miercuri, 15 februarie 2017

Sa mai si scriem

Fiimea vorbeste foarte mult. Like...a looot!. Vorbeste si cand are ceva de zis si cand nu are si cand vrea sa relateze ceva si cand pur si simplu vrea sa ne tina atenti la ea si ne abureste. Uneori e simpatica, uneori imi vine sa ii pun un plasture prietenos pe gura si sa taca un pic. Dar daca tace prea mult mi se pare ciudat si incep sa banuiesc ca e ceva in neregula..Deci o lasa sa vorbeasca estimand ca la un moment dat va intra intr-o faza mai tacuta. Sau nu.
Dar tinta nu este sa poti elibera niste cuvinte si propozitii insiruite, ci sa sa poti elabora un enunt, o poveste, o relatare, cu cap si coada, cu sens si cat mai atractiva. E, aici mai lucram. Ca uneori povestile au cap, dar se pierd in niste onomatopee si gesturi pe la mijloc, dansa presupunand ca toata lumea intelege ce ar vrea sa zica. Este clar pentru mine ca este o fiinta foarte gestuala si ca are mereu nevoie sa isi completeze vorbele cu gesturi. Nu poate povesti ceva fara sa scoata sunete si sa deseneze cu mainile ce spune sau ce ar vrea sa spuna. Totusi, am ajuns in punctul in care vreau sa inceapa sa se exprime mai complet in cuvinte si semnele sa vina doar ca o completare sau accentuare. 
In plus, incet incet o invat sa se exprime mai elaborat si in scris. Propozitiile pe care le face pentru scoala sunt inca foarte simple si de cele mai multe ori disparate. 
Asa ca b-am bucurat tare mult cand am gasit pe net o carte care exact asta isi propune. Sa invete copiii, prin joaca, sa creeze povesti si relatari cat mai clare, interesante si concise. Cartea propune 500 de idei de povestit, grupate pe teme: scoala, zile de nastere, vacante, intamplari din viata, social, stiinta, magie, etc. Sunt foarte variate si pot fi folosite in multe feluri, inclusiv la scoala. Andreea si-a facut pentru asta o agenda speciala, unde eu ii scriu enunturile si ea isi alege zilnic unul si face o poveste sau un desen. Sau ambele. Pana acum nu am insistat sa aiba o anumita lungime sau forma, dar incet voi cere sa scoata macar juma de pagina de agenda la fiecare tema. Din ce am vazut tendinta ei este de a raspunde schematic la intrebari, eventual cu liniute:d. SAu sa scrie 2-3 propozitii super simple, uneori fara subiect. O ghidez usor spre propozitii mai lungi si ordonarea mai atenta a gandurilor. 
Deocamdata este o joaca si un exercitiu pe care le face cu placere. 
Pun mai jos cateva pagini pentru a fi mai clar despre ce e vorba :)






duminică, 12 februarie 2017

Vacanta la schi in Dolomiti

Vacanta din februarie inseamna intotdeauna pentru noi schi. Pregatim momentul de prin noiembrie, ne gandim unde sa mergem, cu ce, unde ne cazam, facem bugetul si punem bani deoparte. Anul trecut am fost in Austria, anul asta am decis sa mergem un pic mai la sud, in Dolomiti. Desi teoretic am fost in Italia, practic zona apartine Tirolului si auzi mai des germana decat italiana. Dar sa o luam organizat, ca poate mai tenteaza si pe altii experienta. Ca sa fie clar de la inceput, mie mi-a placut la nebunie.
Pentru drum am ales varianta mai comoda a avionului si am zburat cu Ryanair pana la Bologna. Luate din timp biletele sunt incredibil de ieftine. Noi am platit cam 150 de euro pentru trei bilete si doua bagaje de cala mici (15 kg). Din aeroport am inchiriat o masina pe care am mai dat vreo 100 de euro si pe care am folosit-o doar ca sa ajungem la munte si inapoi, caci pe acolo ne-am deplasat ori pe jos, pana la gondola, ori cu ski busul pana in statiunile de langa. Totusi e mai comod decat varianta cu trenul si ca pret iesi mai bine. Pentru ca am ajuns in Bologna seara am dormit o noapte pe langa aeroport si a doua zi am pornit spre Modena, aflata foarte aproape si cumva in drum. Am ales sa mancam la pranz in Modena din doua motive: unu pentru ca stiam deja Bologna si doi pentru ca am vrut sa testam ceva tasting menu la Franceschetta58. In plus, noi fiind mare fani parmigiano regiano nu puteam rata sansa de a vizita si o fabrica de branza in drum. Zona aceasta a Italiei, Emilia Romagna, este singura unde se face Parmigiano Regiano, numele neputand fi folosit in nicio alta regiune din Italia. Tot aici gasesti o minune de aceto balsamico, prosecco, Lambrusco si prosciutto di Parma, dar o sa incerc sa limitez povestea mea la partea legata de schi. Totusi, daca va plac lucrurile insirate mai sus merita o excursie in zona asta si fara schi sau alte tinte.



Pentru saptamana noastra la schi am ales sa ne cazam in Ortisei, un orasel mic, cu strazi inguste, in panta si case frumoase, de unde aveam acces rapid la doua zone de schi (Alpe di Siusi si Seceda) cu gondole care pornesc chiar din oras. Tot de aici, ajungeam in 20 de minute in alte doua statiuni, Santa Cristina si Selva Gardena. Toate fac parte din domeniul Val Gardena, parte din marea zona de schi a Dolomitilor. Zonele de schi din Ortisei sunt mult mai mici decat cele din Santa Cristina sau Selva, de unde ai acces la niste sute de partii, telescaune si gondole, dar am schiat aici doua zile si a fost ok, In Seceda este si cea mai lunga partie din zona, de 10,5 km, destul de usoara si presarata cu vreo 3 restaurante unde poti face popas.


De cazat am stat la Garni Irma, o pensiune cocotata pe deal, cu un peisaj minunat in fata si la vreo 100 de metri de un funicular. Din pacate noi nu am urcat cu el pentru ca partia de schi de sus nu era deschisa. In schimb ajungeam cam in 10 minute la gondola. Pensiunea este micuta, curata, cu mobila noua si paturi comode, un mic dejun decent si gazde politicoase, care faceau curatenie in camere in fiecare zi.
Pentru noi, cea mai spectaculoasa zona de schi a fost Sella Ronda, un circuit de vreo 25-30 de km care leaga vreo 4 masive muntoase si care iti permite sa traversezi lejer cateva vai si sa urci cu telescaunul niste munti absolut spectaculosi. Circuitul are doua sensuri, unul verde, unul portocaliu, marcate foarte clar pe traseu ca sa stii ce telescaun trebuie sa iei pentru a ajunge pe urmatoarea partie din circuit. Ca sa te bucuri de toata zona e bine sa ajungi la prima gondola de pe traseu cel tarziu la 10 dimineata, ca sa ai timp si de pauze de ciocolata si de pranz si de poze si sa ajungi la final undeva la 4 dupa masa. Exista si varinta de a face doar o parte din circuit si sa cobori apoi intr-una din statiunile din vale de unde presupun ca poti lua ceva bus spre cazare...Dar noi am facut tot tot de doua ori, pe ambele sensuri si ne-a placut rau de tot:). Partiile sunt foarte variate, de toate culorile, iar cele negre au si varianta ocolitoare pentru cei care nu vor sa se avante neaparat pe ele. 







video

Una peste alta recomand din inima zona pentru vacanta la schi cu sau fara copii. Fata de Austria mi s-au parut partiile mai variate, mai late si peisajul mai spectaculos, plus, un mare mare avantaj, copiii de acolo nu au vacanta in aceeasi perioada cu ai nostri asa ca nu era deloc aglomerat. 
Date tehnice:
Inchiriere echipament schi x3x5 zile: 334 euro
Ski pass x2x5 zile: 500 euro (au platit doar adultii, copii sub 8 ani au gratis)
(domeniul schiabil Superski Dolomites- 200 de ski lifts, 500 de partii. noi am facut 170 km pe schiuri)
Inchiriere masina: 93 euro
Avion: 147 euro
Cazare: 801 euro (6 nopti camera tripla cu mic dejun)
Total: 1875 euro
(plus banii de cheltuiala acolo)

marți, 31 ianuarie 2017

Despre simt civic sau lipsa lui

Am impresia de ceva timp ca traim timpuri foarte interesante. Istoric vorbind. Interesante nu inseamna insa neaparat bune. Inseamna ca traim pe propria piele o ruptura, o schimbare radicala de gandire la nivel mondial, o nevoie de a crea o societate noua, nu stim care, de a reduce diferentele uriase dintre bogati si saraci, de a integra tehnologiile noi, uimitoare, fara a renunta de tot la traditii. Este o reasezare a fortelor, o renegociere a aliantelor comerciale, politice, etc.  Este un sentiment de cautare, de nesiguranta, de nemultumire din care, ca de obicei, castiga extremele.
Am sentimentul ca traim vremuri interesante, chiar daca nu stiu inca unde ne vor duce ele. Cum va arata lumea peste 5 ani? Dar 10 ani? Mai buna, mai rea? Ne vom uita atunci la anii 2000 si ne vom gandi ca am avut sansa de a evita dezastrul si nu am facut-o? De a construi ceva maret si am ratat? Habar n-am. Optimista cum sunt vreau sa cred ca o sa fie bine. Desi istoria ne arata mereu ca oamenii tind sa repete greselile din trecut si sa ajunga foarte jos inainte de a incepe sa se ridice din nou.
In acest context ambiguu, ma intreb pentru ce viitor o pregatim pe Andreea? In ce fel de lume isi va trai ea tineretea? Va fi o lume libera, bazata pe imaginatie, inteligenta si creativitate, in care partile bune ale omului se impun? Sau nu.
Si daca la nivel global nu putem schimba prea multe, as vrea sa o invat ca poti schimba lucrurile la nivel micro. Ca poti alege sa nu te lasi exploatat, mintit si umilit. Ca sunt momente in care compromisul chiar nu e o varianta si in care trebuie sa alegi, ori..ori...
Din pacate, prea des vad in jur oameni resemnati, nefericiti in viata lor si incapabili sa ia o decizie. La job, in familie, in gasca de prieteni. Oameni care nu sunt multumiti, dar nu fac nimic. Pentru ca e mai comod sa nu faca nimic, de teama sa nu fie mai rau sau pentru ca nu stiu incotro sa o apuce.
La nivel de societate, atat de multi nu au opinii, nu au pareri, nu stiu, nu le pasa. Resemnati sau indiferenti ii lasa pe altii sa decida pentru ei, bucurosi ca au un job si o familie, ignoranti la ce e dincolo de curtea lor. Faimoasa bula in care traim multi dintre noi nu e de fapt o bula, nu e inchisa ermetic sa ne apere de ce e afara. Ce e afara inseamna scoala copilului tau, spitalul la care fugi la nevoie, drumul spre serviciu, magazinul de la colt, impozitele si taxele pe care le platesti, salariul pe care il obtii, sefii pe care ii ai, oamenii de la ghiseele la care stai, etc.
Vreau sa o invat pe Andreea sa aiba forta sa refuze umilinta si minciuna, sa aiba pareri si sa si le apere, acceptand insa diversitatea de opinii din jur, sa aleaga meseria cu inima, dar sa fie constienta ca banii au rolul lor, nu sunt un scop, ci un mijloc prin care iti poti indeplini visele. Sa stie ca are drepturi si sa si le apere. Ca are obligatii si trebuie sa le respecte. 
Ce nu as vrea ar fi sa devina un om resemnat si complet ignorant la realitatea de dincolo de gardul ei. 
Cred ca e bine sa le vorbim copiilor despre cei care ne conduc, despre puterile din stat si organizarea lor, despre decizii bune sau rele luate de ele. Cred ca e bine sa ne vada implicati in ”viata cetatii”, criticand sau laudand deciziile luate de alesi. Cred ca e bine sa ii ducem la vot, sa le explicam de ce votam si de ce e important sa facem asta. Cred ca spiritul civic se modeleaza de mic, nu apare brusc la maturitate. 

luni, 16 ianuarie 2017

Unde schiem cand schiem si altele

Dupa ce ne-am scuturat un pic de lene si de somn, am decis ca hai sa incepem si noi anul asta nou. Care an ne-a surprins cu o iarna cu zapada si ger, de mi-am tot dorit sa pot lua vacanta de la munca si sa stau vreo luna doar la schi..alternativ cu gura sobei...
La noi, zapada=schi asa ca am bifat rapid doua sambete pe schiuri, o data la Predeal si o data la Azuga (asta pentru ca varianta preferata, Sinaia, sufera de temperaturi incompatibile cu zapada..). La prima tura, a fost superb, caldut, soare, cer senin, zapada perfecta, neaglomerat. La a doua, a fost superb minus ger si viscol J)  Daar cum nu le poti avea mereu pe toate, am tras inca o pereche de manusi pe maini, am indesat juma de fata in fular si juma de fata sub ochelari si ne-am dat la vale. Cu aceasta ocazie am descoperit ca manusile de schi pe care scrie ca rezista pana la -10 grade, chiar nu sunt ok la -15 grade...
Daca sunteti amatori de schi, va recomand Sinaia, ca sus la Cota 2000 sunt vreo 3 partii paralele, toate frumusele si cu vedere la peisaj. Asta daca 1. e zapada, 2. nu bate vantul rau, adica 3. merge gondola (care e ca o domnisoara de pension, foarte delicata la intemperii si de multe ori nu merge...).
Daca la Sinaia e pauza, urmatoarea recomandare e Azuga sau Predeal, cu mentiunea ca la Azuga cele doua partii sunt un pic mai dificile decat cele de la Predeal. Ca pret, ambele statiuni au introdus varianta de ski pass de 4 ore, care e avantajos daca ajuneti dimineata in zona si vreti sa va intoarceti in aceeasi zi in Bucuresti (cum facem noi de obicei).
A treia recomandare este Poiana Brasov, care noua ne place tare mult, daaar nu merita in varianta in care mergem doar o zi si in plus poate fi foarte aglomerata in weekend. Deci mai bine nu..
Si a patra recomandare, dar doar pentru minim o iesire de 3 zile este Transalpina, cu cazare prin Obarsia Lotrului. Noi am fost acolo acum vreo 3 ani si ne-a placut maxim si partiile si peisajul si faptul ca nu e deloc puhoiul de pe Valea Prahovei.
La scoala, am avut extra vacanta, asa ca Andreea a ajuns in mod bizar sa zica ca ii e dor de colegi si de doamna si nu mai vrea inca o extensie. Ceea ce e foarte bine, ca inseamna ca ii place acolo, dar e si ciudat, ca eu nu imi aduc aminte sa fi zis vreodata ca m-am saturat de vacanta...

Pentru ca sunt oameni care ma acuza ca o chinuiesc pe domnisoara cu prea multe cursuri si activitati extra scoala, anunt ca dansa a decis ca nu mai vrea chitara, caci s-a dovedit ca visul ei de a deveni compozitor-cantaret-rocker peste noapte e cam greu de realizat la lumina zilei, dar, in ciuda recomandarilor mele ca sambata sa nu facem nimic, cere insistent sa ii caut un curs de desen (nu de pictura!). Also, inca nu vrea sa renunte la sah, desi i-am explicat ca e greu si mai bine se joaca acasa cu ce vrea ea, si nici la inot, desi e putin deprimata ca a plecat instructorul ei preferat si a ramas cu cel mai putin preferat. De engleza nu am intrebat-o nimic, pentru ca acolo sunt eu capcaun si nu as lasa-o sa renunte oricum.

In rest, a mai terminat niste chestii de lego, o carte de Roald Dahl si o cutie de ciocolata primita cadou de la o vecina, a testat rezistenta salopetei de iarna dandu-se de mii de ori la vale pe un faras si a ajutat la dezapezirea masinii pana cand a  descoperit ca e mai fun sa stea pur si simplu tolanita pe zapada. A facut prima omleta si prima tava de turta dulce. A descoperit ca poti aprinde aragazul fara sa explodezi si a invatat sa foloseasca noul televizor punandu-si singura filme de pe laptop. A renuntat la 35 de lei ai ei pentru ca eu sa ii instalez Minecraft pe telefon si construieste frenetic niste treburi pe acolo. A decis ca da, merge la vara cu iahtul in tara aia cu apa turcoaz, dar nu doarme in cabina skipperului, indiferent ce e aia skipper.  Si a devenit pasionata de catan pe care il jucam cam in fiecare seara.

vineri, 30 decembrie 2016

In loc de bilant

Iata ca a venit acel moment din an in care lumea face bilanturi. Mai ales aia care au avut si planuri, rezolutii, promisiuni de bifat. Eu nu incep anul cu planuri definitive si nici nu il inchei bifand ce a iesit si ce nu. Din experienta mea, viata are un talent deosebit de a te surprinde, in bine sau in rau, asa ca cel mai simplu ar fi sa ramai atent la ce e in tine si in jur, sa te adaptezi la ce apare si sa te bucuri de clipe, ca ele trec foarte repede.
Dar stand acum si gandindu-ma la tot ce a fost anul asta pot spune ca 2016 a fost frumos si bland cu noi.
Am calatorit, din nou, si ne-a placut. Nu am ajuns neaparat unde planuisem initial, dar am ajuns in alte locuri care ne-au bucurat.
Am fost sanatosi si am ras mult. Ne-am mai si certat, dar ne-am impacat.
Mama a trecut printr-o operatie si a iesit din ea cu bine.
Am vandut o casa si am cumparat alta. Cu asta am pus punct unei etape lungi din viata mea, cea legata de casa bunicii de la munte...De fapt, cred ca etapa aia s-a terminat odata cu tata, doar ca am tot amanat eu momentul sa ii pun punctul final.
Am muncit mult, dar nu asa mult incat sa nu am timp si de Andreea si de Dan si de ale mele, si mi-a placut.
Am trecut prin vreo 10 luni de scoala, in doua clase, si am inceput sa ne prindem care e politica, ritmul, plusurile si minusurile sistemului. Cautam solutii sa ne adaptam, sa compensam, sa usuram.
Ne-am vazut cu prietenii mai putin decat am fi vrut, dar ei sunt tot acolo...
Rezolutii pentru 2017? Sa fim sanatosi, fericiti si sa facem in continuare ce ne place. Sa ne vedem cu prietenii. Sa ne distram, sa invatam si sa ne iubim.
Ianuarie 2016-decembrie 2016, pe scurt:
Ianuarie: Ninsoare in Bucuresti
Februarie: Evadare in Austria pe schiuri
Martie: o dimineata de scoala
Martie: Sighisoara by night
Aprilie: ecleruri la Ateneu...
dar si ultima tura de schi, Sinaia...
...plus prima tura de mare, la Vama Veche
... si 23 August
 Mai: primul concert din an, in Fire ...
 ...si prima tura la munte, la Magura
 ..urmata de traseu de picioare si bicicleta la Ferma Dacilor 
 ...si imprejurimi
 Iunie: alta tura de bicle, la Cornatel (Sibiu)
  si final de clasa zero
 urmat de vacanta:d
 Iulie: Retezat..
 si Normandia..

... si Bretania...
 August: o noapte la Vadu cu prietenii
 urmata de descoperirea plajelor secrete din Bulgaria
 Septembrie: o noapte la refugiu in Bucegi

  si Color Run
 urmat de un pic de Venetie
 dar sa nu uitam Prosciutteria din Bologna
 Octombrie: un nou inceput 
Noiembrie: mai pe langa casa
 Decembrie: putina cultura..
si deschiderea oficial a sezonului de schi