Dilema copilului singur

Da, recunosc, am o multime de dileme si mi le revars cu darnicie pe blogul lu' fi-mea:d.
Astazi m-a apucat dilema copilului singur. Recunosc ca subiectul nu e original, ci a inceput sa ma gadile pe la degete dupa ce l-am gasit intamplator pe alt blog si l-am aprofundat aici. Dar dilema mea e mai veche, de la primele plimbari cu Andreea prin parc. Ei bine, da, inca de atunci, de cand copilul avea juma de metru si zacea in carucior privind in sus la frunze si nori, multe mame/bunici/bone/vanzatoare/tantii/neni/altii simteau nevoia sa ma sfatuiasca sa nu astept mult pana la urmatorul, sa-l fac repede, sa fie apropiati ca varsta, nevoi, placeri. Eu, inocenta, spuneam ca de fapt noi vrem doar unu. Adica un copil. Mare greseala. Nu se poate sa vrei doar unu, uite ce reusita e asta mica (de parca era un cozonac proaspat scos din cuptor), trebuie sa-i faceti un fratior, altfel va fi rau. Rau? De ce rau? Pentru ca va fi singura, nefericita, egoista, rea, nu se va juca cu alti copii, nu va imparti nimic, va fi rasfatata si izolata. La asa lista de defecte e greu sa ai replica imediat. Eu insa insist ca totusi vrem doar unu si ca nu cred ca va fi nefericita, etc...Mi se prezice inevitabil ca imi voi schimba parerea si ca voi face mai multi copii in cativa ani.
Nu am nimic cu familiile cu mai multi copii, Doamne fereste. Chiar mi se par simpatici cei mici, cum se joaca/bat intre ei.
Dar eu simt ca un copil, acest copil, este ceea ce imi doresc. Nu cred in teoria ca cei singuri sunt nefericiti (eu am fost extrem de fericita in copilarie desi nu am avut frati, ci doar prieteni foarte buni), nici in cea conform careia copiii care au frati au o viata mai frumoasa (am cel putin 2 contra-exemple in familie si multe altele din povesti).
Cred ca fericirea sau nefericirea unui copil depinde de parinti, nu de numarul de frati. De felul in care stiu cei mari sa-i ofere bucurii si lectii importante si frumoase in viata. Cred ca pentru asta e nevoie de timp, imaginatie si de resurse financiare, pe care poate le ai in cantitati mai mari cu un singur copil.
O sa spuneti ca banii nu conteaza. Dar eu spun ca nu e chiar asa. Conteaza sa poti oferi celui mic o vacanta frumoasa, sa-l poti da la o scoala buna, la cursuri, sa-l trimiti in tabere, etc. Asta nu inseamna sa il rasfeti, ci sa-i arati ca lumea e mai mare decat casa/orasul in care traieste si plina de minunatii pe care el le poate descoperi.
Repet, este o parere strict personala si se aplica doar familiei noastre.
Totusi, nu sunt de acord cu fraza "vreau sa-i dau astuia mic o surioara/fratior, sa nu fie singur". Cred ca al doilea/treilea..optulea copil ar trebui sa-l faci pentru ca il doresti tu, doar tu si sotul, nu bunicii, copiii mai mici sau orice alt membru al familiei. Sa faci un copil pentru ca primul nascut te bate la cap ca vrea o sora (adica un fel de jucarie mai mare pentru el), sau bunicii, mi se pare o greseala.

Comentarii

  1. taare complex subiectul.... eu am dus lipsa unui frate/sora. rau de tot. dar nu de asta il fac si pe al treilea acum :). pur si simplu asa s-a intamplat. si cand ii vad pe astia doi mici cum se joaca, si cum se lumineaza fata lui David cand o vede pe sora lui, imi dau seama ca am facut cel mai bun lucru pe lumea asta :)

    nu imi imaginez cum ar fi fost doar cu unul.

    RăspundețiȘtergere
  2. ohoho, ce topic:p...ca multe altele fiecare, are propria parere si tzine la ea:D...si indiferent de "declaratii" se gaseste careva care sa iti sara in cap!...si motivul pentru care ar trebui sa mai fie frati/surori il hotaresc doar parintii.Noi ne-am mai dori un copil...si cand au aflat bunicii..reactia a fost "IN NIIIIICI UN CAAAAAAZ!":p...este dorinta lor, insa NOI...sau Cel de sus va hotari daca va mai fi unul.
    Si legatura intre partea materiala si copii...well...depinde de la caz la caz.Si eu am avut o copilarie fericita ca singur copil si parintii mei au hotarat ca sunt indeajuns pentru a putea "sa-mi ofere mai multe"..si...surprise!nu a fost deloc asa!nu am dus lipsa de cele esentiale..dar le-a mers parca din rau in mai rau.
    So, fiecare face cum considera ca este mai bine si atat...iar ceilalti daca nu pot zice ceva frumos, incurajator sau sa ajute, BACK OFF:))

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu stiu daca mai vreau sau nu un copil. azi vreau, maine nu vreau. de obicei depinde de cum e noaptea :)) dar zau, daca mai fac, fac ca asa vrem noi. nu ca asa zice lumea. desi evident, nici nu nascusem bine ca au inceput si comentariile...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, dupa cum spuneam e o alegere ffff personala. Si pana la urma se poate intampla sa mai avem unu peste n ani. Nu stii ce o sa fie in viitor. Dar acum asa gandesc. Am scris asta mai mult ca o revolta fata de "indemnurile" binevoitoare ale altora. Si a ideii ca un copil singur e nefericit. Sau ca trebuie sa mai faci unu pentru ca asa iti cere primul. Sau alte motive de genul asta. Sau pentru ca asa trebuie/se cade/se face/e bine.
    Daca faci 2 sau 10 copii pentru ca asa iti doresti, pentru ca asa s-a intamplat si esti fericit, e perfect.
    Am vazut mamici care spuneau ca mai vor unul, ca asa e mai bine, dar spuneau asta pe un ton asa ...nefericit ca te apuca plansul.
    Si da, e un subiect foarte complex:p, pe care nu stiu daca l-am apucat prea bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. De acord cu ideea ca atunci cand parintii decid ca isi doresc inca un copil este varianta favorabila.Nu cred ca acele comentarii din partea unora /altora care te indeamna sa faci inca un copil sunt rauvoitoare, insa consider ca este o situatie ce tine strict de dorinta parintilor si atat.Si noi ne dorim al doilea copil , insa pentru asa simtim , nu pentru ca ne dorim in mod exclusiv un partener de joaca/somn/mancare pt Daria.

    RăspundețiȘtergere
  6. mie cel mai tare mi se pare cand prietenii/familia/necunoscutii nu te indeamna numai sa mai faci un copil ci neaparat o fetita (in cazul nostru, pt ca avem baiat, banuiesc ca pt cei cu fetita e invers). si eu zic "poate o sa fie tot baiat". replica, plin de revolta: "nu, nu se poate, e mai bine fetita, sa fie pereche" sau "trebuie sa ai si o fetita, ca sunt atatea lucrusoare frumoase de fetita" :))))) noi ne dorim foarte mult sa mai facem cel putin un copil, nu din motive gen "sa nu creasca egoist asta micu", evident:))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Matei: da, asa e, noi ar trebui sa facem un baietel:D.

    RăspundețiȘtergere
  8. stii la ce ma gandeam?!daca ma ghidez dupa principiul "sa mai faci un copil, ca uite ce reusit e primul!"...ce ar trebui sa cred cand am auzit "in nici un caz al doilea copil!" :))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Mari: :)) o greseala de exprimare.

    RăspundețiȘtergere
  10. si eu sunt de parere ca un al doilea copil trebuie sa vina din dorinta parintilor... de fapt nu al 2-lea sau al 3-lea, ci toti copiii trebuie sa vina din dorinta exclusiva a parintilor. ei stiu cel mai bine daca mai pot moral si financiar sa creasca inca un copil. Cererea fratiorului imi pare o joaca. Ei cer pentru ca vad in jur copiii cu fratiori, pentru ca se gandesc ca asa se pot juca mai mult nefiind restrictionati de vizitarea unui prieten sau de iesitul in parc pentru a avea companie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, asa e. Dar sa stii ca sunt multi parinti care fac al doilea copil "la cerere" sau pentru ca asa au invatat ei ca "e bine". Ma enerveaza la culme oamenii care fac ceva pentru ca asa obiceiul/traditia/asa e bine/asa e frumos/asa se face/etc. Fa-o pentru ca asa simti si atunci vei cu fericit si implicit si cei din jur se vor bucura impreuna cu tine:).

    RăspundețiȘtergere
  12. Si "ca sa nu fie singur" are si partea de adevar, referiri la necazuri (sau chiar bucurii)parca e altfel cand fugi in bratele unui frate...nu stiu, eu am un frate doar si e diferenta de 5 ani, el mai mic , nu stiu cum e sa fi fost singur.
    decizia apartine fiecarei familii si nu cred ca sunt necesare fel de fel de motive sau explicatii pentru altii.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo