O poveste despre streptococi

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa o abordeze. Sentimentul este foarte neplacut, cu atat mai mult cu cat problema medicala o are copilul tau. Esti totusi fericit ca nu e ceva grav, dar te roade ca nu ai un raspuns clar. 
Cam asa ni s-a intamplat noua in ultimele 6 luni. Din fericire, acum ne-am linistit, dupa cautari si sume maricele de bani date incoace si incolo, pana cand am simtit ca stiu sigur ce avem de facut. 
Asa ca m-am decis sa povestesc un pic intamplarea noastra, pentru ca sunt sigura ca si altii s-au intalnit cu ea.
Ca sa nu fie panica, e vorba de un amarat de streptococ betahemolitic, genul foarte popular pe la copiii de scoala si gradinita. In mod normal, el se descopera, se trateaza cu penicilina si dispare. Asta e varianta simpla si intalnita in 90% din cazuri. Nu si la noi.

Andreea s-a procopsit cu el in aprilie, cand a fost un soi de mini epidemie in clasa. Unii colegi au facut scarlatina, altii doar rosu in gat, altii nimic. A mea a facut niste amigdalita usoara. Pentru ca la exudat a iesit pe langa streptococ si stafilococul auriu, pediatra ne-a recomandat Augmentin, un antibiotic cu spectru mai larg, care trateaza ambele probleme. Dupa 7 zile de tratament, plus doua zile dupa terminarea tratamentului, a mea se vaita iar de gat, iar dupa inca vreo 5 zile la exudat a iesit din nou streptococ pozitiv. De data asta a primit Ospen, penicilina simpla adica. Dupa 10 zile de Ospen si inca 7 de pauza, din nou exudat pozitiv. De data asta, fiimea nu mai avea nimic, niciun simptom. De comun acord cu pediatra am decis sa nu mai dam nimic momentan, mai ales ca plecam in concediu. Peste vara nicio tuse, niciun gat rosu, nimic. In septembrie, la o internare de 2 zile in spital (pe motiv de enterocolita infectioasa post-tabara), am reluat exudatul, plus analize  de sange. ASLO mic, analize de sange bune, exudat pozitiv. Medicul de la Victor Babes ne da Ospen, din nou, 10 zile, iar pediatra ne sfatuieste sa il luam, pentru ca totusi nu e ok sa stea cu ala in gat. Dau Ospen din nou, stam 7 zile, reluam exudat. Pozitiv. Moment in care decid sa ne oprim un pic si sa abordez problema jurnalistic: cercetare+3 surse:))
Pentru ca medicul de familie pare confuz de rezistenta neexplicabila a streptococului Andreei la penicilina, iar pediatra noastra nu e nici ea sigura ce sa mai faca, ma apuc sa investighez ce se face in astfel de cazuri prin alte tari. Citesc niste studii, caut recomandari pe forumuri medicale, vad niste statistici. La final, am o idee mai clara despre situatia in care suntem si imi dau seama ca nu e chair asa rar intalnita pe cat lasasera sa se inteleaga medicii vazuti de noi. Ba chiar, procentul de purtatori sanatosi de streptococ in populatie nu e chiar asa mic pe cat credeam, mai ales in medii scolare.
Dupa ce mi-am facut o idee despre situatia in care suntem, caut cele trei surse diferite, care sa imi dea trei pareri si care sa ma ajute sa iau o decizie. 
Asa am ajuns intr-o zi sa bifam trei medici. Un ORL-ist (Anca Tunea), un medic infectionist (Rodica Serban) si un alt pediatru (Simona Sicoe), toti la Medlife Baneasa. Trei oameni minunati, pe care ii recomand oricui e in dilema.
Sincer, noi ne dusesem doar la ORL, dar dna doctor, dupa ce ne-a spus parerea ei, ne-a recomandat sa intrebam si un medic pe infectioase, pentru ca streptococii sunt felia ei. Asa am ajuns la dna. dr. Serban, iar dansa, dupa ce ne-a facut rezumatul situatiei si a abordarii ei, a facut un drum si in cabinetul de langa, la dna. Sicoe. si i-a cerut si ei o parere. Asa am ajuns sa plecam cu trei pareri, o lista de produse recomandate si niciun tratament. 
Concluzia, imbratisata de toti cei trei medici, este ca, Andreea fiind purtator sanatos, trebuie sa lasam streptococul in pace. El nu ii creeaza Andreei nicio problema, iar sansele de a-l pasa altora sunt minime, fiind contagios in special atunci cand e activ. Studiile de afara arata ca la purtatorii sanatosi penicilina are rate foarte mari de esec, asa ca nu se mai recomanda administrarea ei decat atunci cand copilul este bolnav. 
Recomandarea celor trei medici a fost sa ii dam in fiecare seara o lingurita de miere de Manuka si ceva graunte homeopate de doua ori pe saptamana (Streptococcicum sau asa ceva) - eu nu cred deloc in homeopatie si am impresia ca ii dau apa cu zahar practic, dar am decis sa bifez si grauntele astea mai ales ca sunt 8 lei cutia:d. 
De asemenea, la 3-4 luni sa ii facem niste analize ca sa ne asiguram ca nu e semn de infectie in sange. 
Si, la fiecare rosu in gat trebuie evaluat, impreuna cu medicul, daca este viral sau daca streptococul s-a activat, caz in care trebuie sa dam penicilina, chiar daca nu va omori de tot bacteria nici atunci.
Cam asta e povestea noastra cu streptococul. Este o poveste ce inca nu s-a terminat, e usor incomoda, dar macar acum stim cum stam in ea si cum sa o abordam.
Si ce am mai invatat de aici este ca exudatele au o relevanta foarte mica, spre deloc, in lipsa bolii si nu ar trebui sa constituie baza pentru alegerea unui tratament. 
Be safe:) 

Toamna la Magura

Daca nu ai idee unde sa mai fugi in weekend si vrei sa fie la munte, dar nu pe munte, sa fie accesibil din Bucuresti, dar nu tot Valea Prahovei, sa se ajunga cu masina, dar sa nu fie buluc, o varianta superba, ideala as zice, este Magura. 
Cand dai search pe google, descoperi ca sunt vreo 3-4 Magura pe la noi, dar doar una Magura de care zic eu. Cea de langa Zarnesti.
Ca sa ajungi acolo, mergi pe drumul forestier spre Prapastiile Zarnestiului si la Fantana lui Botorog, unde in dreapta se face poteca spre cabana Curmatura, tu faci stanga pe drumul ce urca prin padure inca vreo 5 km si ajungi in sat. Magura este singurul sat de la noi aflat integral pe teritoriul unui parc natural ceea ce are anumite avantaje pentru turisti. În zona nu este voie sa se ridice hoteluri si nici sa se asfalteze. Nu stiu cat se bucura localnicii de asta, dar noua ne convine. Zona inca nu a ajuns sa fie la fel de aglomerata ca Moeciu sau Bran, chiar daca in ultimii ani numarul celor care vin aici a crescut exponential.
Desi s-au construit multe pensiuni, si inca se fac, satul are inca un aer aparte, nu e deloc inghesuit, aglomerat sau galagios. Miroase a lemn ars si a balega. Oile si vacile se plimba pe dealuri, unii sateni inca merg cu calul la carciuma. Pensiunile au curti mari, asezate pe deal, cu meri si peri si gutui. Seara se lasa pe vale un nor de fum de la sobe si te simti ca in povestile vechi cu sate romanesti.
In fineee...e superb. Du-te. Pe bune:) 








io si Anca, fosta colega de banca in scoala, actuala nasa si prietena mea draga draga:)

Inceput de clasa a doua, cand afli raspunsul la intrebarea ”ce e cartea”

Soo...care e treaba cu clasa a doua. La stat. Inca. 
Clasa a doua incepe destul de lejer, practic primul semestru fiind o reluare a semestrului doi de la clasa intai. Se repeta la greu adunari, scaderi, fara trecere peste ordin, cu trecere peste ordin. Ecuatii cu o necunoscuta, adunari si scaderi...
La romana se copiaza texte de pe manual pe caiet, presupun in ideea de a exersa scrisul de mana. Partea distractiva si inteligenta a acestui exercitiu nu am descoperit-o inca. Mai cautam.
Tot la romana se invata cuvinte noi, ceea ce e dragut, ne place, se fac propozitii cu ele, iar dragut, ne place, si se citesc texte dupa care raspunzi la intrebari. Asta ar fi mega tare daca unele texte nu ar fi mindfuckingblowingstupid si presupun exercitii de genul ”Ce e cartea? Cartea este o racheta spre cosmosul sufletului omenesc, zice magarusul”. WTF does it mean??
Anyway, depasind momentul de uluire, in general ce am gasit prin manualele alese la noi la clasa e ok. Adica na, la final de an presupun ca toti copiii vor sti sa adune, sa scada si sa inmulteasca cu drag, sa citeasca si sa scrie, care mai frumos, care mai urat, si sa raspunda in unison la intrebarea ”ce e cartea?”. O racheta, ce dracu sa fie...
Dar.
(sursa foto: awesomeparents.com)
Fiimea are uneori probleme in a intelege enuntul unor exercitii care ies din tiparul manualului, zilele trecute era in dilema cum se chema operatia care se face cu minus (aka scadere) si cum se cheama rezultatul de la aia cu plus (aka suma :d, chestii pe care presupun ca le-a memorat cumva anul trecut si le-a uitat intre timp, habar n-are cum ajungi cu racheta in inima cuiva si nici nu intelege de ce trebuie sa copieze texte de colo colo. Nu neg, e si multa neatentie la mijloc, poate si oboseala uneori, lipsa de chef, plictiseala, vorbit cu colegii...Dar si mult copiat mecanic de pe tabla, memorat termeni si uitat termeni. In schimb, ii place la nebunie sa adune si sa scada, o treaba la care e super rapida.
Din cand in cand imi dau seama ca da, stie multe lucruri, dar mai mult mecanic. Nu sta nimeni sa le explice mecanisme, cauze, efecte, nu face nimeni vreo legatura cat de mica intre diferite materii, stiinte si subiecte. Totul e disparat, rupt de context. 
Si oricat as vrea sa umplu eu golurile, sa fac legaturile, nu avem timp. Pentru ca timpul este limitat si ala care e se umple cu fise, calcule si propozitii la romana, ore de engleza, inot si sah, plus joaca zilnica din parc si niste timp cersit pentru Minecraft.
Temele incep sa fie cam multe de la o zi la alta, dar reuseste sa le termine. Inca. Aseara de exemplu i-am zis sa lase vreo doua exercitii nefacute la mate pentru ca mi s-a parut ca erau repetitive si trecuse deja ora de masa de mult...
Din fericire, exista si teme care o incanta, cum a fost un proiect de facut o carte de colorat si unul care e pe masa acum, sa faca un instrument muzical. In mod ciudat, niciunul nu are legatura cu matematica sau romana...Si mai sunt manualele de la cursul de engleza, de la Oxford ceva, care arata intr-un fel. 
Asa ca, suntem in dilema ce sa facem. Ramanem la stat si strangem din dinti. Plecam la privat si ne intrebam daca banii, multii bani care se vor duce acolo merita de fapt, ca si acolo sunt niste bube mari pe ici pe colo? 
Deocamdata nu avem raspuns. Asa ca am cumparat niste carticele de la Usborne, cu exercitii de logica si de mate pentru copii si incercam sa ne distram cu alea, sa vada copilul ca matematica poate fi si amuzanta. Si citim literatura pentru copii din alte tari, ca sa vada ca exista si altfel de scris decat povestile cu iepuri care vad rachete in poezii. 

Pe scurt, ce am facut noi vara asta si recomandam si altora

Vara asta mi s-a parut lunga si plina cu de toate, foarte frumoasa, foarte variata si cu un sac imens de amintiri. Am invatat din ea ca e ok sa ai concediul ”cu noaptea in cap”, la mijloc de iunie, ca nu o sa te plictisesti mai apoi, ca e ok sa incerci lucruri noi, mai ciudatele, chiar daca la final nu ies 100% cum te asteptai, e ok sa improvizezi de pe o zi pe alta, e ok sa iti propui sa escaladezi muntii si apoi sa ajungi sa vizitezi o cetate la campie pentru ca vremea nu e de partea ta. 
Am invatat ca una e sa ai niste asteptari, niste planuri, si cu totul alta sa tii cu dintii de ele si sa te deprimi ca nu au iesit chiar cum voiai. Ca e esential sa reusesti sa te amuzi si sa fii relaxat chiar si in situatii mai putin placute. Ca planificarea e o minune care iti permite sa faci multe lucruri, dar la fel de important e sa poti improviza. Ca vacanta cu un copil de 8 ani poate fi super misto. 
In fine, cred ca vara asta ne-a invatat, poate mai mult decat altele, sa ne organizam, sa planificam, sa improvizam si sa ne bucuram nu doar de lucrurile ce ies asa cum ne doream, ci si de cele neasteptate, de surprize, de schimbarile bruste de plan. 
Si pentru toate astea trebuie sa multumim in primul rand dragii noastre masinute vesnic surprinzatoare si vremii mereu schimbatoare.

Za list:

Luna mai
Asta nu e chiar de vara asa..dar o mentionez pentru ca excursia la Alba Iulia si la Salina Turda merita un ochi. Locurile sunt destul de accesibile din Bucuresti pentru o fuga in weekend, dar noua ne-a placut cetatea in primul rand datorita festivalului. Dar e frumusica si in lipsa lui...

Iunie
Grecia -cu barca, Salonic si Thassos. Am povestit la timpul respectiv cum mi s-a parut si colo si colo. Privind acum in urma, zic asa: cu barca e misto pe mare, foarte misto, ne-a placut experienta si oamenii cu care am nimerit acolo, dar as cauta o varianta de sejur printre niste insule mai apropiate de continent, fara drumuri de 7-8 ore pe zi, cand de fapt tu visezi la golfuri cu apa cristalina si taverne cu scoici. Salonic mi-a placut tare tare, iar Thassos mi-a placut pentru ca am fugit de plajele laudate si am cautat locuri mai pustii (chestie de gust). 

Iulie
Cernica, by bike: foarte frumoase locuri, dar eu in padure asa deasa si pustie cu bicla nu mai vreau...Data viitoare o sa alegem trasee mai putin umbrite.

Valea lui Stan: super traseu, foarte usor de ajuns la el, foarte amuzant pentru copii, dar si astia mai mari. A se face cu ghete si cu grija. In unele locuri e cu un pic de catarat si tinut de coarda, deci trebuie putina experienta pe la munte, dar nu e chiar alpinism. Ca idee, erau si copii mai mici decat Andreea pe acolo, deci se poate.
Tot cu ocazia asta am revazut barajul si lacul Vidraru, de care imi aminteam de prin scoala, cand mergeam in clasicele excursii:)

August:
Cincsor - sat foarte dragut, cu case traditionale si o biserica fortificata de neratat. Casa de oaspeti e ca in poze, ne-a placut cum arata. Nu ne-a placut ca am primit la pranz o ciorba si un ardei umplut, plus 1 papanas, pentru 17 euro..Nu zic de bani, ca eram pregatiti sa degustam mai scumput, dar ma asteptam sa primesc ca pe site..ca sa zic asa. Om fi avut noi ghinion. 

Vf. Vanatoarea lui Buteanu - asta e un varf de vreo 2500 de metri din Mtii Fagaras, dar unul dintre cei mai accesibili, avand in vedere ca te duce masina pana la Lacul Balea si de acolo mai ai vreo ora si ceva la dus, inca vreo ora la intors. Peisajul de pe varf e superb, vezi toate crestele insirate una langa alta, plus Lacul Capra jos in vale. Plus nori pufosi si cer albastru daca ai noroc de vreme:)

Enisala si Gura Portitei - sa rezumam: fosta cetate venetiana sus pe deal, Lacul Razim la poale, dealurile molcome ale Dobrogei pe langa...clar merita un ochi intr-o plimbare mai extinsa prin zona. Noi am cuplat cu o zi la Gura Portitei, unde se ajunge rapid cu barca din Jurilovca. Despre plusuri si minusuri am pvoestit atunci

Piatra Craiului, adica de la Cabana Garofita pana la Grohotis si Cerdac: e o excursie de o zi, ca sa nu alergi bezmetic si sa ai timp de pauze si poze, plus mancat zmeura, dar nu e chiar usurica. Primele 2 ore sunt cam crancene, ca le cam urci, apoi se merge pe curba de nivel, pe sub creasta asa, cu ochii ba la stanca din dreapta, ba la dealurile cu paduri din stanga. E frumos, tare tare frumos, pe bune...

Snagov, cu caiacul: clar recomand, si cu si fara copil. Face brate frumoase cica:))

Septembrie:
Vf Omu-Bucsoiu-Valea Cerbului : un traseu cu peisaje superbe, absolut placut pana am inceput sa coborat spre Busteni..Daca e dupa mine nu mai vreau sa cobor niciodata pe picioare din Bucegi spre Busteni, nici pe la Malaiesti, nici pe Valea Cerbului. Ca e rupere de genunchi nene, 4 ore de vale vale vale, de visezi entuziast aparitia unui deal cat de mic, sa mai schimbi si tu miscarile..Dar Babele-Omu-Bucsoiu...loved it! 

La toate plimbarile de mai sus Andreea a topait, alergat, tropait, exclamat, ras, facut poze, stat la poze, catarat pe pietre pe langa poteca, cautat capre, vazut capre, cautat zmeura, flori, pasari, criticat ca nu e destul de catarat, ca e prea vale, ca e prea mult deal, ca nu e destula vale, nu e destul deal. E foarte usor de mers cu ea oriunde, munte, mare, deal, padure, caci e super entuziasta sa exploreze, sa vada locuri, sa ajunga pe varf, sa doarma in cort sau la cabana, sa manance micul dejun pe nisip si cina la lumina focului. Nu stiu cat o sa mai mearga cu noi si cand o ai propria ei gasca, dar deocamdata ne distram in trei. 

Am lasat povestea despre tabere separat. Cea din iulie, cu Academia 1,61 a fost genul ”asa da”, iar cea din august, organizata de cei la care face si cursul de sah a fost pe model ”asa nu”. Nu am dat detalii aici despre toate lucrurile care m-au deranjat, ele fiind pur subiective si legate de asteptarile mele dupa circa 8-9 tabere in care a fost deja Andreea ( de la grupa mijlocie incoace). Dar a fost o lectie si pentru noi, ca lucrurile pot fi si neplacute chiar daca oamenii cu care pleaca sunt super ok.

Clasa a doua

Dupa un weekend plin plin, în care am fugit cu trenul la munte, am mancat bun bun si scump rau la Sinaia, cu niste prieteni dragi, am urcat la Babele, am mers la Vf. Omu si apoi mai departe, pe Bucsoiu, apoi am coborat pe Valea Cerbului paaana in Busteni (dau oricand 4 ore la vale pe 6 ore la deal..really), ne-am trezit ca e luni si incepe scoala. 



Din fericire, clasa a doua a fost scutita de plictiseala de a sta ”la careu” si a asculta speach de preoti si directoare, copiii intalnindu-se direct în noua lor clasa, cu Doamna. Parintii au stat pe hol, din lipsa de spatiu. Asa ca prima zi de scoala a insemnat de fapt ca am dus copilul si l-am lasat acolo 2 ore:))
Noul an incepe cu multe noutati interesante. Avem un nou ministru al Educatiei, care cred ca e prost. Nu ca ministru, ci ca om...Avem niste manuale, zapacite, de la edituri diferite, nu mai avem insa caietele auxiliare aferente acelorasi manuale...De fapt nu mai avem auxiliare deloc pentru ca noul ministru a decis ca nu mai sunt ok si face el altele. 
Ceea ce nu e neaparat rau, daca ar permite in schimb invatatorilor si profesorilor sa isi aleaga singuri materiale pentru ore, sa isi structureze materia si sa o predea dupa propriile idei si creativitate, adaptandu-se si la preferintele copiilor din clasa. Surse de materiale exista multe pe net, mai ales pe siteuri straine, dar se pot traduce si adapta foarte usor. Ceea ce nu se va intampla, sa fim seriosi...
Asa ca e bine, deocamdata avem doar teme de pe manual, ghiozdanul e infinit mai usor decat anul trecut si fiimea fericita :))
La sedinta parintii au decis sa continue sa lucreze si de pe Gazeta Matematica, acest produs istoric de pe care am lucrat si eu in scoala, dar a doua zi ministrul a decis ca nici aia nu ar mai fi ok...deci nu mi-e clar inca ce o sa fie:))
Asa ca asteptam sa ne lamurim, sau nu, si ne bucuram inca de o toamna aproape vara, cu 30 si de grade ziua.

Cum am trecut noi prin prima internare

Ultima saptamana din august nu a fost una prea simpatica pentru noi. De unde planuiam sa mai bagam un munte, mare ceva pe final de vara, am ajuns sa ne petrecem 3 zile in casa si 2 in spital. Dar sa o iau cu inceputul. 
Duminica trecuta Andreea s-a intors din tabara cu febra. Evident asteptam sa apara muci sau tuse, asa cum se intampla de obicei. Luni insa a continuat cu febra si au aparut dureri de burta..boon...asta e nou pentru noi. O trec pe regim, Debridat, bag si niste antitermice, all good. Luni noapte febra cat casa si diaree. Marti ne ducem la Marie Curie si cei de acolo, cand au auzit de febra si diaree ne-au trimis la Victor Babes. La spital i-au luat analize de sange si seara am dus si copro. Analizele de sange au iesit rautz spre foarte rautz asa ca dr de garda ne-a dat Ciprofloxacin. Miercuri inca se plangea de burta si avea diaree, dar am scapat de febra. Joi dimineata a facut un kk cu sange si am plecat iar la spital, unde ne-au internat. Am reluat analizele de sange si copro, au oprit antibioticul si am continuat 2 zile doar cu Hidrasec si calciu. In cele doua zile de stat in spital, picea si-a revenit, scaunele s-au rarit, febra nema, vioaie era, a slabit vreo 2 kile...Am iesit sambata cu diagnostic de enterocolita infectioasa cu o porcarie de bacterie, recomandare de regim si probiotic. Asta e pe scurt ce s-a intamplat pe partea medicala.
Sa va zic un pic de spital si cum am perceput eu experienta asta, cu bune si rele. 
Victor Babes este un spital curatel, cu pavilioane imprastiate printr-un parculet verde si plin de alei.. Asta e bine. Ce e rau este ca nu ai voie sa iesi deloc afara cat timp esti internat, chestie care duce la urlete si plictiseli maxime la copilasii mici...Nu stiu daca nu ar fi o idee sa se imprejmuiasca o curte mica langa fiecare pavilion si sa poti iesi acolo macar cateva minute pe zi. 
Asistentele si doctorii s-au purtat foarte atent si politicos cu noi, chiar daca nu am bagat prin buzunarelelor decat 5 lei, pentru o perna in plus, si inca 5 lei ca sa ma lase sa ocup un pat ramas liber in salon. Dar banii i-am dat eu, de draguta ce sunt, nu au sugerat ei nimic. Evident, mamele dorm cu copiii intr-un pat ingust, ceea ce e ok cand copilul are 2 ani si imposibil cand are 8. A doua noapte am avut noroc ca am ramas singure in salon si am acaparat inca un pat...
Ce nu mi-a placut a fost ca atunci cand intrebai ce tratament ii dau, ce e in seringa cu care veneau, deveneau un pic suspiciosi si se cam zbarleau. Mi se pare normal sa stiu ce primeste fiimea chiar daca e de la un medic. 
Saloanele de pe etajul nostru aveau 2-6 paturi, cu bai proprii si televizor, iar curatenia se face in fiecare zi. 
Dar. 
Copiii sunt adusi in salon inainte sa se stie ce e cu ei, cu febra, cu diaree, cu voma, claie peste gramada. Abia dupa niste ore vin analizele de sange si abia dupa 3 zile alea de scaun. Deci ei stau impreuna, unu cu virus, unu cu bacterie, unu cu stiu eu ce. Ma gandesc ca ar fi mult mai sanatos sa fie izolati in prima zi de internare macar, pana au analizele de sange, pana nu mai vomita. In ziua in care ne-am externat, in salonul nostru de doua paturi a fost adus un baietel in stare foarte proasta. Cum era sa raman eu cu Andreea acolo si sa plecam bolnave de alta traznaie? 
Legat de asta, exista o tendinta a medicilor, unii sau toti, nu stiu, de a te tine in spital mai mult decat e poate cazul, preventiv. Atunci cand copilul nu are febra, are scaune aproape normale, e maricel, mananca si se hidrateaza, mi se pare mai eficient sa il lasi acasa, sub supraveghere si sa vezi cum evolueaza, decat sa il tii blocat in spital, cu alti copii bolnavi de alte chestii. 
Nu stiu cum e politica in alte spitale, caci din fericire asta a fost primul vizitat si sper si ultimul.
In final, alta treaba care m-a deranjat a fost nesiguranta medicului care era de garda atunci cand ne-am externat si care folosea cam prea des "nu prea stiu", "nu cred", "nu inteleg"...atunci cand ii ceream sa imi explice evolutia bolii...Dar poate Andreea a fost un caz mai aparte, usor atipic in manifestare. 
Cam asa a fost pentru noi la Babes. 
Costurile totale au fost de 35 de lei pentru mine, spitalizarea ca insotitor, si cei 10 lei dati din proprie initiativa asistentelor pentru o perna si un cearsaf. 
Acum Andreea e in faza de recuperare, e vioaie si cu chef de joaca. Mai avem o saptamana de vacanta!

Varful Vanatarea lui Buteanu, via Cincsor

Dupa cele doua zile anterioare la Gura Portitei, am zis sa mergem un pic si la un munte. Pentru ca ne-am trezit tarziu, am gasit o cazare destul de scumpa si nu neaparat unde voiam noi, undeva la Vistisoara, un catun, ca sat nu ii pot zice, langa Sambata de Sus.
Fiind in zona, am zis sa optimizam plimbarea si sa trecem si pe la Cincsor, un sat de care tot auzisem in diverse ocazii, mai ales culinare. Asa ca am facut o rezervare pentru masa de pranz la Casa de Oaspeti Cincsor, un loc cu o poveste foarte frumoasa și cu niste poze tare apetisante pe site. 
La fata locului am descoperit intr-adevar un sat transilvanean simpatic, cu o biserica fortificata mare si impunatoare, cu turnuri si gradina plina de flori, si o casa de oaspeti amenajata cu mult gust in fosta scoala din sat. Preturile la cazare si masa nu sunt  neaparat la fel de prietenoase cu buzunarul romanului, fiind probabil orientate mai ales spre strainii dornici de experiente locale si ceva sederi scurte de weekend, dar locul merita o vizita si cateva poze.

Masa de pranz a fost insa o mica dezamagire, diferenta dintre asteptari si realitate fiind destul de mare...Cele trei feluri de mancare (ciorba, ardei umplu si papanas) au fost bune bune, dar na, le puteam gusta la orice alta pensiune sau chiar la mama soacra acasa, asa ca pretul de 17 euro/persoana ni s-a parut nejustificat. Cumva, dupa ce vazusem pozele de pe site ma asteptam la alt gen de bucatareala, dar nu a fost sa fie...
Biserica de langa restaurant a fost insa o completare reusita a opririi noastre in Cincsor si o recomand cu drag.

Am plecat apoi spre cazare, la vreo 30 de km mai spre munte. Ca idee, daca sunteti pe langa Sambata de Sus, mai faceti vreo 5 km spre Vistisoara asta si o sa dati de parcul de aventura Dragus, care a fost chiar o surpriza placuta pentru noi.
Marti dimineata am pornit spre Transfagarasan si Balea Lac, evitand din fericire aglomeratia de care au avut parte cei care au venit mai spre pranz in zona. 
Traseul ales de noi porneste chiar de langa lac si urca vanjos pe Saua Caprei (cam 30-45 de minute de urcus sustinut) de unde descoperi in vale Lacul Capra si munte langa munte pana departe. Pana in sa, e o aglomeratie de bulevard, multi dintre cei care vin la Balea Lac urcand apoi pana aici, in sandale, adidasi, ghete..fiecare ce are la el:d. 
Din sa pornesc doua poteci, una in stanga, spre Vf. Vanatarea lui Buteanu si una in dreapta spre Vf. Iezerul Caprei si apoi Saua Paltinul, de unde te poti intoarce spre Lacul Balea, facand un cerc.
(Lacul Balea de pe poteca spre Saua Caprei) 
 (in Saua Caprei, jos se vede Lacul Capra)
 (poteca din sa spre Vf.Vanatarea lui Buteanu, momentan pitit in nor)
Noi am pornit iar la deal, dar in urcare mult mai lejera decat pana acum, cu zone lungi de mers pe curba de nivel, spre varful cu Buteanu. Pana sus de tot cred ca am mai facut inca vreo 45 minute, dar cu pauze de poze si privit frumusetile din jur. 
Desi am avut un pic emotii cu norii care se plimbau de colo colo, ei au fost foarte intelegatori si nu ne-au incurcat deloc, asa ca am admirat linistiti toate culmile din Fagarasi. 
 (pe poteca din Saua Caprei spre varf)





(pauza de brunch cu vedere la munti) 
Ultimii 10-20 de metri spre varf sunt mai dificil de facut pentru ca presupun un pic de catarat pe stanca, pe un pasaj ce uneste doi pereti, si multa multa atentie, asa ca nu sunt de facut in niciun caz cu copii mici, neobisnuiti cu muntele si cataratul si mai ales pe nor sau ceata. Big no! Noi am reusit sa facem trecerea caci am prins cer senin si ne-am dat seama ca Andreea se descurca bine acolo. Daca nu eram siguri siguri pe noi sau pe ea, in niciun caz nu treceam. Chiar daca nu atingi varful efectiv, zona este superba si traseul destul de accesibil sa merite o excursie.
(Vf. Vanatarea lui Buteanu)

In total, dus-intors la Balea Lac am facut cam 2 ore -2 ore juma,  cu pauze de admirat si de mancat. Mi se pare cel mai accesibil varf de peste 2500 metri de la noi, avand in vedere ca la Balea Lac ajungi cu masina si de acolo mai urci vreo ora, o ora juma cu totul. Dar, cu mentiunea ca prima jumatate de ora e cam crancena, pana in sa:d. Ea se face insa cu rabdare, apa si umor:d

O poveste despre streptococi

Exista din pacate momente in viata cand te poti intalni cu senzatia ca ai o problema medicala, iar medicul din fata ta nu stie sigur cum sa...