Tot de pe la munte

Later edit: 1. A doua zi dupa ce ne-am intors in Bucuresti, matza are 38.5-6...
2. In fata blocului, un escavator marunteste si scoate niste piatra cubica, in miezul zilei...
Sa fie cumva semne ca trebuie sa fugim inapoi la munte???

Avand in vedere ca Andreea a povestit deja cam ce a invatat ea la munte :d, sa va relatez pe scurt si punctul meu de vedere.
Am plecat vineri seara cu ceva emotii, avand in vedere ca estimam sa ajungem la Predeal destul de aproape de ora de culcare a picei. Mi-era teama ca adoarme in masina si apoi trebuie sa ne jucam prin casa pana la miezul noptii. Dar a fost ok. Matza a dat semne de suparare abia pe la Sinaia, unde, normal, ne-am blocat in nenorocirea aia de coloana care se formeaza pana dupa Busteni. Cum am ajuns la bunici a papat nitel laptic si nani.
Urmatoarele 5 zile au fost tare frumoase pentru ea, cu soare, fara canicula, plimbari prin padure si descoperiri care mai de care mai interesante. A pus de mancare la casutele din curte ale veveritelor, a descoperit cum se pot culege zmeura si coacazele direct din tufe si a testat la greu din corcodusele cazute prin curte. Nu stiu daca de la amestecul asta inedit sau de la schimbarea aerului sau de la mai multa miscare, dar numarul de kk per zi s-a cam triplat:D. Acum vad ca revenim la normal.
Desi datile anterioare cand am plecat cu ea pe undeva am avut probleme cu apetitul de data asta a fost invers. Ne-am trezit dupa prima zi ca masa de laptic de seara a trebuit devansata cu vreo juma de ora pentru ca dansa se agata isteric de scaunul de masa si tipa de foame:d.
In ceea ce priveste joaca, am preferat sa exploram padurea si paraiasele decat sa ne bulucim la locurile cu copii, care oricum erau mult mai putin dotate decat cele din parcul nostru. Totusi, seara mai bagam un ochi si pe la leagane, unde Andreea a primit printre altele biscuiti cu crema de ciocolata si Bake Rolls cu aroma de usturoi:d. Yammy. Normal ca am sutit rapid bucatelele din mana picei, incercand sa nu jignesc mamicile darnice. Pana la urma fiecare isi hraneste copilul cu ce vrea, dar napolitanele, crema de cioco si aromele de usturoi nu sunt inca pe lista mea:p.
Partea buna a fost ca, spre deosebire de Bucuresti, acolo nu existau prea multe atractii irezistibile pentru Andreea. De fapt niciuna. Copiii nu aveau triciclete care miauna, tractorase colorate, rate de impins sau orice alta jucarie sclipitoare pe care matza sa si-o doreasca cu pasiune. Asa ca zilele de la munte au fost muuult mai calme decat cele de acasa, fara urlete si isterii, fara luat copilul pe sus si plecat in lacrimi de la joaca:D. Pietricele si nisip era pentru toata lumea, la fel si gunoaiele care tronau nestingherite printre leagane si topogane. De fapt, pot sa spun ca cel mai mare stres, daca se poate numi asa, a fost sa culeg din mainile matzei cutii de bere, pungi goale si alte porcarii aruncate pe acolo.
Sambata, am profitat de prezenta temporara a lu' domnu' tati ca sa mergem la cabana Garbova. Eram foarte curioasa cum va reactiona pitica la telescaun si ma gandeam deja cum o sa parcurgem cele 10 minute in plansete si tipete. Dar din nou m-am inselat. A studiat foarte atenta copacii din jur, s-a uitat mirata la apa de joos si nu a scos un sunet. In cele 15 minute care se fac de la telescaun la cabana a adormit, dar hominizii care simt nevoia sa isi auda ecoul prin varful muntelui au trezit-o destul de repede. E, asta e, nu le poti avea pe toate. M-am amuzat insa de reactia oamenilor la vederea mijlocului de transport al Andreei. Am auzit cativa spunand cu ton de expert ca am pus copilul in rucsac:)).
Si, tot la capitolul informatii recente pentru cititori:d, cred ca mai ies 1-2 dinti. Mai studiez azi si ma lamuresc.

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...