luni, 20 martie 2017

Frumoasa, Bestia si elefantul din incapere

Am fost in weekend la Frumoasa si Bestia, cu fiimea. Si cu mari asteptari sa motai pe la jumatatea filmului si sa studiez pe furis telefonul ca sa supravietuiesc cumva pana la finalul unui nou film cu printese. Cand am propus filmul (nu mai stiu de ce:D), fiimea a aprobat cu juma de gura..caci printesele Disney nu mai sunt demult printre preferatele ei, fiind doar niste fete care nu fac nimic de fapt, mai ales de cand a avut o discutie pe tema asta cu taica-su, despre care nu vom povesti aici :D.
Anyway, Frumoasa si Bestia deci. Citisem inainte despre grozavia ce apare in film..un homosexual. OMG, uite asa ii strica America pe copii de mici, cu personaje d-astea imorale. Evident ca muream de curiozitate sa vad: 1. Cine e? 2. Ce face? 3. Cum reactioneaza fii-mea.
Ca sa ne lamurim despre  efectul asupra copiilor, fii-mea nu s-a prins deloc ca baiatul acela e un pic altfel decat altii, nu i s-a parut nimic ciudat ca un barbat dansa, canta, statea mai pe langa alt barbat si la final valsa cu altul. Asa ca nu am avut nimic de explicat. A remarcat in schimb ca dansa pe masa, era haios, cam grasut, loial  si ca la un moment dat si-a dat seama ca bestia nu era la castel, ci chiar langa el...(no spoilers:D).

Nu o povestesc filmul , dar marturisesc ca mie mi-a placut la nebunie, si ca personaje, si ca muzica, imagine, constructia povestea in sine. Da, este Frumoasa si Bestia, dar un pic altfel. Si cred ca filmele pentru copii ar trebui sa aiba cat mai multe personaje care sa reprezinte multitudinea de tipuri de oameni si culturi din lumea asta. 

joi, 16 martie 2017

Una, alta despre carti

Una dintre activitatile peste care am grija ca Andreea sa nu sara decat in situatii exceptionale este cititul seara. In timpul zilei din pacate timpul este foarte limitat si organizat, cu scoala, teme, alte activitati si obligatoriu joaca, in casa si afara, asa ca nu mai ramane loc de stat cu o carte in brate. Dar seara, inainte de culcare, este momentul de liniste in care citim. Uneori, ma asez langa ea in pat si ne scufundam fiecare in propria carte. Alteori, citeste doar ea. Uneori cateva pagini, alteori una singura si apoi o vad ca ii e prea somn. Dar incercam sa citim macar un pic in fiecare seara. Cateodata insista sa imi citeasca un fragment haios din cartea ei. Alteori ma pune sa ii povestesc ce se mai intampla in cartea mea. 
Intre timp, biblioteca dansei s-a marit considerabil si a inceput sa ocupe loc si in sufragerie, unde sunt cartile ”de oameni mari”. O parte din cartile vechi, de cand era mai mica, le-am dat, la altele nu vrea sa renunte chiar daca nu le mai citeste. Unele carti cumparate de mine au fost un succes, le-a citit cu drag si usor, altele fie au fost prea greoaie si am sfatuit-o sa le abandoneze pe moment, fie nu au prins-o ca stil. O sa fac mai jos o scurta lista cu cele care au fost primite cu entuziasm de micul cititor: 

Roald Dahl: Charlie si Fabrica de Ciocolata, Charlie si Ascensarul de Sticla, James si Piersica Uriasa, Domnul Fox 

Judy Moody, de Megan McDonald - primele trei carti din serie

Seria Portalul Magic: a citit toata seria de 12 carti acu vreun an, mare hit la vremea aia:)

Harry Potter: volumul 1 (not so much) si volumul 2 (abia astepta sa ajunga la el), pentru ca vazuse deja filmele si a crezut ca la fel de usor va fi si sa citeasca povestea. Dar mie mi se par prea voluminoase cartile pentru varsta ei asa ca le-as recomanda pentru peste 8 ani.

Marry Poppins

Domnul Sconcs, de David Walliams 

Micul Print

Miraculoasa Calatorie a lui Eduart Tulane, de Kate DiCamillo

Povestea Unchiului Shelby despre Lafcadio

Primite cu entuziasm temperat, desi mie mi s-au parut faine: Pippi Sosetica, Aventurile lui Peter Iepurasul  si Mica Vrajitoare (pe care a si abandonat-o la un moment dat)

luni, 13 martie 2017

TED: despre fete, joaca si curaj

So how do we become brave? Well, here's the good news. Bravery is learned, and like anything learned,it just needs to be practiced. So first, we have to take a deep breath and encourage our girls to skateboard, climb trees and clamber around on that playground fire pole...
Second, we have to stop cautioning our girls willy-nilly. So notice next time you say, "Watch out, you're going to get hurt," or, "Don't do that, it's dangerous." And remember that often what you're really telling her is that she shouldn't be pushing herself, that she's really not good enough, that she should be afraid.....
Third, we women have to start practicing bravery, too. We cannot teach our girls until we teach ourselves. So here's another thing: fear and exhilaration feel very similar — the shaky hands, the heightened heart rate, the nervous tension, and I'm betting that for many of you the last time you thought you were scared out of your wits, you may have been feeling mostly exhilaration, and now you've missed an opportunity. So practice. And while girls should be getting outside to learn to be gutsy, I get that adults don't want to get on hoverboards or climb trees, so we all should be practicing at home, in the office and even right here getting up the guts to talk to someone that you really admire...
Finally, when your girl is, let's say, on her bike on the top of the steep hill that she insists she's too scared to go down, guide her to access her bravery. Ultimately, maybe that hill really is too steep, but she'll come to that conclusion through courage, not fear. Because this is not about the steep hill in front of her.”

Tehnice

Mesaj pentru anonimii simpatici si pentru cei nesimpatici: Pentru ca aici este ”acasa” la mine si am dreptul sa scriu cand, cat si despre ce vreau, pentru ca bunul simt este o raritate la unii, la fel ca si intelegerea gramaticii limbii romane, pentru ca nu dau sfaturi, ci doar povestesc ce mai facem noi, pentru ca e de porc sa intri cu bocancii plini de noroi si frustrari ieftine pe aici, am decis sa moderez toate comentariile.

luni, 27 februarie 2017

Cateva sfaturi privind organizarea concediului din vara

Vacantele sunt pentru mine cel mai frumos mod de a-mi cheltui banii. Imi place sa calatoresc, sa vad, sa gust, sa experimentez lucruri. Intotdeauna am vazut vacanta si concediile ca pe un mod de a evada din lumea mea si de a vedea alte lumi, de a-mi reincarca bateriile. Nu sunt capabila sa stau si sa zac la plaja 2 saptamani. Pentru mine ar fi un cosmar, as avea impresia ca am pierdut vremea:d. A fost o perioada, de vreo 3 ani, cand am redus partea de descoperire la minim si ne-am adaptat la bebele pe care il caram dupa noi, petrecand aproape tot timpul la plaja. Dar am revenit la obiceiurile noastre dupa ce Andreea a facut 3 ani. Iar acum a devenit si ea ca noi, abia asteapta sa mai plecam pe undeva, sa mai vedem ceva nou, sa mai incercam vreo nebunie. Practic, vacantele noastre sunt o combinatie de relaxare si explorare, in care incerc mereu sa gasesc ponderea potrivita din fiecare si cea mai buna organizare pentru a fi toata lumea fericita. 
Cred ca am reusit in ultimii ani sa ne organizam niste concedii tare reusite, exclusiv pe cont propriu, si m-am gandit ca poate e util sa povestesc un pic cum facem asta. Pentru ca 90% din reusita tine de plannning si asta presupune sa iti faci timp sa te gandesti in perspectiva. Pentru mine asta e usor si imi place sa pun lucrurile la cale din timp, dar altora li se pare foarte greu sa se gandeasca in noiembrie ce vor face in iulie...
Pentru a nu ajunge sa scriu un roman, o sa ma refer aici doar la concediul mare, din vara, pentru ca iarna e mai simplu: decidem unde mergem la ski, in functie e asta mergem cu masina sau avion, si apoi caut cazare.
Dar vara sunt mai multe aspecte pe care le acopar. 

1. primul pas e sa decidem destinatia, undeva prin noiembrie-decembrie. Incepem sa ne gandim unde am fost, unde am vrea sa mergem si de ce. Indiferent de destinatie ea trebuie sa aiba si ceva mare/plaja in peisaj, fiind totusi vara. Alegem apoi transportul, masina daca mergem in Grecia, avion la restul. 
2. daca mergem cu avionul, incep sa caut cea mai ieftina varianta de bilet (in ultimele concedii am ales mereu Ryanair sau Blue Air pentru ca la ei a fost cel mai ieftin). Ca idee nu am depasit niciodata 250 euro pe cele trei bilete de avion. Asta si pentru ca le cumparam din noiembrie-decembrie pentru iunie-iulie anul urmator.
3. Dupa ce am rezolvat cu avionul, incep sa organizez efectiv vacanta. Prima data studiez zona si decid cam ce am vrea sa vedem acolo, in afara de plaja:). Evident trebuie sa aleg doar o parte din obiective pentru a nu deveni o alergatura obositoare, ci sa ramana o vacanta linistita si  interesanta. Dupa ce vad pe o harta cam pe unde sunt locurile pe care vrem sa le vedem, decid daca e ok sa luam o singura cazare, undeva in centru, de unde sa vizitam, sau e mai ok sa luam 3-4 cazari si sa ne mutam de colo colo. De exemplu, in Provence a fost super ok sa ne cazam la o pensiune cu piscina si lavanda la nas, de unde am vizitat diverse sate si castele, in timp ce in Bretania am ales sa luam 3-4 cazari, pe coasta, zona cea mai interesanta de acolo. 
4. Dupa ce decid ce vrem sa vedem acolo, incep sa caut cazarea. In ultimii ani am folosit aproape doar airbnb si sunt foarte incantata de ce am gasit pe site. Preturile sunt mai bune decat am gasit pe Booking sau alte siteuri si ai foarte multe optiuni, pe toate gusturile si buzunarele. In cazul nostru, caut cazari in apartamente sau casute individuale, cu bucatarie proprie, gradina sau piscina, aproape de mare si de unde putem face excursii de juma de zi pentru a vedea diverse. Pretul nu vreau sa depaseasca 50-60 de euro pe zi. Imi place la Airbnb ca platesti online, nu trebuie sa faci transfer prin banca sau ceva, poti sa iti filtrezi cautarea dupa niste criterii si poti discuta direct cu proprietarul, pentru informatii sau sfaturi la fata locului. 
5. Dupa ce iau si cazarile, undeva prin martie, ma mai uit pentru completari, mai salvez diverse linkuri cu obiective de facut sau vizitat si ma gandesc cam cum sa organizez vizitele pe zile, ca sa optimizez traseul : sa avem si zile de zacut si zile de vizitat, sa nu fie multe ore de condus pe zi, sa avem timp si de mare si de piscina si de facut...nimic. 
Tot acum rezervam si masina, daca e nevoie. 
6. Apoi facem un buget total si vedem cam cat ar trebui sa punem deoparte lunar ca sa acoperim cheltuielile 

Cam astia sunt pasii pe care ii urmez eu. 
Ca o observatie, pentru excursii in tara apelez la booking.com. Mi se pare fain ca pot anula si am poze si comentarii de la altii. Dar la vacantele mari prefer cazarile mult mai personalizate de pe Airbnb.

miercuri, 15 februarie 2017

Sa mai si scriem

Fiimea vorbeste foarte mult. Like...a looot!. Vorbeste si cand are ceva de zis si cand nu are si cand vrea sa relateze ceva si cand pur si simplu vrea sa ne tina atenti la ea si ne abureste. Uneori e simpatica, uneori imi vine sa ii pun un plasture prietenos pe gura si sa taca un pic. Dar daca tace prea mult mi se pare ciudat si incep sa banuiesc ca e ceva in neregula..Deci o lasa sa vorbeasca estimand ca la un moment dat va intra intr-o faza mai tacuta. Sau nu.
Dar tinta nu este sa poti elibera niste cuvinte si propozitii insiruite, ci sa sa poti elabora un enunt, o poveste, o relatare, cu cap si coada, cu sens si cat mai atractiva. E, aici mai lucram. Ca uneori povestile au cap, dar se pierd in niste onomatopee si gesturi pe la mijloc, dansa presupunand ca toata lumea intelege ce ar vrea sa zica. Este clar pentru mine ca este o fiinta foarte gestuala si ca are mereu nevoie sa isi completeze vorbele cu gesturi. Nu poate povesti ceva fara sa scoata sunete si sa deseneze cu mainile ce spune sau ce ar vrea sa spuna. Totusi, am ajuns in punctul in care vreau sa inceapa sa se exprime mai complet in cuvinte si semnele sa vina doar ca o completare sau accentuare. 
In plus, incet incet o invat sa se exprime mai elaborat si in scris. Propozitiile pe care le face pentru scoala sunt inca foarte simple si de cele mai multe ori disparate. 
Asa ca b-am bucurat tare mult cand am gasit pe net o carte care exact asta isi propune. Sa invete copiii, prin joaca, sa creeze povesti si relatari cat mai clare, interesante si concise. Cartea propune 500 de idei de povestit, grupate pe teme: scoala, zile de nastere, vacante, intamplari din viata, social, stiinta, magie, etc. Sunt foarte variate si pot fi folosite in multe feluri, inclusiv la scoala. Andreea si-a facut pentru asta o agenda speciala, unde eu ii scriu enunturile si ea isi alege zilnic unul si face o poveste sau un desen. Sau ambele. Pana acum nu am insistat sa aiba o anumita lungime sau forma, dar incet voi cere sa scoata macar juma de pagina de agenda la fiecare tema. Din ce am vazut tendinta ei este de a raspunde schematic la intrebari, eventual cu liniute:d. SAu sa scrie 2-3 propozitii super simple, uneori fara subiect. O ghidez usor spre propozitii mai lungi si ordonarea mai atenta a gandurilor. 
Deocamdata este o joaca si un exercitiu pe care le face cu placere. 
Pun mai jos cateva pagini pentru a fi mai clar despre ce e vorba :)