Ganduri de mamica

Astazi e ziua picei. Una din ele. E Sf. Ion. Mai are si Sf. Andrei si ziua de nastere :d
Tot azi implineste 8 luni si 4 zile. Nu e o piatra de hotar, dar pentru mine inseamna o noua zi in care mai creste un pic. E uimitor cat de mult si de repede se schimba acum. In fiecare zi descopera cate ceva nou si interesant, in fiecare zi mai depaseste un obstacol si mai face un nou pas.


Ma gandesc mereu ca Andreea de azi nu va mai fi la fel maine. Ca maine va fi alta Andreea, un pic altfel decat cea de azi. Si incerc sa memorez si sa ma bucur de fiecare etapa din viata ei. Cu 2 saptamani in urma se chinuia sa se tarasca in maini. Acum "alearga" de-a busilea prin toata casa. De vreo 5 zile se agata de mobila si se ridica in picioruse. Acum  4 luni si ceva ne bucuram ca invatase sa se rostogoleasca. In urma cu circa 6 luni incepea sa descopere cum se zambeste, acum rade in hohote cand ne vede.
E curioasa, grabita, vesela si nerabdatoare, se enerveaza imediat cand nu reuseste sa faca ceva, trece de la ras la plans intr-o secunda, tipa cand nu se poate exprima, are tot felul de mutrite haioase si e foarte expresiva, dar cand urla si da din picioare iti vine sa o duci la vecini :d
E minunat, dar si foarte foarte greu sa fii mamica. Cine isi imagineaza ca e ca in filme, ca piticotii dorm si mananca si zambesc frumos toata ziua isi face iluzii. Fiecare zi e o lupta cu tine insati pentru ca nu te poti lupta cu un omulet de 70 de cm. Esti obosit dincolo de inchipuire, frustrat, singur si sunt momente cand simti ca nu mai poti zambi, cand te-ai saturat de jucat, de cantat si mers de-a busilea prin casa. Cand visezi la o cafenea parfumata si un capuccino aburind. Inghiti in sec si gasesti undeva puterea de a continua sa zambesti, sa te joci, sa o linistesti cand urla, sa ii faci de mancare si sa nu o iei razna cand nu mananca, sa incerci sa o convingi sa doarma cand plange de oboseala si nu vrea in patut, sa te mai joci un pic, sa te mai strambi, sa mai canti.
Eu si Andreea suntem ca doi luptatori. Ne testam limitele, ne studiem reciproc, ne privim si vedem pana unde putem intinde coarda. Apoi ne zambim, ne mangaiem si ne cuibarim in brate. Si o luam de la capat. In fiecare zi.

Comentarii

  1. LA MUUULTI ANI ANDREEA IOANA!Sf.Ioan Botezatorul sa te aiba in paza mereu!Te imbratisam cu drag!Mari,Valentin si Mariuca

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani!!! Sa cresti mare si frumoasa gagaita! Pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumeeeesc! va pupicesc pe toti si abia astept sa ne vedem

    RăspundețiȘtergere
  4. In primul rand, La multi, multi ani, inca o data, Andreea!
    In al doilea rand, credeam ca sunt singura mama careia ii vine uneori pur si simplu sa se suie pe pereti si ma simteam putin vinovata. Mai ales in momentele in care Maria se da, la propriu, cu fundul de pamant ca vrea ceva. Da, am ajuns in etapa aia!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim pentru urare Oana! Si nu, nu esti singura. Noi inca nu ne dam cu fundu de pamant, dar dam din picioare si urlam isteric. A, si dam cu mana peste lingurita de mancare. Hurray! Pupici

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo