La coada la pasapoarte

Astazi am carat picea la pasapoarte. Sa intre si ea in randul lumii si sa aiba permisul ei de calatorii externe. Ne-am trezit vioi, am papat si am pornit optimisti. Era ora 9 jumatate si ma gandeam ca pe la 10 si un pic sunt deja in parc.
In curtea sediului din Romana se zareau vreo 2-3 pitici, dar nimic dramatic. Pana cand am gasit coada la care trebuia sa ne asezam. Vreo 15 parinti, cu pitici aferenti, mai mici, mai mari, inghesuiti intr-o camera de 4 pe 4, fara geam, fara aer, intr-o caldura de iti venea sa lesini.
Prima ora a fost relativ calma, cu iesiri dese prin curte, fataiala de la mami la tati in brate, zambete catre oamenii din jur. Eu calculam disperata cum pentru fiecare copil se sta cam 15 minute, iar coada inainta cam cu 1 pas pe juma de ora.
La un moment dat, un domn in uniforma ne-a informat politicos ca 5 minute e pauza, ca s-a restartat serverul. Numar iar copiii din fata noastra, ma uit la fata Andreei si citesc primele semne de somn, nervi si plictiseala asa ca scot arma secreta: covrigul.
Matza mai rezista inca juma de ora prin curte, rontaind alternativ la covrig si la badge-ul lu' tati.
Ultima jumatate de ora a fost de cosmar, cu plansete, maraieli, asezat pe jos, vrut in brate, apoi jos, iar sus, scos afara, vreau inauntru...In fine, toata panoplia de manifestari ale unui bebe somnoros si plictisit.
Eu deja ma gandeam cu groaza la poza. Trecusem de faza la care imi faceam griji pentru coafura si bluzita murdarita de covrig si cautam solutii pentru cazul in care copilul va plange isteric in fata aparatului.
In final, ajungem si la acest moment. O iau in brate, plange. O mut la ta-su in brate si se calmeaza un pic. Dan ii propune politistului sa ii faca repede poza cat sta linistita. "Nu se poate. Trebuie urmat regulamentul. Intai bagam datele". Normal ca in secunda doi, Andreea incepe sa planga. Scot ultima arma din dotare, pachetul de Orbit.
Incepe sa il zdrangane si sa il roada. Liniste. Repede poza. Fata ei spune tot:D. Repede afara.
Dupa un drum relativ calm cu 381, ajung in sfarsit in parc. E ora 12.00, cand trebuia sa incepem sa ne pregatim de masa. In 2 minute, Andreea adoarme, cu capul cazut intr-o parte si covrigul strans bine in manuta.
Poza o sa arate cam asa:Hei, sa fim veseli, pe 21 cica ne da pasaportul. Si pe 15 iunie, daca toate merg bine, plecam la bulgari sa ne facem cura de mare pe 2010.
Dilema mea e urmatoarea. De ce trebuie sa ne inghesuim ca niste vite la un singur sediu? De ce nu se pot face pasapoarte pentru astia mici la orice sectie de politie?? Si, daca nu se poate, daca trebuie un singur sediu, de ce nu se gaseste o solutia ca sa mearga mai repede?

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...