Ganduri suparacioase

Am ezitat foarte mult in a scrie acest post. Nici acum nu sunt convinsa ca ar fi trebuit sa o fac...Dar, in ultima vreme am citit pe atat de multe bloguri povesti despre alaptat si am remarcat atata inversunare si comentarii rautacioase la adresa mamicilor care au folosit lapte praf incat am simtit nevoia sa spun si punctul meu de vedere.
Alaptatul mi se pare ceva natural. Daca ai lapte, ar trebui sa il dai copilului tau. Daca nu, gasesti alte solutii. Nu vad de ce atata incrancenare si patos in acest subiect. De multe ori acest lucru absolut normal este transformat intr-o virtute, un atribut fara de care nu esti chiar mama. Esti un ceva, un substitut, dar nu chiar mama.
Eu nu am avut lapte, dar asta nu inseamna ca Andreea nu este un copil iubit si crescut cum am stiut noi mai bine, mai cald, mai natural.
Laptele praf nu este idealul, dar nu este nici ceva diabolic care stirbeste din calitatea ta de parinte sau din sanatatea celui mic. Copiii crescuti cu lapte praf nu sunt nici mai slabi, nici mai bolnavi si nici mai urati decat cei crescuti cu lapte de mama. Sunt absolut la fel. Iar calitatea de mama nu se evalueaza in kilogramele de lapte pe care le-a supt bebelusul, ci in multe alte lucruri mai mici sau mai mari.
De asemenea, ma irita tot mai mult mamicile care transforma copilul in unicul motiv de a trai. Cresterea unui bebe si apoi a unui copil, mai mic sau mai mare, nu inseamna sa renunti complet la ceea ce esti tu ca femeie, la ceea ce iti place sau la ceea ce iti doresti sa faci. Poti sa fii si mama si femeie in acelasi timp. Poti sa ai propriile dorinte si vise, propiile mici placeri si in acelasi timp sa visezi impreuna cu bebele tau si sa il faci fericit.
E adevarat ca viata in trei presupune sa renunti la multe din lucrurile pe care le faceam in doi. La multe calatorii, la nopti pierdute prin oras, la plecari inopinate si intalniri prelungite cu prietenii la terase. Acum ai un program fix si nevoile micului om sunt pe primul plan. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa sacrifici tot, sa renunti la tot crezand ca doar asa poti fi mama. Cresterea unui copil nu este un sacrificiu personal asumat cu incrancenare, ci o bucurie pe care o poti imparti cu cei dragi. Nu este o saracire a ta, ci o imbogatire. Nu inseamna sa renunti la tine, ci sa adaugi darul de a fi mamica la ceea ce esti deja tu ca om.
Uf, nu cred ca am fost prea coerenta...Prea multe ganduri invalmasite. Cred ca mi se trage de la o scena de ieri din parc. Am vazut cei mai obezi bebelusi pe care i-am vazut vreodata. Doua bile de grasime care nu se puteau misca de pe loc si stateau apatice pe un covoras desi unul avea 7 luni si celalalt 9. M-a deranjat asa de mult imaginea incat mamicile respective mi-au devenit brusc antipatice...si apoi iata ce a iesit:d.

Comentarii

  1. Ma bucur ca ai scris despre subiect! Nici eu nu am avut suficient lapte, asa ca a trebuit sa ii dau si lapte praf lui Matei. Binenteles ca la inceput m-am simtit vinovata si mi-am facut griji. Le admir pe mamicile care alapteaza exclusiv, dar mi-am dat seama ca nu sunt mai putin mamica grijulie si iubitoare pentru ca nu am putut sa alaptez exclusiv si ii dau si biberon. Nu a fost o alegere, din motive estetice sau de comoditate, ci pur si simplu asa s-a intamplat. Mamicile care alapteaza sunt mandre de asta, dar imi place sa cred ca nu judeca mamicile ca noi. Iar legat de a doua parte a postarii, recunosc ca ma spal mai rar pe cap de cand il avem pe matei:)) dar il mai las cu taica-su sau la bunci ca sa ma duc sa-mi cumpar o rochie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. In legatura cu sanatatea celui mic, s-ar putea totusi sa fie mai benefic laptele natural, mai ales din punct de vedere al asigurarii unei imunitati superioare, nu neaparat nutritiv. Cat despre discutii de genul asta, cred ca sunt valabile atata timp cat vor exista mame care desi ar avea lapte, prefera sa dea propriului copil biberon din diverse motive... egoiste (sau potentiale mame care prefera sa nu faca sau sa adopte deloc copii). Si atunci intentia il transforma din ceva necesar la origine in ceva "diabolic". Ca si multe alte chestii pe lumea asta: de la energia nucleara care poate folosi atat la bombe care omoara bebelusi cat si la centrale care sa incalzeasca bebelusi pe timp de iarna, pana la actiunile unui medic care poate sa se ingrijeasca de binele mamei si copilului sau poate sa opereze avorturi la cerere. Cat despre mama versus femeie, asa cum unele se tem ca nu vor mai fi femei daca devin mame, unele mame ar putea zice ca nu poti fi femeie pe de-a-ntregul daca nu capeti statutul de mama (si nu cred ca un om cat de cat rational poate nega ca, spre deosebire de majoritatea diverselor placeri si dorinte alternative de care ar trebui să te desparţi, placerea, dorinta, experienta de mamă este la alt nivel... fundamental). Ceea ce nu inteleg este de ce te irita faptul ca unele femei (si in general unii oameni) au o capacitate de "renuntare" mai mare decat altele, de ce vezi ca pe un lucru rau renunţarea, de ce asociezi sacrificiul cu încrâncenarea. E corect daca zic: ma irita oamenii care intra in manastire crezand ca asa vor fi mai placuti lui Dumnezeu. Nu e suficient sa ma duc la biserica duminica si in rest sa traiesc o viata echilibrata (dar definind personal si subiectiv extremele intre care ţintesc acest echilibru)? Problema echilibrului si felul in care afecteaza sacrificiul acest echilibru e destul de greucenoasă: nu cred că ţelul suprem este vreun echilibru la care oricum se pare că nu avem acces, sau nu ne satisface cu adevărat (decât dacă lâncezim apatici în viaţă ca bebelusii aceia prea grasi ca sa mai vrea să exploreze realitatea care se cere explorată si pe care un bebelus normal o înfruntă cu atâta avânt, energie şi curiozitate); cred că acest echilibru poate fi o modalitate, uneori înţeleaptă, de a te îndrepta totuşi spre extrema cea bună (pe care unii înţelepţi o identifică, printre altele, şi cu renunţarea la sine)... riscul este să ne complacem, să ne amăgim că e suficient, sau că "mai bine nu se poate" (asta apropo de mame si sacrificiu... mie mi-a placut filmul).
    Trăiască bebeluşii!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. @alina: si eu ma spal pe cap mai rar si de tuns...nu mai zic:d

    @friedman: stiam eu ca nu trebuie sa ma mai bag pe blogul andreei:d.
    Nici eu nu sunt de acord sa nu alaptezi din ratiuni estetice sau orice alte motive atata timp cat ai lapte.
    In ceea ce priveste partea cu "renuntarea" nu am vrut sa para ca ma irita mamicile care renunta la mai multe lucruri decat altele. In nici un caz. Pana la urma fiecare dintre noi renunta la anumite lucruri. Ce ma deranjeaza este sa te lauzi cu asta. Sau sa te plangi. Ma deranjeaza sa vezi asta ca o virtute. Orice faci pentru copilul tau ar trebui sa iti aduca bucurie. Daca renunti la ceva, renunta cu placere. Daca nu vrei sa fii nimic altceva decat mama, e perfect. Dar nu te lauda cu asta sau nu te plange.
    Ma deranjeaza mamele care spun "mi-am sacrificat viata/tineretea/concediul/inghetata:D/etc pentru copil, pentru ca el sa aiba tot, sa ma aiba doar pentru el". Eu nu cred ca un copil vrea sa simta ca parintii au facut sacrificii pentru el. Cred ca vrea sa ii simta fericiti, multumiti de viata lor si impliniti.
    Dar cred ca deviez...
    Eu totusi cred ca exista un echilibru pe care il poti atinge si nu cred ca inseamna renuntarea la sine:). Dar asta e o parere pur personala, iar echilibrul este la fel. El inseamna altceva pentru fiecare.
    PS: Si mie mi-a placut filmul:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi permit sa comentez,chiar daca nu sunt inca mama dar in doresc asta in curand,dar din motive medicale stiu de pe acum ca atunci va trebui sa nasc prin cezariana si nu voi avea voie sa alaptez. In acelasi timp,din experienta cumnatei mele, o proaspata mamica de doua luni am aflat cat de usor este sa esuezi chiar cand iti doresti sa alaptezi si ai si lapte. Cumnata mea isi propusese sa alapteze minim un an, daca va putea. Problemele ei au inceput cand fetita avea o luna si pe fondul unui banuit puseu de crestere, pentru a calma copilul agitat care plangea si tinuta in brate, a fost sfatuita sa introduca suzeta, apoi ceai Baby Calm cu biberonul asta in timp ce continua programul de alaptare invatat in maternitate. Toate aceste lucruri marunte au facut ca fetita cu un apetit foarte mare sa devina lenesa si sa refuze sa suga decat laptele de inceput (mai subtire). Astfel, cum in prima luna nu luat in greutate decat 500g (de la 3400g si 53 cm la nastere) chiar daca fetita avea obrajorii rotunzi si pulpite, a inceput sa se mulga cu pompa si sa-i dea cu biberonul dupa ce ea lasa sanul. A continuat asa doua saptamani timp in care a inceput sa aiba probleme cu productia de lapte chiar daca bea multe ceaiuri pt. stimularea lactatiei, apoi a inceput completarea cu lapte praf ca dupa alte doua saptamani sa ramana exclusiv laptele praf. In concluzie chiar daca eu nu voi putea niciodata sa-mi alaptez copiii as incuraja cat mai multe mame sa-si spuna povestea "luptei" pt. continuarea alaptarii pt. ca stiu cat de dificil si neprevazut poate fii. Asa poate alte mamici vor reusi sa alapteze mai mult timp in beneficiul bebelusilor si in ciuda problemelor ivite si sfaturilor "binevoitoare" ce se dau mult prea usor si de toata lumea.
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristina, imi pare rau pentru problemele cumnatei tale. Nefiind in tema cu alaptatul, nu prea pot sa imi dau cu parerea despre ce a patit ea. Poate ca introducerea biberonului l-a facut pe bebe mai lenes la supt, dar pe de alta parte ma gandesc ce dureros ar fi fost sa-l tina nemancat, doar pentru a-l forta sa suga de la san. Nu stiu daca ar fi fost o solutie mai buna...

    RăspundețiȘtergere
  6. Desi eu inca alaptez, mi-a placut ce ai scris si sunt de acord cu tine!Comentariile rautacioase la adresa altor mame sunt o problema...si nu inteleg de ce multe persoane se simt atat de indreptatite sa emita judecati de valoare si sa ia propria persoana ca exemplu suprem!Dar ca sa te simti razbunata, iti marturisesc ca si mamele care alapteaza sunt cateodata criticate: s-a intamplat sa fiu intrebata de mai multe ori daca o mai alaptez pe Mariuca si cand am raspuns afirmativ, una dintre replici (cam rautacioasa dupa parerea mea :D )era "dar ce draga, vrei sa o alaptezi pana la 18ani!"..well..pana la 18 ani nu cred ca o sa o alaptez, ptr programa de liceu nu include asta, dar pana la 1an si 6luni s-ar putea sa reusesc:P...este o alegere personala care nu trebuie sa ma rusineze, dar nici sa ofenseze pe altii.
    si referitor la reusita de a continua sa fii mama, femeie, sotie, party girl&stuff :D...si asta este o alegere personala care nu trebuie judecata..pentru ca unele femei isi doresc sa fie doar mame, in timp ce altele vor sa-si ia energia si din alte surse.Sau poate unele mame nu sunt lasate de cei din jur sa fie/sa faca si altceva.Eu am avut senzatia asta ca se asteapta de la mine sa fiu mama si atat.. "dc am facut un copil trebuie mi-l cresc si sa uit de mine!".
    cuvinte spuse/gandite incepand cu familia, cunoscuti si necunoscuti:P..Si nu sunt de acord..cum as putea sa uit de cei 30ani dinainte?!...inainte de a fi mama, am fost om..femeie..si aceste conditii ale firii mele nu vreau sa se anuleze reciproc!
    @alina:nu numai ca ma spal mai rar pe par acum, dar a inceput sa fie o provocare daca reusesc sa o fac in 10minute:P
    succes mamicilor!sa reusiti asa cum va doriti!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mari: bine zis:). Multumesc ca esti mai clara decat am reusit eu:)).
    PS: Am citit undeva ca s-a inventat un spray cu care te poti da pe cap si pare proaspat spalat:)).

    RăspundețiȘtergere
  8. PS: parul pare proaspat spalat, nu capul. Ma rog, intelegeti voi:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesanta discutia, bine ca ai pornit-o. F interesante si comentariile, unele dintre voi parca mi-au citit gandurile. :)
    Si eu, mamica care alaptez, am avut parte de comentarii rautacioase, de genul "cand ai de gand sa o intarci? Nu vezi ca e dependenta de tine?". De ce sa o fortez? De ce sa nu o las sa aleaga ea? Si care e raul in a fi un copil alaptat?

    Stiu ca pentru multe mame e greu sa alapteze, mai ales pt ca societatea e de asa natura. Da, daca alaptezi iti e greu sa o faci in public, si atunci ce faci? Nu iesi din casa?
    Si mai grav este faptul ca unii medici nu sustin alaptarea, din contra: Impart monstre de lapte praf si iti explica cat de bun e si ca oricum laptele dau e cam apa chioara dupa 6 luni. Asta e foarte trist.

    Btw, copiii grasuti si apatici cum erau hraniti? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu de multe ori fac dus cu tot cu pitica. O pun in slingul meu Tonga.
    Ne spalam amandoua o data, si toata lumea e fericita, eu ca suntem curate, ea ca e cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Rox, nimeni nu detine adevarul absolut. Iar inversunarea este dintre cele mai periculoase rele. Pentru ca foarte putine idei, principii, solutii sunt transferabile asa, lejer, de la o mama la alta, de la un copil la altul.
    Partea proasta este ca in Romania nu exista nici un fel de educatie in privinta beneficiilor alaptatului si nici sustinere pentru cele care-si doresc sa alapteze. E o mixtura de rea-vointa, lipsa de informatie si prejudecati.
    Nimeni nu le spune tinerelor mamici ca doar cateva procente dintre femei nu sunt capabile fiziologic sa alapteze, nimeni nu le informeaza ca laptele de mama nu dispare cata vreme copilul suge, ca nu cantitatea e importanta etc. Nimeni nu le arata cum sa pozitioneze corect copilul, pentru ca hranitul sa fie o placere, nu o durere, sa fie eficient si de durata, nimeni nu le ofera sprijinul atunci cand intampina dificultati.
    Si atunci se ajunge la statistici halucinante, in care in loc de prima optiune, cea mai la indemana si cea mai sanatoasa, sa esueze majoritatea in varianta numarul doi, laptele praf (care umple si buzunarele producatorilor, fericiti ca in zona nu exista restrictii la marketingul lor agresiv). Formula nu, nu este un bau bau, dar de ce sa nu fie mai bine, de ce second best?? Pentru ca nu exista sprijin, pentru ca argumentele sunt de obicei bazate doar pe pietre, preconceptii, acuzatii si zero informatii.
    Eu am avut noroc sa fiu aici, unde situatia este exact pe dos. Si sunt extrem de fericita ca am putut sa alaptez, sunt convinsa ca in Romania nu as fi reusit (tinand cont ca la primul copil am avut un episod urat de mastita inca din saptamana a doua de dupa nastere).

    Apropo de asta, cezariana nu este o contraindicatie pentru alaptat, ce nebunie, am trei cezariene la activ si trei alaptari de succes!!
    Asta ca vorbeam de dezinformare si prejudecati!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Apoi, legat de sacrificiul matern, acolo este o discutie lunga, fiecare face cum crede ca-i mai bine si nimeni nu este de judecat pentru deciziile pe care le-a luat, pentru ca niciodata nu te poti pune complet in pielea celuilalt. Cea mai buna mama pentru un copil este in majoritatea cazurilor mama sa proprie. Care, in functie de circumstantele personale, poate sa prefere sa petreaca mai mult timp cu copilul sau trebuie sa revina in campul muncii. Se poate spala pe cap in fiecare zi sau odata la trei zile, nu asta califica gradul ei de succes ca mama!!! Suntem diferite, situatiile sunt diferite, nu exista o norma aplicabila tuturor si nici o masura general valabila dupa care sa fim cantarite, toate. Nici macar copiii nostri, la maturitate, nu vor fi o masura exclusiva a muncii noastre, "sacrificiului" nostru din pruncia lor.

    Personal, am fost mai degraba obligata de circumstante sa stau acasa cu copiii (costul foarte ridicat al child-care-ului in Australia). Iar din lipsa familiei, bunicilor, prietenilor apropiati, nici nu ne-am permis, noi, in cuplu, sa avem escapade romantice, me-time sau alte rasfaturi (caci asta si sunt, rasfaturi, nu necesitati, cine opteaza pentru a doua definitie nu face altceva decat sa contribuie la noianul de presiuni care se exercita social asupra proaspetilor parinti!!). Asa s-a nimerit.
    Ca nu am suferit din asta extrem de tare, ca n-am dat in depresie, ca pana la urma stilul asta ni s-a potrivit, poate mai bine decat altul, noua, ca familie, nu cred ca este un motiv de "cantarire" a calitatii noastre de parinti, nu este subiect de judecata si nu este cuantificator de analiza a psihologiei noastre individuale.
    Sigur ca fiecare are crezuri si principii dupa care se ghideaza. Ideea ar fi sa imbratisam diversitatea si, daca avem idei adverse, dar pertinente, sa ne oferim sfaturile si aprecierile pe un ton cat mai echilibrat si mai constructiv. Nu doar pentru demolarea moralului celuilalt si ridicatul propriei noastre statui de parinti competenti ("numai noi avem dreptate, uite ce succes am inregistrat!").

    ps Copiii alaptati sunt, de fapt, pe curbele inferioare ale graficelor de crestere, nu invers. Obezitatea este un fenomen (statistic constatat) mai mult la copiii hraniti cu lapte praf (este vorba despre diferentele de digestie intre cele doua alimente). Deci iarasi lipsa de informatie ... :)

    RăspundețiȘtergere
  13. @Adelle: Banuiesc ca binevoitori gata sa sara cu sfaturi si critici sunt in ambele directii, si la cei care se iau de mamicile care nu alapteaza si la cei care cred ca ar trebui sa nu mai hraneasca bebele la san. Ambele mi se par incorecte. Pana la urma e o problema atat de personala incat nu cred ca cineva din afara familiei ar trebui sa aiba vreun cuvant de spus.
    In ceea ce priveste spalatul pe cap, la noi ar fi dificil cu Andreea in brate pentru ca ea nu prea sta in brate, spre deloc, si se fataie si vrea mereu pe jos:D
    Din cei doi copilasi obezi din parc unul papa de la mamica lui, iar celalalt primea un borcan imens de iaurt..

    @Alina: E bine ca ai ajuns intr-o societate care sustine mamicile si familia, e bine ca ai ajuns la un echilibru care te face fericita si te ajuta sa iti cresti copiii cat de bine poti. Aici e mai dificil, e adevarat. Multe prejudecati, multe idei invechite si multi, foarte multi oameni care cred ca detin adevarul suprem si simt nevoia sa ti-l comunice.
    Sunt de acord ca felul in care traiesti, alegerile pe care le faci sunt o optiune personala. Unii aleg sa se dedice exclusiv copilului si atata timp cat aceasta varianta le aduce fericirea e perfect. Altii vor si altceva si, din nou, daca asta se potriveste familiei lor si ii face fericiti ar trebui sa fie intelesi.

    RăspundețiȘtergere
  14. DA! DA! DA! Sunt total de acord cu tine, Rox, cu alaptatul. Nici eu nu am alaptat-o pe Maria la modul serios (a mancat biberon de la nastere, iar alaptat mai mult pentru confortul ei), pentru simplul motiv ca nu am avut lapte. Si Maria, Slava Domnului, e foarte sanatoasa, vioaie, vorbareata si asa mai departe. Si eu si sora-mea la fel am fost crescute, cu lapte praf de la nastere, si suntem bine-mersi (nici mama n-a avut lapte).
    Si eu aveam in plan un post similar pt blogul Mariei, dar mi-ai luat vorba din gura :D
    Iar impresiile de mame-eroine pe care le au cele care isi alapteaza copii si semi-dispretul din ochii lor cand afla ca al tau a mancat biberon ma fac sa mi se ridice parul in cap de nervi.
    Probabil ca asta scria si in comentariile de mai sus, nu le-am citit, ca-s cam pe fuga.
    Pupici pt Andreea si pt tine
    Oana (si Maria)

    RăspundețiȘtergere
  15. Hei Oana, ma bucur tare tare ca te aud (citesc:D). Nu mai stiam nimic de tine, pe blog nu mai apare nimic:( si nici pe mes nu apari...Urat, urat:D.
    Si eu vroiam de mult sa scriu despre asta, dar e un subiect destul de sensibil si am ezitat. Comentariile de sus sunt foarte ok asa ca le poti citi:p.
    Va pupam si asteptam si alte vesti de la voi. Pupici Mariei, care e deja o domnisoara banuiesc, si vreau pozeeee!!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. si eu ma bucur ca ai scris. pentru ca eu de saptamana viitoare ma intorc la serviciu, iar smaranda are 5 luni si jumatate. in prima luna, m-as fi intors a doua zi. acum as mai fi stat, dar din pacate nu imi permit. si deja aud vai, te intorci la serviciu? si copilul? ce se va intampla cu el? odata cu mine, se intorc la serviciu alte 2 colege. una are un baietel de 6 luni, alta o fetita cu o saptamana mai mica decat smaranda. si da, toate ne intoarcem de nevoie. pentru asta am ceva remuscari. n-am insa remuscari ca mai las copilul cu tatal personal ca sa ies la pranz cu fetele. am 32 de ani si nu m-am nascut acum 5 luni. cred ca trebuie sa gasim un echilibru intre viata dinainte si cea de acum, pentru ca altfel adunam frustrari inutil si suferim cu totii

    RăspundețiȘtergere
  17. @Maria: Si eu urmeaza sa ma intorc la munca si e un sentiment foarte ciudat. Pe de-o parte ma bucur si astept sa fac si altceva decat mancare pentru bebe, plimbat in parc, jucat, etc., iar pe de alta parte imi pare rau si ma gandesc ca o sa pierd o gramada de momente frumoase cu ea. Nici eu nu fac o drama din a lasa copilul singur cu tatal sau cu bunicii (noi chiar am fost plecati din tara cateva zile si ea a fost super ok). Cred ca orice mama are nevoie de momente de respiro si de capacitatea de a se detasa macar din cand in cand de cel mic. Iti doresc o intoarcere usoara la munca.

    RăspundețiȘtergere
  18. Iti multumesc din tot sufletul pentru acest mesaj. Eu, ca multe alte mamici, nu am avut lapte suficient si am trait(si de fapt, inca traiesc) povara prejudecatilor rudelor care ma acuzau, subtil, ca esti mama pe jumatate daca nu ii dai san bebelusului.

    Mi-au dat lacrimile citind mesajul tau, caci ai redat exact gandurile care ma macina de cind am devenit mamica si de cand traiesc cu vina aceasta legata de alimentarea bebelusului cu lapte-praf...

    RăspundețiȘtergere
  19. Ma bucur ca te-am ajutat, macar un pic. Si eu am trecut prin periaode dificile si vorbele celor din jur m-au facut sa vad ca imi faceam probleme degeaba. Calitatea unei mame nu se masoara prin cantitatea de lapte pe care o da, ci prin muuulte alte detalii. Ignora vorbele rautacioase si fii mereu sigura ca tu stii cel mai bine ce ii trebuie copilului tau:). Fii vesela, calma, distrati-va impreuna si o sa vezi ca totul va fi bine.
    Andreea are un an jumate aproape si e vioaie, sanatoasa si ne bucura in fiecare zi

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo