Craciun si after

Deci fuse si Craciunul asta. Cu bune si rele. Asa, pentru fiecare.
La noi a fost cu pom, doi de fapt, unul in bucuresti si altul cu bunicii la Predeal. Cu multe cadouri, mai ales pentru Andreea. Cu ras, mult, cu drumuri obositoare si zapada. Cu sarmale, vin rosu si alte porcarii.
Ne-am dat si cu saniuta, ceea ce nu mai facusem de multisor. Intai s-a dat matza singura, pe saniuta ei personala, apoi am inchiriat una mai incapatoare ca sa se dea si unul dintre noi cu ea. A fost fun. I-a placut tare. Prea tare. Asa de tare ca a tipat si a chiuit pana cand a prins din zbor o tuse.
Intai am zis ca e asa, de jucarie, dar de duminica seara e serios. Tuseste pana ii vine sa vomite sau chiar vomita. Si se tine de piept si se plange ca au au...:(
Azi parca e un piiic mai bine. Nici nu vreau sa zic ca e mai bine sa nu se intoarca raul.
O droghez la greu cu Ambroxol, Eurespal, Nurofen si picaturi de nas. Muci inca nu sunt multi, asa, sa nu zicem ca nu sunt deloc. Dar mi-e ca se vor inmulti si dansii.
De mancat,mananca saraca, dar ieri am "pierdut" doua mese (seara). Azi am reusit sa le pastram in burtica pana acum..
Cam asa cu Craciunul asta. Am zis. Cu bune si rele.
Pe partie la Predeal.
Cu tati si saniuta
Cu bunicu la vanat de cadouri de la Mos.
Trebuie sa mai fie ceva pe acolo...

Cu mami la Brasov. Pe ciuci:d

Scrisoare catre Mos

Draga Mos Craciun,

As dori, daca poti, sa-mi aduci si mie urmatoarele..in ordinea aleasa de tine:

- cateva dimineti cu leneveala (macar 2)
- nopti fara sforaieli langa mine (as cere sa fie asa mereu, dar stiu ca totusi ai puteri limitate..)
- un capuccinno cu scortisoara intr-un bar dragut
- o cana de vin fiert
- o zi (iarasi, daca poti mai multe...) fara niciun plans, scartz, marrr din partea matzei
- o cutie de cadou mare mare, in care sa nu stiu ce e (poate la anu..)
- mai putine liste, dileme, intrebari, oboseli si nemultumiri
- sanatate (Slava Domnului, pana acum n-am avut probleme)
- un tort de la hojo (hm..ma gandesc prea mult la chestii culinare?)
- pupici
- doar bine pentru cei dragi

Si, la final, o dedicatie pentru matza:)

PS: filmuletul e pe dos, adica acu inapoi, de la mare la mai mic, din decembrie 2010 in ianuarie 2009 (acu e mai clar tati?)

Talentatele

Da, suntem evident niste talentate. Amandoua, cum altfel...
Una s-a jucat cu plastilina si creat niste...creaturi.
Cealalta le-a "finisat", jupuindu-le pe ici pe colo si rupandu-le la final manutele:d.
Le-am denumit Nenea si Tanti. Natura moarta.
PS: Pentru a evita posibile confuzii si eventuale discutii, dansul nu sta in genunchi in fata ei, cum s-ar putea crede, ci incearca sa stea in fund. Doar ca, desi am invatat sa modelez minunatele tzatze, nu ma pricep la fel de bine la maiestuosul fund.

Uziiiii, uziiiii!

Acesta este strigatul de lupta al Andreei cand pierde sau vrea suzeta.
Suzeta care sta pitita in timpul zilei, ca altfel ar sta non-stop cu ea in gura. Dar, de cand stie cum ii zice obiectului nesuferit, striga dupa ea. Eu ma fac ca nu pricep, ii zic ca a luat-o bebe si a plecat cu ea, ca e la Pisi si Pisi face nani, ca una ca alta. Orice numai sa nu o vad cu ea in gura. E de ajuns ca nu se pune problema sa doarma fara ea....
Incerc sa reduc cat mai mult folosirea monstruoasei, dar uneori mai cedez. Cand e nervoasa sau obosita sau vrea ceva si nu primeste sau sau sau si incepe sa urle isteric prin casa sau mai rau afara, cedez si scot suzeta. La vederea minunatei, se calmeaza brusc si ofteaza fericita, dupa care o indeasa cu pofta si drag in gura.
Eu ma oftic, ca am cedat iar, ca nu reusesc sa elimin oribilitatea.
Pentru ca, sincer, am ajuns sa o urasc. Pe uzii adica.
E minunat ca se calmeaza cu ea si doarme fara probleme, dar reversul medaliei e ca nu da niciun semn ca in urmatorii ani va dori sa renunte la dansa.
Ma consolez la gandul ca totusi copii de 5 ani cu suzi la gura parca n-am vazut. Nici de 4...De 3 am vazut sigur...
As putea sa folosesc forta si sa o arunc. Sa ne chinuim o vreme si sa speram ca va uita de ea. Dar, recunosc, mi-e groaza de plansete seara la culcare, de trezit in miezul noptii si strigat uzziiiiii, de zile ametite cu pofta de suparare pe la 4-5 dimineata, de scene de nervi in mijlocul parcului sau de alte scenarii de groaza pe care mi le imaginez la disparitia subita a iubitei...
Asa, seara la 9 juma o pun in pat si pana dimineata la 8 e liniste, la pranz o pun in pat la 2 si doarme pana pe la 4, cand nimic nu-i place si supararea ar duce la plansete tipate, uziii ne asigura linistea si calmul. Tuturor.
Deci, ce sa fac?
Cu uzii e rau, fara uzii pare si mai rau...

PS: avem sanie:D

Mici sarbatori in familie

Ideea postului mi-a dat-o alta mamica, din State:d. Recunosc.
Dar ma gandeam si eu de mult intr-un fel sau altul al idee.
Ma gandeam ce dragut mi se pare sa existe niste sarbatori ale familiei, niste date care sa se repete in fiecare an si pe care sa le astepti, niste repere, niste amintiri pentru noi, cei mari, si bebe cel mic.
Eu de exemplu imi aduc aminte cu mare placere de ghetutele pe care le frecam inainte de Mos Nicolae, de dimineata de Craciun cu multe cadouri sub brad, de duminica Pastelui la tataie si mamaie in Bucuresti, de verile la bunica la Predeal si de concediul cu mama si tata la mare. Sunt niste repere ale copilariei mele pe care le pastrez cu drag undeva in inima. Imi amintesc scene, fete, felul de a vorbi, povesti ale unor oameni dragi care nu mai sunt aici.
Si as vrea sa creem astfel de amintiri si pentru Andreea.
Sa stie ca seara de Mos Nicolae inseamna curatatul ghetutelor si aranjatul lor in linie pe hol, ca a doua zi dimineata mergem sa gasim ce a lasat Mosul in ele.
Ca seara de 24 decembrie inseamna ca facem bradul impreuna si punem prajiturile la cuptor si ca dimineata de Craciun o petrecem impreuna langa brad.
Ca Sf Andreei inseamna ca umplem 3 boluri cu grau si asteptam sa creasca:D
Sa asteptam impreuna Halloween (chiar daca e imprumutat) ca sa scobim seara in dovleci mari, portocalii, apoi sa punem lumanari si sa spunem povesti pe intuneric.
As vrea ca vara sa mergem la Predeal si sa dormim o noapte in cort, in curte. Sa facem focul si sa ne imaginam ca suntem departe:).
As vrea sa isi aminteasca de concediile cu mami si tati (chiar daca intr-o zi o sa vrea sa plece cu gasca:d).
As vrea ca atunci cand e bolnava si nu iese din casa, sa stie ca facem picnic in sufragerie:).
Ca seara citim o poveste inainte de nani.
Si ca de ziua noastra ne facem cadou felicitari facute in casa:)
Ma rog, asta e lista mea. Poate matza sau tati or sa adauge sau or sa scoata o parte din propuneri. Ideea e sa le petrecem impreuna

New Look

Tot noi suntem. Mai colorati un pic. E destul gri afara:d. Am zis sa ne coloram macar pe unde putem

Lectii de la tati

Stiti ce se intampla cand tatii se apuca de educat copiii? Numai lucruri bune:d.
Taticul Andreei e foarte fericit ca fi-sa papagaliceste tot mai mult si mai clar asa ca s-a apucat sa o invete cuvinte noi. Am fost foarte incantata cand a invatat-o despre luna si stele, la propriu. I le arata de cate ori suntem afara, asa ca dansa cauta disperata luna si in noptile cu nori. Uneori e asa suparata ca luna s-a pitit ca mai mai o buseste plansu.
In fine, am zis ca totusi e dragut sa stie despre astrii celesti.
Apoi a invatat-o despre babe si aici am avut o mica retinere pentru ca, oricat de dragut ar fi sa o auzi cum zice ba-ba ba-ba, totusi e o mica problema cand se apuca sa strige pe strada dupa persoane varstnice...
Eh...dar tati a zis ca vocabularul fetei nu e complet pana nu invata despre tzatze. Uite tati aici sunt...spune el mieros cand Andreea isi studiaza burta...
Rezultatul e ca matza e fascinata de pozele cu femei dezbracate, pe care le gaseste inclusiv sub forma de statui in diferite albume de arta. Sau intr-o carte despre istoria berii.
Azi am zis sa invatam cum se cheama sticla si paharul, asa ca i-am exemplificat cu pozele din minunata carte verde intitulata sugestiv Berea. Doar ca a fost de ajuns sa nimerim peste nush ce statuie antica la bustul gol, cu o doamna golasa care fabrica bere intr-un butoi ca Andreea a uitat complet despre ce era lectia si a inceput sa repete incantata tzaaaatzeee, zambind ghidus pe la coltul gurii. Am dat pagina, am mai studiat niste pahare cu bere...mamiiii tzatzeee....Dau inapoi la pagina cu doamna, mai studiem o data obiectele...revin la sticle, uite mami paharele vezi, si sticle colorate, hai sa mai dam niste pagini, uite alte pahareee, tot colorate....maaaamiiiii tzatzeeee.....
Pana la urma am lasat-o cu cartea in brate sa studieze in liniste poza dorita si am plecat sa mananc.
(cand te uiti la ei par doi inocenti..dar eu stiu mai bine cu cine am de-a face:d)

PS: un alt cuvant mirific pe care l-am descoperit intamplator in vocabularul ei, privind melancolic printre pozele de la botez, este popa. Aici o suspectez pe bunica...:))

PS2: uitasem! Mai nou face vai-vai, cu manutele la fata, clatinind din cap ca o babuta:)). Aici o suspectez pe a doua bunica:D. Dar, avand in vedere numarul de nebunii zilnice, cred ca e bine ca a invatat ce e aia vai-vai

Singure acasa

Astazi suntem singurele, noi fetele, ca tati are cursuri. Nu de student, ci de un fel de management:d.
Asa ca ne-am facut de cap. Dimineata am luat autobuzul si ne-am dus in Grand Arena la shopping de decathlon si kiabi. Am vazut in decathlon niste cizme de iarna super ok, cu 50 de lei, dar astept varianta upgradata, de 100 de lei. Cica vine in 2-3 zile. Am luat in schimb niste sosete mai groase si un fel de combinatie de rochita, vesta si pantaloni de la kiabi.
Apoi repede in parc sa mai prindem un pic de joaca inainte de masa.
Caci la masa vroiam sa ajung. Parca am fsot Pic si Poc.
Am incalzit carnita de vaca si supa. Le-am pus frumos fiecare in recipientul ei, caci asa mananca dansa, separat, si am purces. Dupa primele 3-4 linguri de supa si zero bucatica de carnita o miscare combinata a unei maini de la mine si a unei manute de la ea s-a soldat cu rasturnatul supei in poala matzei si pe jos.
Calmam tipetele, explicam ca e doar un fel de apa si se curata... arunc zece mii de servetele in balta de pe podea, strang cartofii de pe sub scaune... Prepar a doua supa. Am uitat sa zic ca de vreo saptamana singura supa acceptata este knorr, cu pui si fidea, amestecata pe sest cu legume fierte separat de mine. Deci, fac al doilea plic de supa.
Reluam masa. Rezultat un castron juma de supa cu legume si zero carne. No problem.
Dupa masa, decid ca e cazul sa facem curat. Scot aspiratorul si il plimb rapid prin casa, spre supararea matzei, care se refugiaza in piscinuta umflata in supragerie.
Pun apa in lighean, torn smarca de spalat pe jos si ma apuc de indepartat urmele de supa de pe gresia din bucatarie. Normal ca dansa se simte cu musca pe caciula si vine sa ma ajute. Pentru ca nu avem un al doilea mop, se inarmeaza cu o matura.
Vazand ca eu inmoi mopul in lighean, Andreea a zis sa faca la fel. Inmoaie matura in lighean, o arunca pe jos si priveste incantata marea balta pe care o crease pe hol. O sfatuiesc parinteste sa nu se miste de pe loc pentru ca, desi are sandale, o sa alunece si face poc. Dansa se misca, aluneca si face poc in mijlocul baltii. Urlete.
Opresc spalatul pe jos, recuperez copilul ud pe fund si schimb pantalonasii.
Revin apoi la mop ca sa strang balta produsa de matura. Matza vine tip-til pe la spate, se apuca de lighean si....da, banuiti bine, apa din lighean se revarsa cu tot cu clabuci peste ea. Inca o repriza de urlete.
Iau copilul scot hainele, sterg clabucii, pun alte haine, rog copilul sa stea un pic pe covor ca sa elimin marele lac care acoperea deja holul si bucataria.
Eu zic ca acum e destul de curat la noi in casa.

Control la ochi

Azi am fost cu matza la primul control oftalmologic. Noi am fost mereu siguri ca dansa vede bine, mai bine ca noi de multe ori, avand in vedere ca observa un bebe in bratele unei mamici, undeva, dupa o masina, pe o strada pe langa trecem in viteza, noi fiind in masina, dupa un geam semi-aburit:)). Asta ca sa descriu putin cam cum vede fi-mea.
Ne trezim ca striga dupa caini, desi noi nu vedem niciunul in zona. Apoi il descoperim pitit printr-un tufis. Sau vede o cioara intr-un copac plin de frunze. In fine, deci eram sigura ca vede.
Dar in ultimele zile se tot freca la un ochisor si in plus tata a zis ca uneori i se pare ca se uita stramb. De ajuns sa ne convinga sa mergem la un control, mai ales ca dupa 1 an e chiar indicat.
Si am fost. Doamna doctor i-a bagat niste luminite in ochi, a masurat, a pocnit dintr-o rata, iar a aprins beculetele, a scos o vacuta, iar a masurat...Apoi a pus picaturele si am asteptat...Matza a fost tare linistita si curioasa cu ce se intampla pe acolo. Au pus-o sa gaseasca un desen cu o musca 3D si sa se uite la chestii cu ochelari colorati.
Una peste alta e super ok, "fundu de ochi e minunat", ca sa citam exact, iar dioptriile foarte mici, 0.5 si 0.75 daca am retinut eu, asa ca nu o sa dezvolte strabism si nici nu se pune problema de ochelari.
Are o mica iritatie la papile (nu pupile:d) de la praf sau ceva alergen. Ne-a dat niste picaturi pe care sa i le punem daca se mai freaca la ochisori. Deocamdata vad ca nu mai face asa...
Ne-am linistit si ne-a placut de doamna doctor.
Multumim Cris pentru recomandare. Pupici

La o vorba

De cateva zile, matza a intrat in epoca "papagalicelii". Nu in sensul ca vorbeste pe limba ei, ca pana acum, ci a inceput sa repete o gramada de cuvinte pe care le aude la noi.
Nu le si retine deocamdata, dar ii place mult sa repete ce aude.
De exemplu, a invatat "baie" si seara ne spune cand e cazul sa terminam cu joaca si sa mergem sa ne spalam.
Sau ieri, in masina, scartaia un stergator si eu tot repetam "scaaartz, scaartz", iar donsoara ma acompania cu "caaatz, caaatz".
Tot zilele astea am surprins-o facand mici propozitii.
Am auzit-o spunand "tati apte" ceea ce in traducere inseamna "tati pune mana imediat si fa laptele ca mi-e foame!", dar si " nenea baie" cand se auzea aseara apa de la vecinii de sus.
Asta asa, ce-am prins din zbor, ca ea vorbeste in continuu si de uneori imi "inchid" urechile:d.
Alte lucruri memorabile n-am mai facut, adica am fost destul de lenesi saptamana asta. N-am mai intins foile de pictat, ci ne-am limitat la mazgaleli cu carioca sau construit turnuri de lego.
In alta ordine de idei, mi-am dat seama ca iar avem nevoie de incaltari pentru ea. Ghetutele pe care le are mai din toamna nu vor merge pe frig si zapada, deja are piciorusele cam reci in ele. Cizmele de cauciuc mai merg acum, cu sosete groase, dar nu sunt o solutie pe termen lung, iar ugg-si pe care i-am laut de fitze sunt super caldurosi, dar se uda la prima baltoaca miniscula.
Asa ca ne trebuie incaltari de iarna. Am vazut niste cizme cu talpa sanatoasa la decathlon, dar n-am avut timp sa le probam, caci de, isi luase mami cizme si tati cauta ghete, asa ca ziua nu era alocata shoppingului bebelesc.

Ora de pictura

Sau ce fac mama, tata si copilul sambata seara daca afara e urat si celor mari le e lene sa o imbrace pe cea mica:d.



Dupa ce am terminat cu pictura, inclusiv etapa finala, adica spalatul si schimbatul bluzitei:d, am trecut la alte activitati artistice.

Vorbe bebelusesti

M-am gandit sa notez din cand in cand ce cuvinte noi mai invata picea. Ca sa ne amuzam mai tarziu. Sau sa i le aducem aminte, ca se pare ca dupa o vreme mai uita din ele (de exemplu us - urs a disparut din vastul ei vocabular si mai sunt si altele dar nu-mi vin acum)
Deci
nu aaau - nu vreau
nuna- luna
stea
nenea
taati - tanti (problema e cand ne intalnim cu doamne mai..barbatoase...si le spune nenea)
apte - lapte
titiii - masina
be - becul
nani
buni - cred ca inseamna toti bunicii, inca n-am vazut vreo diferentiere intre ei. uneori si babutele de pe strada sunt chemate buni de la distanta...
tun - turnu facut din lego
bubu - buburuza
buba - orice zgarietura sau pata de pe corp:D
nana - bataia pe care o primeste peretele sau dulapul de care se mai loveste uneori
piii - copiii
pi - paine (pi e foarte popular:d. cand vede paine zice pi, cand vrea la copii sau ii vede zice piiii)
bo - balon
Clasicele deja bebe, pisi, ham, didii, mami, tati, apa, kaki, pipi, utza
De inteles, intelege multe. Practic pot sa-i cer sa-mi aduca o gramada de lucruri si le aduce. Pot sa o intreb unde vrea sa mergem in parc. Daca vrea sa manance ceva anume. Stie numele la diverse alimente...
In fine, incet incet parca incepem sa ne intelegem reciproc:)

Nervisori si suparari la 18 luni

Mai stiti ca nu cu mult timp in urma ma bucuram ce copil cuminte am...Cum asculta si se joaca si da jucariile si si..Si spuneam eu ca probabil e o faza si o sa treaca...
A trecut:d
De cateva zile observ la Andreea mici semne de agresivitate. Nu e violenta, nu bate, nu musca. Dar cand e obosita sau o deranjeaza ceva, are reactii destul de dure. Impinge, pune palma in pieptul altui copilas, se "rasteste" la el, trage de jucarii, incepe sa tipe daca nu i se da jucaria pe care o vrea sau daca alt copil vrea sa-i ia ceva din mana. Cel mai tare ma deranjeaza impinsul. E ceva nou.
Intervin mereu, ii vorbesc calm, ii zic ca nu, nu e voie, sa dea jucaria, sa lase jucaria...uite, bebe plange, l-ai suparat. Nimic nu are efect. O buseste plansul si urla.
Rezultatul e ca trebuie sa o iau de unde e si sa o calmez in alta parte.
Azi in parc a fost oribil. I s-a pus pata pe o jucarie de impins si cand "proprietara" nu a vrut sa i-o dea a inceput sa urle. Am luat-o pe sus cu tata si am plecat. Urlete. Pana la urma am lasat-o jos si a inceput sa alerge inapoi spre fetita plangand. Cand a vazut ca nu venim dupa ea, s-a oprit si a continuat urletele. Pana la urma a venit incet spre mine si tata, dar nu a renuntat la plans.
Inteleg ca e o varsta dificila, cu conflicte si dileme, cu frustrari si nervi. Dar mi-e teama sa nu ramana asa. O mica tipatoare, istericoasa si suparacioasa.

In cautare de solutii si idei am gasit textul asta...
SOCIABILITATEA
Relatiile copilului cu egalii sai nu sunt chiar fara probleme. Daca inca nu ati facut-o, este bine sa-i integrati intr-un grup de copii de varsta lui; dar trebuie sa va asteptati sa inteleaga ce inseamna respect si atentie. In general, el nu se joaca, inca, cu un alt copil, decat daca are nevoie, ca sa se balanseze, de exemplu.
Cu un comportament egoist, el prefera mai degraba sa primeasca sau sa ia, decat sa dea. Gaseste ca este normal sa aiba totul pentru el si nu tine cont de dorintele celorlalti. Uneori isi cauta prietenii, alteori ii hartuieste, ii ignora sau ii loveste.
Prefera prezenta adultilor si ii place in mod special sa le imite comportamentul in jocul lui. Dar, in aceasta perioada, tatal ocupa un loc din ce in ce mai important. Copilul ii cauta compania si refuza deseori sa doarma fara sa-l fi vazut un moment seara. Baietilor, ca si fetelor, le place sa faca taraboi cu tatal lor si apreciaza forta si bruschetea lui.
In schimb, fug, in general, daca sunt luati in brate sau sunt sarutati fara sa doreasca. Mangaierile dureaza putin cand esti atat de activ!
JOCURI SI JUCARII
Jucariile favorite la varsta aceasta sunt jocurile puzzle foarte simple, bilele colorate, care se pot insira pe ata, si jocurile cu piese de incastrat. Dar preferatul pentru mai multe luni de-acum incolo ramane telefonul din plastic, pe care copilul poate fie sa-l tarasca pe jos, fie sa-l foloseasca pentru a exersa limbajul si conversatia.
Copilului de un an si jumatate ii place sa foloseasca unelte asemanatoare cu cele ale adultilor si sa desfasoare jocuri de imitatie: bate cuie, matura etc. Poate acum sa sufle si sa aspire si o face cu placere cu un pai, un balon sau un fluier. Turnurile pe care le construieste din cuburile sale sunt din ce in ce mai inalte, iar bucuria lui este la fel de mare, fie ca le inalta, fie ca le darama.
In fine, ii place foarte mult sa mazgaleasca cu creionul sau carioca. Acum, cand a inteles legatura dintre gest si efect, el ar desena peste tot: pe pereti, pe masa etc.
Lucrul acesta cere supraveghere, dar puteti pune la dispozitia copilului o suprafata de perete - de exemplu, in camera lui sau in bucatarie - pe care o veti acoperi cu o coala mare (gen fata de masa din hartie) ce trebuie schimbata des.

Un subiect delicat: mancarea - 2

Update: deci, dupa ce ieri la pranz nu a mancat nimic cu mama...aseara domnul tati a produs niste ardei umpluti. Pe care donsoara moft i-a tratat cu un mare refuz azi la pranz:(. Nu a mers nici macar cu un borcan de iaurt turnat peste compozitie.
In schimb a ros pana la os o pulpita de pui, pe care ieri o aruncase cat colo. Masa a fost completata de o portie mica de cereale fitness cu iaurt, ca doar ce naiba, tinem la silueta.
Cam asa sta treaba cu mancarea.
Prost.
Diseara o sa incerc sa rebranduiesc ciorbita cu niste suc de rosii. Poate ciuguleste maine ceva din ea totusi.


Andreea nu a fost niciodata mancacioasa. Ba chiar dimpotriva as zice eu. Acum are zile cand nu mananca aproape nimic sau foarte putin, de exemplu o banana la pranz:d, si zile cand mananca foarte bine.
Atata timp cat e sanatoasa, o las in pace, mai ales ca doamna doctor ne-a "linistit" spunand ca e normal la varsta asta si ca o sa se intample tot mai des. Asa ca, uneori ne place laptele, alteori nu. Uneori vrem tot borcanul de iaurt de 200, alteori doar juma. In unele zile ciorba acra e superba si castronelul trebuie reumplut, pentru ca a doua zi aceeasi licoare magica sa cada in completa dizgratie.
Asta e
Dar, as vrea totusi sa incerc sa-i mai diversific putin pranzul, care la noi s-a blocat in 2 feluri de mancare: pulpe la cuptor si ciorbita de legume.
Restul variantelor care erau acceptabile acum cateva luni (spanac, mancare de fasole verde, mamaliguta, legume la oak cu sos de rosii) nu mai sunt in gratiile matzei.
Voi ce mai dati la copii la pranz? Niste mancaruri simple si de succes...Care sa contina eventual si carne. Sau nu. Aia o pot da si separat.
A si sa nu para pasate, ca e jale. Adica chestiile gen spanac oricat ar fi de bune nu sunt bune pentru ca nu-i mai place sa manance chestii semi-lichide. Vrea bucatele. Fitzoasa, v-am mai spus:d

Moda 3/4


In cinstea verii tarzii care tocmai a trecut, va prezentam tinuta 3/4. Cum zilele cu soare cald si cer senin se pare ca au plecat pe alte meleaguri, ne pregatim sa va aratam si tinuta "elful lui Mos Craciun". Dar poate mai intarzie un pic...

Cum sta picatura asta aici?

Dle Tractor Nelu ce faceti acolo? Inca un leagan pentru mine???

Dam cadita de baita

Matza a avansat de cateva luni de la baita in cadita la baita in cada asa ca vechea ei cadita zace nefolosita prin casa, ocupand spatiul inutil spre vesnica suparare a mea:d.

Asa ca, daca are cineva nevoie de o cadita Bertoni cu scurgere si suport de spate, de 100 cm, galbena, o dam cu 50 de lei. Noi am luat-o cu 100 de lei si, desi initial mi s-a parut cam mult pentru o bucata de plastic in care sa balacim copilul, pana la urma am fost tare incantata de ea. Si matza la fel.

Daca e cineva interesat, fac si poze:d

Copiii nu sunt rai

Asta e parerea mea. Ca nu exista copii rai. Poate sunt suparati sau frustrati sau nu stiu cum sa faca fata unei situatii. Poate sunt obositi si ar vrea ceva dar nu stiu sa spuna ce. Poate ii deranjeaza un copil si nu stiu sa arate asta intr-un mod "civilizat". Poate nu au deprins inca toate uzantele sociale si fac lucruri pe care oamenii mari le considera "nepotrivite".
Dar copii rai nu exista. Iar toti oamenii de bine care se simt datori sa sublinieze un comportament pe care ei il considera "urat, asocial, rau", ar trebui sa se abtina. Nu ai voie sa spui unui copil ca e rau. Si mai ales copilului altcuiva.
Imi povestea zilele trecute o prietena despre minunatele doamne care isi permit sa certe copilul altcuiva, punctand cu fermitate ca "esti rau/rea". M-am indignat si atunci, ca de fiecare data cand aud astfel de povesti. Dar azi mi s-a intamplat mie si, desi Andreea are accese de nervi si plansete isterice si uneori e greu sa te intelegi cu ea, nu e un copil rau. Si nu spun asta pentru ca e a mea, ci pentru ca, dincolo de momentele dificile, este un copil care intelege si cu care te poti intelege. Si, chiar daca nu era asa, daca ar fi facut tot timpul doar ce vrea ea, daca plangea mult, daca ma supara enorm, tot nu era rea.
Sa va explic cum am ajuns la povestea asta.
De cateva zile, matza mea are momente in care nu vrea sa imparta jucariile. Daca un copil vine si ii ia o bucata de creta, cum s-a intamplat azi, incepe sa tipe si bazaie si se supara. Nu-mi place situatia si sper sa o depasim. Ii explic calm ca baietelul vrea sa se joace cu ea, ca s-a intristat ca nu i-a dat creta si lui si a plecat. Si ca acum o sa se joace singura. S-a uitat lung dupa el, dar cand am intrebat-o daca vrea sa mergem la el sa-i dea totusi o creta a zis ca "nu" si i-am respectat dorinta.
Dupa vreo 2-3 minute a aparut langa noi alt copilas, cam de varsta ei. Andreea a strans toata creta, s-a dus la el si i-a dat cateva bucati. Apoi s-au jucat linistiti impreuna.
Cam asta a fost situatia si as fi trecut usor peste ea daca la un moment dat n-as fi auzit-o pe bunica baietelului la care tipase Andreea spunandu-i nepotului ca "fetita e rea, las-o sa se joace singura, nu te mai duce la ea. E rea".
M-am gandit sa ma duc la bunica si sa vorbesc cu ea, apoi mi-am dat seama ca e inutil.
Probabil ca vor mai fi situatii de acest gen, probabil ca va trebui sa repetam de multe ori lectia daruirii cu pitica si sigur uneori va impartii, alteori nu. Poate depinde de copil, de starea ei, de jucarie, de vreme....Dar chiar daca uneori va fi mai zgarcita, nu va fi niciodata rea.
Si ma gandesc, cati copii, tineri, adulti ajung sa aiba o parere proasta despre ei insisi, sa nu se respecte, sa nu-i respecte pe altii, pentru ca atunci cand erau mici si faceau tot felul de nebunii li s-a spus in mod repetat "esti un copil rau".

Iarna, varianta noiembrie 2010





Iarna asta e tare frumoasa. Mie imi place si ar putea sa fie asa si in continuare. Avem frunze cu care sa ne bulgarim, nisip pe unde sa ne alergam si mai ales copii care inca nu s-au pitit prin case. In plus, iarna asta ne lasa sa ne aratam ultimele achizitii in materie de moda si esarfa prinsa chic.

Ce sa fie, ce sa fie? - continua:d

Update: Am fost in seara asta la doctor. Matza e ok, analizele de kk ok, consultatia ok, vesela nevoie mare. Una peste alta nu stim ce are. Pot fi mofturi de copil de un an juma, poate fi o burtica suparata un pic pe vreun fel de mancare nedorit. Important e ca nu sunt gandacei.
Totusi, dr. ne-a sfatuit sa facem si o urocultura si o eco abdominala, sa nu fie vreun inceput infectie urinara.
Asa ca in seara asta am facut dansul ploii ca sa faca un pipi intr-o punga speciala:)). Normal ca a protestat la atasarea infamului obiectul si a mers un sfert de ora cracanata prin casa. Dupa maraieli si scartaieli am prins un mini-pipi, suficient doar pentru examenul de urina. Am asteptat urmarea ca sa pot stoarce ceva si in borcanul de urocultura, dar matza a refuzat sa mai presteze la punga. Reluam dansul maine dimineata.
Uf, asa mi-am dorit azi sa mearga deja la olita. Dar dansa nu da semne ca ar fi interesata de asa intrument. Cred ca o sa o pun direct pe WC.


Febra mica, matzaiala, refuzul complet al hranei, acceptarea fooarte limitata a lapticului, kk molut si galben pai.
Dap. Ne-a lovit. Un gandacel.
Cred ca se razbuna gargaritele ca m-am luat de ele in postul trecut:d.

Maine facem coprocultura. Sa aflam si noi numele inculpatului. Iar daca e doar o indigestie ceva, dam si o petrecere cu tort.

Adunate

-zilele trecute am fost impresionata de numarul de caciuli de lana, fulare si geci de iarna pe care l-am vazut. Desi afara erau peste 15 grade, bietii copii erau incotosmanati de parca iesisera cu sania prin nameti. Cel mult, beneficiau de deschiderea fermoarului, dar asta doar dupa ce erau "rugati" sa nu mai alerge ca transpira si ii "trage"

- mai nou la una dintre trecerile de pietoni spre parc a fost instalat un semafor. Are un buton pe care apesi si se face verde. Din pacate nu se face instantaneu, cu dupa vreo 30 de secunde, si nici nu scrie cat trebuie sa astepti, motiv pentru care numeroase persoane, mai degraba in varsta, apasa in continuu pe bietul buton, din ce in ce mai nervosi, protestand si bombanind ca nu merge dracia. Merge, dar trebuie sa ai putintica rabdare si mai ales sa citesti literele scrise maaare, cu rosuu, intermitente, care zic "va rugam asteptati"

-de cand e soare, s-au inmultit exponential gargaritele. Eu nu inteleg, astea nu hiberneaza? Adica se reproduc iarna, pe ger sau cum? Ce cauta atatia pui de gargarita pe la mine pe la geam?

-cand nu e soare si temperaturile scad spre 10 grade, si eventual e ceata, si sta sa ploo, dar nu ploo, unde se duc toti copii din parc? Au un club al lor la care nu am primit invitatie?

-cenusa de frunze e buna ca ingrasamant? Inmulteste florile de primavara? Rodesc copacii mai bine daca sunt acoperiti cu ea? Ca altfel nu pricep de ce la fiecare doua dimineti parcul se umple de fum...

18 luni sau un an jumate de minuni, cu update tehnic

Mic update:
Aseara am reusit sa o masor si sa o cantaresc. Asa ca iata si datele tehnice: 82 de cm pe tocul usii si circa 10.700-10.800 pe cantar.
Ma uitam la dunga trasa la un an si ma minunam cum cresc astia mici. S-a adunat un spatiu de vreo 7 cm in 6 luni. Si la kilograme are un plus de cam 1,7 kg. In ultima luna a luat mai putin decat inainte, cam 100-150 de grame, dar atata timp cat urca nu coboara e ok.

Astazi Andreea implineste un an si jumatate. Sau 18 luni in varianta mai academica. E mult? E enorm, e un drum ca de la cer la pamant, e un pas urias , sute de pasi. E putin? Da, foarte putin fata de ce ne dorim sa urmeze, fata de ce credem ca e in fata ei si a noastra.
Cand avea cateva luni si plangea aproape non-stop, si zilele se scurgeau incet incet, pline de lacrimi si pisu si caca si biberoane de lapte si intrebari, 18 luni pareau ingrozitor de departe. Pareau in alta viata. Imi spuneam ca atunci, la 18 luni, va fi mai bine, mai usor, Andreea o sa fie mare, nu o sa mai planga, o sa doarma toata noaptea, o sa manance, o sa se joace, o sa vorbeasca. O sa fie asa cum e acum:).
Cu o exceptie: inca plange:)). Infinit mai putin decat la 6 luni. Si din cu totul alte motive.
In rest, e o fetita vesela, simpatica si dulce. Care mai si plange, se mai si isterizeaza, mai maraie, scartaie...da, dar tot simpatica e. Eu asa o vad si ignor privirile critice cand ma intalnesc cu ele prin parc.
Pentru ca da, inca se cearta cu unii copii, inca se enerveaza cand vrea o jucarie si nu o primeste, inca mai urla si tipa si plange de se aude de la cealalta statie de masina. Uneori o aud cand intru seara in parc si stiu ca e ea. Nimeni nu poate sa planga atat de galagios:d.
Dar cand rade si face mici ghidusii sau se ascunde si face bau, cand ne da pupici si ne raspunde la intrebari uit toate supararile si imi vine sa o mananc toata toata...ca doar e a mea:d.
La capitolul noutati, de vreo saptamana a invatat sa zica nenea (la orice barbat care nu e cunoscut) si stea. Arata stelele de pe cer si le diferentiaza de "be" (becuri:D).
Aseara a invatat ca pe unul dintre cateii ei il cheama Api (happy).
Daca vrea apa cere "apa", dar, daca vede sau atinge ceva ud, in casa sau afara, spune "apu", care cred eu ca e ceva intre apa si ud.
Daca nu e sigura ca are voie sa faca ceva (de exemplu sa loveasca cu un bat sau sa puna mana pe diverse obiecte), te testeaza. Se duce la obiectul respectiv si te intreaba "aici" si in functie de raspuns loveste/pune mana sau nu. De exemplu are voie sa dea cu batul in copac sau in canapea in casa, dar nu are voie sa loveasca oameni sau jucarii. Are voie sa puna mana pe obiecte inofensive, dar nu pe cele care se pot sparge.
Stie ca nu are voie sa atinga canile sau paharele din care beau eu sau Dan ceva si chiar daca ne mai testeaza, mai intinde mana si se uita la noi, daca ii spun "nu, nu e voie si stii asta" se retrage. Ba uneori repeta si ea "nu nu nu", probabil ca sa se convinga:d.
Minunea nu tine insa si in alte ocazii...la jucarii de exemplu:)). Acolo, nu poate naste tremurat rapid de buzica si lacrimi.
Seara o invitam la baita si se duce singura la cada, asteptand sa fie dezbracata. Baita in sine nu e o mare placere si se petrece destul de rapid, in picioare, cu dusul. Spalatul pe cap e un cosmar.
Cand e ora de culcare, ii spun ca mergem la nani nani cu pisi pisi si se agata repede de grilajul de la pat unde stie ca o asteapta matza.
Daca intalneste copilasi mai mari dornici sa se joace cu ea e cea mai fericita. Ii ia in brate, ii pupa, se lasa dusa de manuta si face cam tot ce vede ca fac ei.
Meniul nu s-a mai diversificat, adica mananca tot 3-4 feluri de mancare si nu prea accepta altceva, dar atata timp cat baga ceva in burtica eu sunt multumita. In fiecare zi ii dau obligatoriu iaurt si fructe, piersica, banana sau mar. Am incercat fara succes mango si avocado, in timp ce kiwi si portocala sunt uneori tolerate cu dezinteres.

Dupa munte

In weekend am fost la munte. Soare la greu, cer senin fara pata de nor, vanticel cam rece in schimb, iar seara ger de-a binelea. Dar nu ne plangem. Matza a fost super incantata, a cantat intruna si a topait. S-a catarat pe trunchiuri de copaci, s-a aruncat in frunze uscate, a urcat dealuri, a coborat vai, a facut tot felul de nazbatii. Daca mai gasea si copii pe unde ne plimbam era si mai si. Ii fugarea, le arata cum poti sa te strambi si topaia in jurul lor ca o veverita.Apropo de veverite, am avut grija si de ele. Au primit seminte si nuci in casutele facute de bunicu in curte. Una dintre ele era asa fericita ca au mai aparut oameni pe acolo ca era sa intre in casa dupa noi:d.Vineri au stat toata ziua prin Predeal, dar sambata ne-am imbarcat in masina si am pornit spre Cota 2000, via Sinaia. Pentru ca asa ne e norocul, telecabina tocmai era in revizia anuala:d asa ca am urcat cu masina pana la 1400 si de acolo cu telecabina la 2000. Donsoara nu a protestat nici la curbele de pe drum, nici la balanganitul "cutiei"( asa i-am zis...ca mergem cu cutia).
In schimb, tentativa mea de a-i prinde caciula de cap pe unde batea un vant crancen, s-a lasat cu urlete si lacrimi gigantice. Supararea a trecut insa rapid la vederea intinderii de iarba pe care putea alerga si mai ales a pietricelelor de pe jos.
Pentru viitorii vizitatori ai zonei, terasa de la 2000 e minunata, cu vedere la soare si munti, cu mese de lemn si blanita de oi pe bancute, daaaar e toaata unsa cu ulei "ca sa nu intre apa in barne". Asa ca nu va rezemati de balustrade pentru a prinde mai bine vulturul in poza ca ramaneti cu urme de nesters:d.
Duminica am fost pe la Gura Diham, o zona care mie personal nu-mi place, fiind de obicei plina de fripturi si muzica oribila. Acum era destul de ok, din motive de putina lume. E insa o zona buna pentru pitici pentru ca pot alerga in voie, pot urca pe dealuri, se pot juca in frunze si mai au si apa in care sa arunce pietricele.
Mai multe poze aici

Caciula cool

Prima poza e fara caciula cool:d. E de la buburuzele din Herastrau. Dap, le-am bifat si pe alea.
Andreea incercand sa calareasca un catel de piatra
Un fel de cusma:D
Trecerea peste obstacole
Mami, tu imi faci cumva pozeee???
PS: multumim Mariuca pentru caciula cool:). Asa ne simtim si noi in trend cu moda. Muaaahhh

Soare soare si 8 dinti

In sfarsit cateva zile cu soare si cer senin care te indeamna la plimbari racoroase prin parc si la placerea simpla de a juca o leapsa.
Andreea e foarte atrasa de copiii mai maricei, de peste 3 ani, si ii urmareste cu mare atentie cand intra in raza ei vizuala. Daca rad, rade cu ei, daca se alearga, incepe si-i fugareste cu chiote, daca se prefac ca se bat si stau cap in cap pe bancuta, isi baga si ea capul intre ei. Si asa mai departe. E imposibil sa o iei de langa dansii, iar cand o vezi cat de tare o bucura joaca nici nu-ti vine sa o duci in alta parte. Noroc ca pana acum am dat peste copii toleranti cu "bebelusii" asa ca Andreea nu a fost "invitata" sa plece.
Ma gandeam zilele trecute cat de mult se schimba copiii dupa 1 an si mai ales cat de vizibile sunt salturile lor acum. Daca e sa o compar pe Andreea de acum 3-4 luni cu cea de azi, par sa fie doi copii diferiti.
La 1 an si un pic era inca un bebe. Da, mergea si manca bucatele, dar in esenta era un bebe cu care nu te puteai intelege. Gangurea stangace, tipa la furie si frustrare si interactiunile cu ea se rezumau de obicei la a o ajuta sau a o inveseli.
Acum e un copilas de un an si aproape jumatate cu care poti comunica mult mai usor, caruia ii poti pune intrebari si el raspunde cu da sau nu. Multe conflicte s-au rezolvat astfel inainte sa izbucneasca. "Vrei banana?". Daca zice nu, sigur nu e nicio sansa sa o convingi sa manance banana atunci. Asa ca mai asteptam un pic si intrebam din nou. De data asta e "da" si banana dispare incet in gurita.
"Vrei bluza asta sau cealalta?, Vrei ghetutele astea sau astea? Vrei la leagane? Vrei la topogan? Vrei in carucior?...". Intrebari si raspunsuri. Minunat!:d
Normal ca mai apar certuri si nervi si tavaleli pe jos (pana acum doar in casa) si urlete isterice (doar afara:D). Dar parca incepe sa fie mai simplu, mai rar. Sper sa nu fie doar o etapa fericita, urmata de altceva...
In plus, e foarte prietenoasa cu copiii (de cele mai multe ori). Se duce intins la cei care-i atrag atentia pe moment si ii ia in brate, ori ii pupa, ori, cel mai des, le face un fel de gadi-gadi cu degetele pe fata:p. Da, mai nimereste uneori si ochii nevinovatului asaltat de atata dragoste. Sau nasul. Sau direct dintii...
A inceput sa renunte la jucariile altora fara crizele obisnuite. O rog sa dea zdranganica inapoi fetitei si am fost surprinsa sa accepte imediat. Prima data am crezut ca n-a inteles bine, pentru ca eram obisnuita cu proteste, tipete si in final luat copilul pe sus in urlete ametitoare si carat cu forta mai incolo.
E super simpatica la telefon. Vorbeste cu intonatie, stand picior peste picior pe fotoliu (ca o femeie la coafor, zice ta-su) sau plimbandu-se impozanta prin camera ca un sef de birou. Canta si danseaza toata ziua, si in casa si afara. Cantecele ei aduc putin cu scandarile unei echipe de fotbal, dar deocamdata suntem multumiti si cu atat:D.
Repeta aproape orice cuvant ii spun, dar nu-l retine. Stie cum fac diverse animale, dar nu si cum se numesc vietatile respective. Ii vorbesc ca unui om mare, fara bebelusenii, ii adresez rugaminti si ea executa cu placere diferite comenzi.
Una peste alta e o perioada foarte frumoasa asta de la un an si jumatate. Mai simpla decat la 1 an, de mii de ori mai simpla decat la 6 luni.
Nu-mi fac iluzii ca nu vor mai fi probleme, ca nu vom mai intalni crize si tipete si refuzuri. Ca nu vom mai fi obositi si stresati uneori. Dar zilele astea e soare si frumos. Matza e linistita, vesela si iubareata. Si e minunat ca poti intrezari, printre capriciile si limitarile ei de bebe, fetita care va fi intr-o zi.

Discutii la "telefon"


mai multe aici

Despre tractoare si nu numai

Toamna trecuta pe la noi prin parc se plimba tractorul Alex. Rosu si simpatic, Alex mergea incet, agale, fara fum, si strangea de pe alei gramezi de frunze si saci de gunoi. Nu facea galagie prea mare si de cele mai multe ori aparea si disparea fara sa trezeasca micul monstru din carucior.
Acum parcul a fost cotropit de Nelu. Nelu e tot rosu, dar foarte galagios si afumat. E mereu pe fuga, ia curbele in viteza, galopeaza pe aleile inguste cu o furie de neinteles, loveste crengile mai joase ale copacilor, se opreste brusc si pleaca cu scart. Tractorul Nelu e fioros. Eu banuiesc ca stapanul lui, pe care il cheama evident tot Nelu, e un pilot de curse ratat. Omu se visa Schumacher cand era mic si a ajuns adunator de frunze in parcul Tineretului. Eu inteleg frustrarea lui, e dramatica. Dar macar sa renunte la remorca. Asa sansele sa ne trezim cu un sac de frunze in cap dupa ce tractorul Nelu a luat o curba ar scadea semnificativ.

De la o vreme matza pare sa vrea sa vorbeasca. Pe langa banalele apa, ham, pisi, mami, tati, caca sau aici, repeta mai nou o serie de "cuvinte" la care nu am depistat deocamdata corespondentul in limba romana.
Am banuieli ca apti e laptic. Dar s-ar putea sa fie altceva avand in vedere ca il spune si in parc...
O vreme am fost convinsa ca dragutul coco e cocosul, pana cand i-am aratat unul intr-o poza si nu a parut sa-l recunoasca.
Iar babu e o dilema si mai mare.
Uneori zice apu apu, dar s-ar putea sa fie un fel de apa schimonosit...
Mai sunt cateva, la fel de simpatice si la fel de fara sens pentru noi.

Aparitia miraculoasa dintilor - update

Update: v-am spus ce ciudat apar dintii Andreei. Subit. Peste noapte. Fara anunturi. Si va spuneam ca ne-am trezit cu o masea. Si ca urma sa ma uit daca nu cumva are chiar doua:d.
Nu, nu are doua. Are trei. Ca i-au iesit doua sus, pe langa aia de jos. Si mai asteptam una ca are gingiuta umflata rau in stanga.

Nu ma plang. Doamne fereste. Dar nu pricep. Pana acum toti dintii Andreei au iesit pe sest, neanuntati de plansete sau alte nemultumiri. Cred ca de obicei sparg noaptea, dar nu bag mana in foc. Ideea e ca tot timpul ii descoperim cu intarziere, cand deja colturile sunt vizibile bine peste gingiuta:d.
Acum ne-am trezit cu o masea. Nush cand a spart. Avea gingiile umflate de vreo luna si ceva, dar nu reuseam sa vad nimic mai mult.
Si acu pitica are o masea:)). Diseara trebuie sa o chinuiesc sa vad daca nu cumva are chiar doua.

Pupiceala

Deja o cunoasteti pe MAriuca, prietena Andreei. Ei bine, matzele sunt foarte pupacioase una cu cealalta. Nu conteaza ca la aproape fiecare intalnire ajung sa se certe, fie pe carucioare, fie pe creta, in fine, pe ce le casuna lor in ziua aia. Urmatoarea data cand se vad se iubesc la fel. Alearga una spre cealalta, vocifereaza ca niste pasarele si se pupa.
Cazatura de la final a fost o greseala de calcul:d
(multumim mamicii Mariucai pentru imortalizarea pupacelilor)

Prima zi

..from the rest of my life...
Prima zi la munca a fost ametita, bulversanta, ciudata, lunga, interesanta, amuzanta...in fine ca orice prima zi.
Matza a fost cuminte, relaxata, a mancat, a dormit ca de obicei.
Seara, cand ne-am revazut, s-a suprapus aparitia mea cu trecerea rapida prin raza ei vizuala a unei pisici. Nu am castigat eu:d. Andreea a fugit dupa matza si abia dupa ce a mangaiat-o un pic m-a bagat si pe mine in seama.
Si-a luat insa revansa mai tarziu cand nu s-a mai lasat data jos din brate:).
Asa ca una peste alta a fost bine, mergem inainte.
Precum banuiam mie pare sa-mi fie mai greu decat ei

back in business

De luni ma intorc la munca.
E o decizie destul de brusca, avand in vedere ca aveam de gand sa revin abia in ianuarie, dar sper ca va fi ok. Programul e relativ bun (adica el e minunat daca nu ar fi si un copil la care sa ma gandesc), de la 12 la 6. Mai multe o sa vad la fata locului.
In ceea ce priveste sentimentele mele, ele sunt extrem de impartite. As vrea sa ma pot rupe in doua , sa fiu astfel si acasa si la munca. Pe de-o parte mi-e dor de activitate, de agitatie, de colegi, de barfe si cafelute :p, pe de alta parte regret deja orele pe care le voi pierde cu Andreea.
Stiu ca era inevitabil si ca fie ca se intampla acum, fie ca se intampla peste cateva luni, sentimentele sunt aceleasi. E greu, foarte greu sa te rupi. E si mai greu sa nu simt ca gresesc cumva fata de ea.
Cel mai ciudat e ca in urma cu doar cateva luni, cand Andreea era bebe mic, abia asteptam sa ma intorc la munca. Acum, cand e fetita (:D), haioasa si fitoasa, e mult mai greu.
Dar ma bucur ca o putem lasa cu bunicii si ca, din experientele anterioare, ei ii va fi bine. Noi am mai fost plecati fara ea, maxim 5 zile, si nu au fost probleme. De fapt, cred ca mie imi va fi mai greu decat ii va fi ei. Eu voi resimti acut lipsa, ea mai putin. Ceea ce e bine:)

De vanzare:)

Pantaloni super simpatici, cu patratele. Cuceresc baietii instantaneu sau fetele, dupa caz. Rezista la noroi si nisip. Se asorteaza usor si se spala fara probleme:d

Foarte scurt update in imagini

Ramasesem in urma cu pozele. Nu prea mai apuc sa-i fac, iar cand apuc trebuie sa o prind nemiscata, ceea ce e greu spre imposibil, sau sa nu isi doreasca ea camera, ceea ce e aproape de neconceput.
Asa ca eram datoare cu un mic update. Iata matza azi, la 17 luni:d.
:)) N-ai zice ca e tot donsoara simpatica pe care o stie lumea. Dar ea e. Mare suparare mare, dar, hei, viata pare deodata mai frumoasa cand vezi o masina rosie la tv:d
Ca o noutate, ieri a gasit acuarelele mele pitite intr-un dulap (nu, nu pictez. am avut o etapa cand ma relaxam mazgalind...). Eu cred ca are potential:

Scurt pe doi: 17 luni

Oau, nu pot sa cred ca are 17 luni. Sau 1 an si 5 luni. Sau 18 luni fara o luna (18 luni pare un fel de prag, cel putin la haine:d)
Ma rog, variante de calcul sunt. Dar ramane concluzia: matza a crescut. Are fitze de fetita, apucaturi de monstrulet si dragalasenii de iti vine sa o mananci.
Desi se spune ca la varsta asta schimbarile se vad zilnic, sau pe acolo, mie nu mi se pare ca salturile sunt asa spectaculoase. Andreea a avut mereu un ritm constant, al ei, de evolutie si il pastreaza si acum. Sau poate, stand asa mult cu ea, nu percep diferentele.
In fine, cam ce face mandra la 17 luni?
Pai, merge foarte foarte bine, ca un om mare practic, alearga si nu se mai dezechilibreaza decat foarte rar. Coboara si urca scari, tinandu-se de bara. Trece peste borduri, obstacole sau praguri.
Se da pe topoganele mari, vrea in leagane tare tare si e innebunita dupa caruselul cu caluti.
Pune nisip sau pietre cu lopata in galeata, apoi le rastoarna si o ia de la capat. Activitatea asta nu va imaginati ca dureaza minute in sir, ca sa pot sta si eu pe margine la o vorba...Nuuu, 2-3 minute. Apoi se muta la altceva. Pune cercurile pe bat, dar inca nu s-a prins unde trebuie sa intre fiecare forma geometrica...
Nu mai e asa fixata pe tricicletele sau jucariile altora si am inceput sa o pot lua de la locul de joaca fara istericale. Nu mereu:d.
Fugareste cainii si da de mancare la rate. Stie ca avionul zboara pe sus si il cauta mereu din priviri. Stie ca ciorile fac cracra si zboara in stol.
E fascinata de copilasii mai mari, de 3-6 ani, la care se uita minute in sir si incearca sa intre in joc. Uneori ii merge, alteori e ignorata. Normal, pentru ei e un bebe neinteresant:p.
Recunoaste cainii, pisicile, caii, vacile si pasarile si stie cum face fiecare. De fapt, la capitolul cuvinte cred ca stie destul de multe, dar nu le reproduce inca. Stie sa duca gunoiul la gunoi, inclusiv prin parc, unde ma fura hartii si staniol de la copii si le arunca, si stie sa aduca bluza si pantalonii cand o imbrac.
Nu-i place deloc, dar deloc, baita (de fapt dusul rapid intrerupt de plansete si catarat afara din cada) si nici sa fie imbracata.
Cand se supara, apai stie tot blocul. Urla si plange de zici ca o taie cineva, se zmuceste, se arunca, se arcuieste si refuza sa fie luata in brate. Cel mai bine e sa stau pe langa ea, sa-i vorbesc calm si sa incerc sa ii atrag atentia spre altceva.
Ii place muzica, de orice fel, si se balangane a dans ori de cate ori aude. Mai nou a invatat sa dea drumul la radio si muta butonul de volum la maxim. ooo, joy...
Nu e inca atrasa de desene animate si nici de alte chestii de pe la tv. Eventual se mai uita la cate o reclama (cu caini sau bebelusi).
Mananca doar cu mana, lingurita e doar asa de distractie si poate de hranit ursul. In rest, ii dau eu:d. E intr-o etapa destul de ok cu mancarea, adica nu mult, dar suficient si fara suparare.
Programul de masa este:
8.30 - lapte (cam 200-230); 10.00 - banana; 12.30-13.00 - carnita/somon cu legume sau mamaliguta; 17.00 - iaurt; 18.30-19.00 - piersica/mar/para/struguri; 20.30 - lapte (tot vreo 200-230, rar 260-270). Uneori mai baga o felie de cascaval dupa laptele de seara, daca mi se pare mie ca nu a bagat destul.
De dormit, doarme cam 2-3 ore dupa pranz si seara de la 9 pana dimineata pana pe la 7.30-8
Si acum sa ne laudam:). E simpatica, pupacioasa, vesela, lipicioasa, prietenoasa, zambareata, curioasa, indrazneata...
Sa adaugam totusi si ... lipsa de rabdare, incapatanare pana la extrem, repezeala, iute la manie, micile imbranceli la adresa altor copii, obsesiile scurte pentru diverse jucarii straine...

Pentru pofticiosi

N-are legatura nici cu recolta, nici cu Andreea, dar m-am gandit ca poate mai sunt pofticiosi pe aici si ar vrea sa se bucure si papilele lor gustative. Deci, am aflat de un magazin cu produse din Spania si azi am trecut pe acolo. E un fel de bacanie mica, se cheama La Tienda si e pe strada Tunari, chiar vizavi de Petrom-ul de pe Eminescu (intersectia lui Eminescu cu Tunari). Au o gramada de feluri de salam, jambon, branza, vin, patisareli, bere San Miguel, sangria, carnati si o tanti si un nene nevorbitori de limba romana:d.
Sunt insa foarte simpatici si amabili, te invita sa gusti un pahar de vin, iti taie din salamuri si-ti explica cum e fiecare, te sfatuiesc cu ce sa le combini, ce sa mai adaugi la Sangria ca sa fie muuult mai buna si la final ne-au pus in punga si doua prajiturele cadou. Eu zic ca merita sa bagati un ochi:)
PS: n-avem nicio legatura cu magazinul asa ca recomandarea e chiar sincera:d

Ziua Recoltei

Daca vreti fructe, legume, must, vin, covrigi, dulcegarii, branzeturi, salamuri, uscaturi, zdranganele de lemn, genti de piele, costume populare, carnati, mici, fum, muzica populara, dulceata, miere, suc de mere (otetit:d), verdeata, sarmale, lume, veniti la Palatul Copiilor, in parcare. E targ de Ziua Recoltei, pana duminica.
Noi am luat mere (bune), prune (bune), rosii (acceptabile), ardei si morcovi (pentru supa), suc de mere (naspa), must (bunicel), covrigi (cam tari, dar matzei ii plac), piersici (bune bune) si o placinta cu branza de la niste greci (o fi si la ei ziua recoltei...).
Daca va place, puteti sta la masa si manca niste friptura, in acorduri de muzica populara (la maxim). Noi o auzim de la balcon:d.

Titiii-vruuumvruuum

De cateva zile ne-am extins balconul. Nu, nu ne-am mutat intr-o vila majestuoasa, cu piscina, terasa spre mare si multe flori in curte:d. Pur si simplu am aruncat o lada antica (eu cred ca era acolo si cand eram eu mica:d) si am castigat vreun metru patrat. Donsoara era incantata si inainte de acest eveniment sa-si fataie funduletul prin balcon si sa se converseze cu oameni nevinovati de pe strada. Dar acum e si mai si. Se plimba dintr-o parte in alta, striga, bombane, se aseaza pe jos, pe sus, se mai cearta cu masinile galagioase. Noroc ca e inca soare:)

Pentru o mica Maria

Nu o cunosc pe Maria, nici pe parintii ei. Am citit despre cazul ei pe un alt blog. Nu pot insa sa nu ma gandesc ce as simti daca as fi mama ei, daca as afla ca are cancer si nu as avea bani sa o vindec. Cat de neputincioasa m-as simti si cum m-as intreba "de ce". De ce un bebe de nici un an trebuie sa treaca prin asa necaz. Stiu ca sunt sute, mii de cazuri de copii bolnavi care au nevoie de ajutor. Si alti multi copii care au primit o sansa prin ajutorul unor necunoscuti.
Poate o putem ajuta si pe Maria!
Mai multe despre cazul ei aici

Capra vecinului...

Nu stiu cum sunt nemtii, englezii, francezii, etc...cand traiesti printre ei. Ii stiu doar din concedii sau relatii la munca, momente in care vezi doar anumite aspecte ale personalitatii lor. Dar ceea ce stiu cu siguranta este ca tare multi romani sufera de o groaznica boala interioara. Nu interna, nu a vreunui organ, ca aia s-ar trata. Ci de o combinatie ingrozitoare de prostie si invidie, care rabufneste uneori la suprafata si te lasa cu gura cascata si o senzatie de greata.
Saptamana trecuta dl. Boc s-a trezit prost dispus si s-a apucat sa isi dea din nou cu parerea despre indemnizatii si cat de rasfatate sunt femeile astea de s-au apucat sa faca plozi. Trec peste tembelismul frazei pe care a scos-o pe gura si care sper sa ramana doar declarativ. Ce m-a socat a fost reactia unor conationali, in comentariile aparute pe site-uri.
Dau doar trei exemple:
"Carmen
Sa imi aratati si mie pe fluturasul de salariu unde scrie: contributie pt indemnizatia de crestere a copilului.
m
Nu mai inteleg nimic ,cele care au nascut acum 25 de ani au stat acasa 4 luni,si au dus copii la cresa si camin ,banii au fost putini si atunci,dar nici ce se intampla acum....daca se poate sa stea acasa 10 ani,sa foloseasca numai pampers,si mancare nestle,chiar nimeni nu mai spala un scutec,si nici copii nu mai mananca supa ? Si chiar vreti sa-mi spuneti mie ca sunt extraordinar de educati?Am intalnit elevi de clasa 1 care nu stiu sa-si lege sireturile,sau sa se stearga la fund...........
As
Si daca se reduc ce ? Acum 15 cand eu am nascut nu se dadeau indemnizatii,...... si nu a murit nimeni. Asa ca VAX."
Precum spuneam prostie si invidie, amestecata cu o doza mare de rautate.
Pana la urma si in Epoca de Piatra femeile nasteau copii si era bine. Nu s-a plans nimeni de conditii. Si, pana la urma, celebra fraza deja, "pe vremea mea, la tara, femeile nasteau pe camp si apoi se intorceau la munca". Corect.

Pe foarte scurt

A venit toamna pe bune. E frig, nor si in principiu naspa.

Matza s-a trezit dimineata mucoasa. Am auzit-o azi-noapte tusind de cateva ori si se mai smiorcaia un pic asa ca ma asteptam.

Lumea vorbeste de Revelion. Oau, Revelion...aveam impresia ca mai e o gramada pana la el si de fapt uite-l colea, dupa colt.

Cel mai mic membru al familiei vrea de la o vreme dimineata cereale Fitness de la mine din farfurie(da, tin la silueta:)) ). Le prefera fara lapte sau iaurt, dar nu refuza nici d-alea inmuiate.

De asemenea, la pranz rade un castronel de ciorba acrita cu suc de corcoduse. E clar fata lu tata, eu urasc ciorba acra.

Aseara am fost in oras, la o cafea la Romana. Normal ca a participat si donsoara:). In premiera, am petrecut 4 statii de metrou cu ea in brate pentru ca nimeni nu s-a ridicat. Inteleg ca aratam foarte tonica si entuziasta:d. Data viitoare imi iau la mine si fatza disperata.

M-am saturat de Vigantol! Andreea nu mai vrea sa-l ia cu apa si trebuie sa caut tertipuri ca sa bage lingurita in gura.

Am terminat Alfie Kohn.
De trei zile ma doare capu si dorm prost.
Nu cred ca e de la carte

Astenoasa

Mi-e lene.Ceva teribil. E un fel de astenie de toamna, dar fara depresia de rigoare. Pur si simplu zilele astea mi-e lene. Sa scriu. Sa ma gandesc la ce sa scriu. Sa fac de mancare. Sa mananc. Sa fac orice.
Asa ca va las un pic cu matza. Ea nu are treaba cu lenea.

Unconditional parenting

Ieri am inceput sa citesc o carte numita Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Tot auzisem de el sau citisem pareri ale unor mamici din strainatate despre autor, asa ca pana la urma am zis ca putina lectura nu strica. Din ce am prins pana acum, omul propune o alta metoda de crestere a copilului decat cea cu care am fi obisnuiti in mod traditional. El considera ca sistemul de pedepse si recompense produce mai mult rau decat bine pe termen lung, invatand practic copilul ca trebuie sa se supuna dorintei parintilor pentru a fi iubit. Ca atunci cand "greseste", parintii nu il mai iubesc la fel de mult. In final, cel mic ori devine excesiv de obedient si retras, ori incepe sa se ascunda de parinti, limitand dialogul cu ei si indepartandu-se treptat de familie.
In schimb Kohn ne propune sa renuntam la pedepse si recompense, sa discutam cu cel mic orice nemultumire a acestuia si sa aflam de ce a urlat/plans/lovit/etc. El crede ca pana la urma copiii nu fac ceva ca sa testeze limitele, ci ca sa testeze cat acceptam inainte de a inceta sa-i mai iubim. Solutia este sa-i asiguram mereu ca orice ar face, noi ii vom iubi. Rezultatul este ca el va renunta treptat la comportamentele excesive, intelegand ca este iubit neconditionat.
In fine, sunt abia la primele pagini si, desi ce spune Kohn suna foarte logic si frumos, ma intreb cat de des, pusa in fata unei crize, poti sa te opresti de la a reactiona asa cum ai fost invatat si sa abordezi situatia intr-o cu totul alta maniera.
"One basic need all children have, Kohn argues, is to be loved unconditionally, to know that they will be accepted even if they screw up or fall short. Yet conventional approaches to parenting such as punishments (including "time-outs"), rewards (including positive reinforcement), and other forms of control teach children that they are loved only when they please us or impress us. Kohn cites a body of powerful, and largely unknown, research detailing the damage caused by leading children to believe they must earn our approval. That's precisely the message children derive from common discipline techniques, even though it's not the message most parents intend to send".
Chiar la inceputul cartii, domnul respectiv da un exemplu din propria familie. Kohn povesteste cum intr-o seara fiica lui de 4 ani si-a incalcat promisiunea de a face baie imediat dupa cina, incepand in schimb sa faca multa galagie, pana cand l-a trezit pe fratele ei mai mic. Intrebarea este ce am face noi in situatia asta? Am continua seara in mod normal, cu baita si citit o carte, pupat, mangaiat copila si apoi culcat? Sau i-am arata ca ne-a suparat, ca a gresit si ca acest comportament va fi pedepsit, urmand sa o culcam fara sa-i citim o poveste si fara giugiuleala.
Reactia mea a fost sa zic fara carte, fara pupici, direct nani.
El insa spune ca a ales varianta cealalta. Au continuat seara ca de obicei si, dupa ce au citit si s-au pupacit, au discutat calm cu cea mica despre comportamentul ei, lasand-o pe ea sa explice de ce tipase si cautand solutii impreuna.
Kohn spune ca pedeapsa opreste comportamentul care nu ne place doar pe moment, dar nu ajunge la cauza problemei.
Uf, greu greu...Ma duc sa mai citesc:d

Rechini vii sau morti?

Oameni buni, recunosc, n-am mai fost la circ de cand eram tanca. Dar acolo animalele nu sunt de obicei vii? Sau din cand in cand mai scot in ring un urs mort? O pasare impaiata...
De cateva saptamani in spatele Palatului Copiilor se instaleaza in weekend un circ ambulant. Cica sunt italieni. Dar ala de urla zilnic in megafon prin fata blocului meu pare arab.
Trec peste nervii pe care mi produce ca se fataie pe bulevard dupa-amiaza, cand copilul vrea sa doarma. Trec si peste repetarea obsesiva a aceluiasi text. Si accept si accentul arab care vrea sa para italian.
Dar. Cum adica "veniti sa vedeti rechinii vii"??? Adica ar putea fi morti? La circ?

Pranzul


Cam asa terminam de obicei masa de pranz. Legumele, aka zacusca, le mananca in scaun, dar bucatelele de carne o plictisesc ingrozitor si dupa ce ia cateva arunca faimosul "gataa". Asa ca ne mutam pe dulap, unde ea mananca, iar eu spal vasele. Economisim timp:d.

Sa ne panicam! Sau nu:)

Exista o categorie de mame foarte panicate. Extrem de panicabile. Le-am remarcat prin parc, de la distanta. Sunt mamele care se albesc la fata daca cel mic a cazut, sar si-l iau in brate cu fata ingrozita, speriindu-l si mai tare pe bietul copil. Mamele care se reped la nefericitul care a reusit sa bage in gura mana murdara de nisip si incep sa tipe la el, incercand in acelasi timp sa indeparteze rapid orice milimetru de murdarie. Mamele care se isterizeaza daca al lor copil a urcat pe topogan prea sus sau e dat in leagan prea tare sau s-a indepartat cu 5 centrimetri de limita acceptata, sau sau.
Eu nu zic sa stai pe banca si sa ignori ce face piciul. Asta de fapt e alta chestie care ma enerveaza, dar despre ea intr-un episod viitor:d. Dar, poti sa reactionezi calm, sa nu sari ca un arc si sa roiesti in jurul celui mic ca o hiena. De multe ori ma sperie pe mine, asa ca ma gandesc cam ce simte bietul pitic..
Astazi insa am avut bucuria sa fiu luata in vizor de una dintre aceste mame. Eram in parc cu Andreea si cu nasii, care au si ei un baietel de 4 ani. Cei mici se jucau cu inca 2 baietei de-a doctorii. Adica cei 3 baieti erau doctori, si aveau instrumentele necesare (de jucarie, Slava-Domnului:d), iar a mea copila, fiind cea mai mica:p, era pacientul. Ii luau pulsul, se prefaceau ca ii fac injectii, ca se uita in ureche, ii luat temperatura..in fine, prostii. Intai am zis ca Andreea o sa stea jos maxim 2 minute dupa care o sa fuga. Dupa 10 minute era tot acolo, consultata de cei 3. Eu si Anca (nasa/best friend) stateam la juma de metru si supravegheam de dupa un gardulet.
La un moment dat, apare langa ei o alta fetita, un pic mai mica decat a mea cred. Unul din baieti ia seringa de plastic si se preface ca ii face injectie. Picea s-a speriat insa si a inceput sa planga. In secunda doi apare mama, cu parul valvoi si gura cat casa.
Si incepe sa tipe la baietel ceva de genul "Ce-ai facut? Ce i-ai facuuuut??? Spuneeee! Ce ai facuuuut??", strangandu-l destul de urat de brat. La auzul tipetelor apare mama baiatul care incepe si ea sa-l intrebe ce i-a facut fetitei. Ala mic se agatase de maica-sa si repeta ca nimic, nimic, dar nici nu era auzit in larma care se crease acolo. Normal, aia mica urla si de suparare si de spaima, mai ales cand atata lume tipa in jurul ei. Dupa ce aproape ca l-a imbrancit pe baietelul vinovat, mama o ia pe sus pe fetita si pleaca, nu inainte de a spune, privind spre mine si Anca, "bine ca domnisoarele (sic!) stateau si se uitau".
As fi vrut sa ii spun ca s-a isterizat degeaba, ca cea mica nu a patit nimic, doar ca s-a speriat ca a fost atinsa de un copil strain, ca era de ajuns sa vina langa ea si sa o ia in brate si s-ar fi calmat, ca cei 3 baietei nu erau niste monstrii, ci se jucau foarte cuminti cu fi-mea, ca a exagerat si a inrautatit situatia...Dar ea fugise deja, probabil undeva unde copila era in siguranta, fara straini pe langa....

De weekend

In weekend am zis sa variem putin iesirile in parc si sa mergem prin alte parti. Nu sunt foarte multe locuri unde poti merge cu un toddler agitat, dar pana la urma am ales terasa de pe Uranus si Ferma Animalelor.
Casa Vesela a fost o premiera pentru noi si imi pare rau ca nu ne-a venit ideea mai devreme, pe la inceputul verii:d. Am fi putut merge acolo mai des. E o terasa foarte simpatica, cu nisip, sezlonguri si masute de lemn, dar, cel mai important, cu loc de joaca pentru copii imprejmuit cu gard. Acolo sunt tot felul de zdranganele, topogane, casute, leagane, etc. Copiii mai maricei, de 3-5 ani, stateau singuri pe acolo si se jucau, supravegheati de o tanti ( e pe bani, 20 de lei), dar noi am facut cu randul pe langa Andreea. Ea se joaca singura o vreme, apoi isi aduce aminte de noi si ne striga. Daca nu ne vede, incepe sa se agite, se agata de gard, iar in final plange. Asa ca o scanam de la o mica distanta si la nevoie interveneam. Dar si asa a fost dragut si merita mers.
Duminica seara am vizitat din nou Ferma Animalelor. Am mai fost acolo acum vreo 2-3 luni si ne-a placut. Intre timp matza noastra a invatat care e treaba cu caii, caprele si oile asa ca le-a vorbit pe limba ei si le-a dat iarba. Cei mai interesanti au ramas si acum iepurasii, pe care ii mangaie prin gard si ii gadila, iar ei o ciupesc de degete:D. Si normal, a mai prestat doua ture pe ponei ca nu se putea fara:).

Una peste alta a fost un weekend vesel si cam prea scurt pentru toti trei.

Cutia minunata

Astazi a venit noua jucarie a matzei. O masinuta fara pedale, verde, cu flori, volan si claxon. Foarte simpatica. Cum a vazut-o, cum a navalit asupra ei. S-a sucit, s-a invartit, a facut vreo doua ture prin casa, a plimbat un pic si bebele, apoi a descoperit ca merge si impinsa de la spate, a testat si varianta asta. Cu totul vreo 20 de minute. Apoi a descoperit cutia :)).

"Mami, tu vroiai sa arunci cea mai interesanta parte a jucariei"

"Pozitia ideala pentru vizionat desene animante: in cutie, picior peste picior, cu o perna moale sub cap si castronul de cereale in mana" (ma rog, cerealele fusesera varsate deja in cutie, dar nu putem avea totul)

Si daca tot veni vorba de donsoara, iata noul stil de dans, brevetat la un an si 4 luni

Si, la final, un mic update la postul anterior. Ca sa nu credeti ca am exagerat:d

za toddler, cu sau fara haine?

Cum se traduce toddler in romana? Extramegapersonalitate, brusteefuziunidefitzemaxime, rasuplansu? Nu credeam ca o pitica care abia a trecut de linia de 80 cm poate avea preferinte legate de moda! Adica sa fim seriosi, abia ca nu mai da cu capul in masa din bucatarie si a inceput sa faca fitze cu privire la haine?
Ma asteptam sa ma lovesc de problema asta pe la 2 ani, chiar 3:d. Aveam si planuri cum sa o tratez, oferindu-i doua variante de tinute din care sa aleaga ea una. Asa am vazut eu la tv ca se face si pe cuvant ca la emisiunea aia functiona:p.
Dar nu, matza mea inca nu vorbeste, dar are fashion statements. Nu vrea o anumita bluza, in nici un caz pantalonii alesi de mine, iar optiunea intre ghete si sandale depinde de cheful zilei, in niciun caz de vremea de afara.
Asa ca imbracatul a devenit o cursa de 100 metri garduri, care se mai lasa si cu plansete, cu bluze zmulse si ghete aruncate, la finalul careia eu vreau sa ma intind pe un pat moale si sa stau acolo o vreme.
Mai nou a dezvoltat o obsesie majora pentru o geaca de toamna cu flori. O ia de pe umeras in fiecare dimineata si mi-o aduce. Normal, e inca prea cald pentru geaca aia, dar hei, are flori, da. Unele tricouri par sa o arda, altfel nu-mi explic de ce, dupa ce reusesc cu greu sa i le pun, incepe si trage de ele cu furie, scotand niste sunete de pisica intepata in bot. Ciorapii sunt persona non grata, Slava Domnului ca inca merge fara ei. Nu mai zic de palarii sau baticute la care am renuntat de mult.
Daca nimeresc tinuta dorita de domnisoara, se infoaie si se duce la oglida unde se priveste lung, cu un zambet larg, intins pe toata fata. Daca nu, plange neconsolata, tot in fata oglinzii.
Eu inca tin cu dintii de intentia de a iesi cu ea afara imbracata omeneste, cu haine care sa-i vina si sa fie potrivite cu vremea. Si simpatice:d.
Dar simt ca se apropie momentul cand voi ceda si voi pune pe ea, una peste alta, bluze, fuste, pantaloni si geci alese de dansa. Anunt asta ca sa nu ne ocoliti. Nu, nu am luat-o razna, doar respect simtul estetic precoce al donsoarei.
PS: Toamna asta se poarta stilul cowboy:d
PS2: "Za" din titlu nu are nicio legatura cu sutele de "za-uri" care au invadat netu zilele astea si care au stransa legatura cu o campanie de lansare a unui produs. Ca sa fie clar:d

dilemele lui tati

tati are tot soiul de dileme, de obicei neserioase.

1. sambata si duminica ies in parc uameni cu copchii. e parcul plin de ei. da' plin-plin, nu plinut. unde stau uamenii astia in timpul saptamanii? ce fac ei joia?

2. o parte din uameni fumeaza cap in cap cu copchilu. tati presupune ca iei nu se pot abtine, ca sunt fumatori "inraiti". tati ar vrea sa vada pe uamenii astia intr-un zbor de 11 ore peste ocean. tati crede ca ar fi funny. tati e fost fumator si stie ca orice uom se puate abtine de la tigari pentru ceva vreme.

3. tati a vazut pe una cum fuma, manca seminte si dadea copilu pe tobogan in acelasi timp. tanti aia cred ca nu alapta si nu lucra la un pulover, ca precis era capabila sa adauge si astea la lucruri de facut in acelasi timp.

4. ce ar face uamenii daca intr-o dimineata ar afla ca la bacanie nu se mai gasesc seminte? ar da fuga la cora, asta ar face. da' daca nici la supermarket nu mai au seminte? daca romania se confrunta cu o criza a semintelor? ce ar face uamenii? ce ? ce?

ps: uameni = cetateni pentru care cel mai folosit apelativ e 'fa'

Dilema copilului singur

Da, recunosc, am o multime de dileme si mi le revars cu darnicie pe blogul lu' fi-mea:d.
Astazi m-a apucat dilema copilului singur. Recunosc ca subiectul nu e original, ci a inceput sa ma gadile pe la degete dupa ce l-am gasit intamplator pe alt blog si l-am aprofundat aici. Dar dilema mea e mai veche, de la primele plimbari cu Andreea prin parc. Ei bine, da, inca de atunci, de cand copilul avea juma de metru si zacea in carucior privind in sus la frunze si nori, multe mame/bunici/bone/vanzatoare/tantii/neni/altii simteau nevoia sa ma sfatuiasca sa nu astept mult pana la urmatorul, sa-l fac repede, sa fie apropiati ca varsta, nevoi, placeri. Eu, inocenta, spuneam ca de fapt noi vrem doar unu. Adica un copil. Mare greseala. Nu se poate sa vrei doar unu, uite ce reusita e asta mica (de parca era un cozonac proaspat scos din cuptor), trebuie sa-i faceti un fratior, altfel va fi rau. Rau? De ce rau? Pentru ca va fi singura, nefericita, egoista, rea, nu se va juca cu alti copii, nu va imparti nimic, va fi rasfatata si izolata. La asa lista de defecte e greu sa ai replica imediat. Eu insa insist ca totusi vrem doar unu si ca nu cred ca va fi nefericita, etc...Mi se prezice inevitabil ca imi voi schimba parerea si ca voi face mai multi copii in cativa ani.
Nu am nimic cu familiile cu mai multi copii, Doamne fereste. Chiar mi se par simpatici cei mici, cum se joaca/bat intre ei.
Dar eu simt ca un copil, acest copil, este ceea ce imi doresc. Nu cred in teoria ca cei singuri sunt nefericiti (eu am fost extrem de fericita in copilarie desi nu am avut frati, ci doar prieteni foarte buni), nici in cea conform careia copiii care au frati au o viata mai frumoasa (am cel putin 2 contra-exemple in familie si multe altele din povesti).
Cred ca fericirea sau nefericirea unui copil depinde de parinti, nu de numarul de frati. De felul in care stiu cei mari sa-i ofere bucurii si lectii importante si frumoase in viata. Cred ca pentru asta e nevoie de timp, imaginatie si de resurse financiare, pe care poate le ai in cantitati mai mari cu un singur copil.
O sa spuneti ca banii nu conteaza. Dar eu spun ca nu e chiar asa. Conteaza sa poti oferi celui mic o vacanta frumoasa, sa-l poti da la o scoala buna, la cursuri, sa-l trimiti in tabere, etc. Asta nu inseamna sa il rasfeti, ci sa-i arati ca lumea e mai mare decat casa/orasul in care traieste si plina de minunatii pe care el le poate descoperi.
Repet, este o parere strict personala si se aplica doar familiei noastre.
Totusi, nu sunt de acord cu fraza "vreau sa-i dau astuia mic o surioara/fratior, sa nu fie singur". Cred ca al doilea/treilea..optulea copil ar trebui sa-l faci pentru ca il doresti tu, doar tu si sotul, nu bunicii, copiii mai mici sau orice alt membru al familiei. Sa faci un copil pentru ca primul nascut te bate la cap ca vrea o sora (adica un fel de jucarie mai mare pentru el), sau bunicii, mi se pare o greseala.

A venit toamna

Era destul de evident ca o sa vina. Ca doar asa face in fiecare an. Parca anul asta a fost ceva mai brusc, dupa zilele alea lungi de canicula. Dar, iat-o. Toamna. Cu dimineti si seri reci, cu ploi, vant si frunze galbene, cu bancute si leagane ude, cu parcuri goale si oameni zgribuliti. Toamna cu cerul albastru intens si lumina domoala care nu-ti strange ochii. Sper sa fie lunga si molcoma, fara izbucniri de frig artagos si ploi nesatule.
Noi oricum ne-am pregatit pentru orice varianta.
Cine zice ca dupa ploaie nu e amuzant in parc? Sau chiar in timpul ei:d

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...