Ganduri suparacioase

Am ezitat foarte mult in a scrie acest post. Nici acum nu sunt convinsa ca ar fi trebuit sa o fac...Dar, in ultima vreme am citit pe atat de multe bloguri povesti despre alaptat si am remarcat atata inversunare si comentarii rautacioase la adresa mamicilor care au folosit lapte praf incat am simtit nevoia sa spun si punctul meu de vedere.
Alaptatul mi se pare ceva natural. Daca ai lapte, ar trebui sa il dai copilului tau. Daca nu, gasesti alte solutii. Nu vad de ce atata incrancenare si patos in acest subiect. De multe ori acest lucru absolut normal este transformat intr-o virtute, un atribut fara de care nu esti chiar mama. Esti un ceva, un substitut, dar nu chiar mama.
Eu nu am avut lapte, dar asta nu inseamna ca Andreea nu este un copil iubit si crescut cum am stiut noi mai bine, mai cald, mai natural.
Laptele praf nu este idealul, dar nu este nici ceva diabolic care stirbeste din calitatea ta de parinte sau din sanatatea celui mic. Copiii crescuti cu lapte praf nu sunt nici mai slabi, nici mai bolnavi si nici mai urati decat cei crescuti cu lapte de mama. Sunt absolut la fel. Iar calitatea de mama nu se evalueaza in kilogramele de lapte pe care le-a supt bebelusul, ci in multe alte lucruri mai mici sau mai mari.
De asemenea, ma irita tot mai mult mamicile care transforma copilul in unicul motiv de a trai. Cresterea unui bebe si apoi a unui copil, mai mic sau mai mare, nu inseamna sa renunti complet la ceea ce esti tu ca femeie, la ceea ce iti place sau la ceea ce iti doresti sa faci. Poti sa fii si mama si femeie in acelasi timp. Poti sa ai propriile dorinte si vise, propiile mici placeri si in acelasi timp sa visezi impreuna cu bebele tau si sa il faci fericit.
E adevarat ca viata in trei presupune sa renunti la multe din lucrurile pe care le faceam in doi. La multe calatorii, la nopti pierdute prin oras, la plecari inopinate si intalniri prelungite cu prietenii la terase. Acum ai un program fix si nevoile micului om sunt pe primul plan. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa sacrifici tot, sa renunti la tot crezand ca doar asa poti fi mama. Cresterea unui copil nu este un sacrificiu personal asumat cu incrancenare, ci o bucurie pe care o poti imparti cu cei dragi. Nu este o saracire a ta, ci o imbogatire. Nu inseamna sa renunti la tine, ci sa adaugi darul de a fi mamica la ceea ce esti deja tu ca om.
Uf, nu cred ca am fost prea coerenta...Prea multe ganduri invalmasite. Cred ca mi se trage de la o scena de ieri din parc. Am vazut cei mai obezi bebelusi pe care i-am vazut vreodata. Doua bile de grasime care nu se puteau misca de pe loc si stateau apatice pe un covoras desi unul avea 7 luni si celalalt 9. M-a deranjat asa de mult imaginea incat mamicile respective mi-au devenit brusc antipatice...si apoi iata ce a iesit:d.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...