Cursa contra cronometru

Inca de anul trecut, cand Andreea era o piciulina de cateva luni, mi-am dat seama ca pentru multe mame evolutia copilului este un fel de cursa contra cronometru cu alti bebei. E un fel de mandrie ciudata fata de cat de avansat e copilul, cat de mult mananca, cat de devreme isi tine capul singur, cand a inceput sa stea in fund, sa bea apa, sa mearga de-a busilea, sa mearga singur, sa faca la olita, etc.
"Al meu sta in cap de la 2 luni" ma aspteptam sa imi zica cineva intr-o zi. Andreea mea inca nu sta in cap:d.
Care e ideea? De ce graba asta de a-l vedea facand ceva ce altii inca nu fac? Pana la urma fiecare bebe are ritmul lui, preferintele lui, temperamentul si posibilitatile lui.
Eu am lasat-o mereu pe pice sa se dezvolte in ritmul ei. Nu am pus-o in fundulet decat cand am vazut ca se chinuia sa faca asta singura si apoi era foarte incantata sa vada lumea mai de sus. Nu am fortat-o sa se rostogoleasca si m-am amuzat sa o vad cum se cauta solutii pana a reusit. Nu am indopat-o cu piure de mere pentru ca era timpul. A facut totul in ritmul ei, de cele mai multe ori destul de devreme.
Acum vad ca e foarte dornica sa vorbeasca. Ne povesteste in fiecare zi o gramada de nebunii, pe limba ei normal, cu intonatie si tot felul de sunete caraghioase.
video
Dar, cel putin o data pe saptamana, cate o mamica din parc imi spune ca nu trebuie sa o mai tin de mana, ca trebuie sa mearga singura deja. O tanti care invartea un bebe de 10 luni si ceva in ham mi-a zis "trebuie sa ii dai drumu'. Eu asa am facut si a mea merge singura de la 10 luni". Deci sa-mi explice si mie cineva ce e a aia "sa-i dau drumu'". Imi smulg mana si ii dau un branci inainte? Un sut in fund? Ii fac vant? Sau cum?
Si daca tot am deschis subiectul, pe la ce varsta trebuie sa ii caut sot? Inainte sau dupa 14 ani? Ca la ce fitoasa o sa dureze ceva pana gasesc unu potrivit...

Comentarii

  1. True, true! Si noi patim la fel, dar nu ne-am chinuit sa atingem cine stie ce standarde. Important e ca suntem sanatosi si voiosi. Singura problema e cand citeste bunica din caietelul ei si zice "taica-tu la varsta asta facea cutare si cutare" :))

    RăspundețiȘtergere
  2. :)). Bunica e bunica:). Are voie. Dar tot felul de mame si bone din parc...

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) daca as fi scris ei pe un blog, cred ca despre subiectul asta as fi scris zilnic:P...de "bunavointa" unora sa iti zica cum "e mai bine" ptr copilul tau, si ce e musai sa faca sau sa nu faca,despre tendinta(mania) de a-ti vedea progenitura ca este mai avansat, mai destept, mai vorbaret, mai mai mai..decat ceilalti si apoi sa ai grija sa se afle:P uf...sper sa reusim ,noi ca parinti, si Mariuca cand se va confrunta singurica cu asta, sa facem fata presiunilor astea care diminueaza bucuriile copilariei! aaaa..si stiu si de interventiile bunicii:avem si noi una la fel :D plus din o ora petrecuta cu Mariuca , 20min sunt cu "nu e voie sa..", 20min "e imbracata prea subtire ", 20min "trebuie sa se joace (numai) in patutul ei" :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,comentariile parintilor si micile rautati ale copiilor, iata doua probleme cu care probabil ne vom confrunta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am trecut si noi prin asta... dar, stai asa vezi mai incolo!...Pe la varsta prescolara: ,,cum ,are 3 ani si nu ati dat-o la engleza?,, ,, vaaai, dar voi nu incepeti cursurile de pian( sau balet)?,,
    ,, Al meu stie deja sa citeasca la 4 ani!,, ,, are 5 ani si asambleaza Lego de 12 !,,...etc
    No, bine, daca la 14 ani nu termina cel putin o facultate si nu a scris macar o carte, asta e copil facut degeaba!!!

    Uff, ce n-am suportat eu parintii astia, care-si varsa toate nerealizarile pe bietii copii, cerandu-le absurdul ca sa-si defuleze frustrarile si sa le distruga copilaria !
    Copiii sunt entitati si personalitati total diferite de proprii parinti, nu-i poti trage la ,, rigla , pe toti si baga in competitii stupide!

    RăspundețiȘtergere
  6. Deea, ca bine le zici:). Banuiam eu ca nu se termina cursa asta prea curand. Din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru ca sunteti /suntem la faza cu mersul ...sa-ti zic una, de la o mamica(vanzatoare la magazin) al carui baietel a mers de la 10 luni (fara 2 zile chiar!), l-a pus in picioare si i-a dat drumul la maini si "i-a taiat cu o foarfeca intre picioare - ca asa se zice, ca daca faci asta o taie mai repede la fuga" (?!.?!) pe asta ati mai auzit-o ?:D
    Si ce zicea Mari de bunica ...foarte tare si foarte adevarat! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dana, m-ai speriat!:d. Stiu si eu tot felul de "sfaturi" de genul "nu trece pe sub scara, nu arunca apa in spate ca nush ce...", dar asta cu taiatul nu il stiam. La urmatoarea iesire in parc iau si foarfeca la mine:d

    RăspundețiȘtergere
  9. din pacate - incep cam pesimist - asta e realitatea cotidiana in care ne ducem vietile. si imi pare enorm de rau ca ai nostri copii si bebei trebuie sa indure toata aceasta graba, chiar de cand se nasc (nu degeaba sunt atat de multe nasteri grabitee premature, provocate)
    Nerabdarea asta le va costa viata generatiilor de copii care se ridica.
    Inteleg perfect chestia asta - noi din totdeauna, de la cateva zile adica ne-am confruntat cu aceasta problema a comparatiilor si nerabdarii. Sper numai sa am taria in continuare sa nu bag de seama comentariile frustate

    RăspundețiȘtergere
  10. Mada, asta cred ca e cea mai buna solutie, sa nu le bagi in seama. Eu atitudinea asta o abordez. Si nu de acum, ci de la inceput, de anul trecut cand ma plimbam prin parc si eram certata de alte mamici ca nu invelesc copilul, nu-i pun ciorapi, nu ii trag prosopelul peste fata cand e soare...si altele.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo