My story

Am fost intrebata cum a fost nasterea:). Si eu am pus aceasta intrebare de nenumarate ori. Si inainte si dupa eveniment.
Pentru mine, nasterea este ca o intamplare citita undeva. Nu am senzatia ca imi apartine. E ca si cum am auzit-o undeva si o redau la randul meu cu aceleasi detalii. Stiu ca a durat ceva:d 12 ore. Ca nu mi-a placut deloc, nu au intervenit niciun fel de revelatii sau bruste sentimente materne. La un moment dat eram suparata ca nu pot sa adorm si ca ma plictisesc. Macar daca aveam o carte la mine. Apoi stiu ca a urmat durerea. Multa, lunga, repetata. Apoi calm, anestezie. Iar durere. In final, multe emotii si un bebe. Dar intreaga poveste imi pare a fi a altcuiva. Nu simt ca am trait-o eu.
Asa ca la intrebarea: naturala sau cezariana? nu stiu ce sa raspund. E o intamplare asa personala si atat de diferita de la o persoana la alta incat orice sfat sau opinie sunt inutile. Ma amuza acum cu cat interes ascultam povestile despre alte nasteri si imi imaginam ca si a mea va fi la fel.

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...