Unconditional parenting

Ieri am inceput sa citesc o carte numita Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Tot auzisem de el sau citisem pareri ale unor mamici din strainatate despre autor, asa ca pana la urma am zis ca putina lectura nu strica. Din ce am prins pana acum, omul propune o alta metoda de crestere a copilului decat cea cu care am fi obisnuiti in mod traditional. El considera ca sistemul de pedepse si recompense produce mai mult rau decat bine pe termen lung, invatand practic copilul ca trebuie sa se supuna dorintei parintilor pentru a fi iubit. Ca atunci cand "greseste", parintii nu il mai iubesc la fel de mult. In final, cel mic ori devine excesiv de obedient si retras, ori incepe sa se ascunda de parinti, limitand dialogul cu ei si indepartandu-se treptat de familie.
In schimb Kohn ne propune sa renuntam la pedepse si recompense, sa discutam cu cel mic orice nemultumire a acestuia si sa aflam de ce a urlat/plans/lovit/etc. El crede ca pana la urma copiii nu fac ceva ca sa testeze limitele, ci ca sa testeze cat acceptam inainte de a inceta sa-i mai iubim. Solutia este sa-i asiguram mereu ca orice ar face, noi ii vom iubi. Rezultatul este ca el va renunta treptat la comportamentele excesive, intelegand ca este iubit neconditionat.
In fine, sunt abia la primele pagini si, desi ce spune Kohn suna foarte logic si frumos, ma intreb cat de des, pusa in fata unei crize, poti sa te opresti de la a reactiona asa cum ai fost invatat si sa abordezi situatia intr-o cu totul alta maniera.
"One basic need all children have, Kohn argues, is to be loved unconditionally, to know that they will be accepted even if they screw up or fall short. Yet conventional approaches to parenting such as punishments (including "time-outs"), rewards (including positive reinforcement), and other forms of control teach children that they are loved only when they please us or impress us. Kohn cites a body of powerful, and largely unknown, research detailing the damage caused by leading children to believe they must earn our approval. That's precisely the message children derive from common discipline techniques, even though it's not the message most parents intend to send".
Chiar la inceputul cartii, domnul respectiv da un exemplu din propria familie. Kohn povesteste cum intr-o seara fiica lui de 4 ani si-a incalcat promisiunea de a face baie imediat dupa cina, incepand in schimb sa faca multa galagie, pana cand l-a trezit pe fratele ei mai mic. Intrebarea este ce am face noi in situatia asta? Am continua seara in mod normal, cu baita si citit o carte, pupat, mangaiat copila si apoi culcat? Sau i-am arata ca ne-a suparat, ca a gresit si ca acest comportament va fi pedepsit, urmand sa o culcam fara sa-i citim o poveste si fara giugiuleala.
Reactia mea a fost sa zic fara carte, fara pupici, direct nani.
El insa spune ca a ales varianta cealalta. Au continuat seara ca de obicei si, dupa ce au citit si s-au pupacit, au discutat calm cu cea mica despre comportamentul ei, lasand-o pe ea sa explice de ce tipase si cautand solutii impreuna.
Kohn spune ca pedeapsa opreste comportamentul care nu ne place doar pe moment, dar nu ajunge la cauza problemei.
Uf, greu greu...Ma duc sa mai citesc:d

Comentarii

  1. Interesant.Este si logic ceea ce spune Khon, insa e nevoie de multa educatie , rabdare si schimbare de mentalitati sa actionam de fiecare data asa cum spune el.Recunosc ca eu fac exact invers , ca si tine , de multe ori , insa nu strica sa incercam si varianta inversa , poate chiar ne convingem ca e mai ok ;).O sa caut si eu cartea.Unde o gasesc?

    RăspundețiȘtergere
  2. eu am luat=o de pe amazon. la noi nush daca a aparut...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand iti iubesti copilul si il intelegi eu cred ca reactiile corecte sunt in primul rand cele instinctive. Copilul stie cand este iubit, chiar nu trebuie sa-ti faci un scop din a-i demonstra asta!
    Daca ai un comportament anume numai pentru ca asa stii ca trebuie, ai citit/auzit, dar in interiorul tau simti exact opusul, nu cred ca transmiti un mesaj corect.
    Obiectiv vorbind cateodata e bine sa reactionezi cum sugereaza Kohn (asta in exemplul dat) si altadata asa cum spune Rox. Un comportament nu e determinat mereu de aceleasi circumstante, deci nici raspunsul nu poate fi acelasi mereu.
    Dar pe chestia asta zau ca se poate discuta mult...:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, discutiile despre cum sa cresti/educi un copil cred ca sunt fara sfarsit. Depinde de situatie, de modul in care am fost crescuti noi la randul nostru, de scoala, de restul familiei, de anturaj, etc.
    In principiu, ce spune omul asta suna bine, dar nu cred ca poti pune in practica metodele lui mereu. Una ca nu te tin intotdeauna nervii sa ramai calm si sa discuti fiecare lucru care te deranjeaza la copil si doi ca in anumite situatii chiar cred ca putina autoritate nu strica.

    RăspundețiȘtergere
  5. pare interesant conceptul... Nu stiu daca as putea sa il pun in aplicare, insa as incerca. Voi cauta si eu cartea ... de fapt as cauta mai multe, deoarece pana acum nu am citit nimic. M-am bazat pe instincte si sfaturile pe care le-am trecut prin filtrele proprii. Mai ai vre-o alta recomandare?
    Merci.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu prea am citit in domeniu:d. M-am bazat ca si tine pe instinct si eventual sfaturi. Am mai bagat ochiul pe 2 carticele de Berry Brazelton despre trainingul la olita si educatie. E un pediatru american foarte renumit, o sa tot gasesti referiri la el pe site-uri sau in alte carti.
    Daca vrei sa comanzi carti care nu au aparut la noi, pe orice domeniu, poti sa le iei de pe http://www.bookdepository.com/, unde shippingul e gratuit. Asta asa la modul general cu privire la carti:)

    RăspundețiȘtergere
  7. eu cred ca am avut parte de unconditional parenting, intr-un fel, nu pentru ca mama ar fi citit despre asa ceva ci pentru ca ea a crescut la orfelinat, unde o pedepseau si o bateau pentru orice. asa ca ea nu ne-a bautut niciodata si nici pe tata nu l-a lasat. pedepse am primit numai tarziu, cand eram deja la liceu. intr-un fel a fost bine. mi-era rusine sa fac ceva rau, nu vroiam sa o supar pe mama, iar daca faceam ceva si se supara..pai asta era cea mai mare pedeapsa. m-a certat o singura data, cand mi-a zis "magarita", si tin minte si acum "evenimentul" pentru ca am fost foarte mahnita. pe de alta parte nu a fost bine pentru ca a lipsit partea a doua a conceptului: comunicarea. pentru ca munceau foarte mult, parintii nu aveau intotdeauna timp pentru noi. de-asta cred ca inainte de toate trebuie sa inveti sa comunici cu copilul tau. cred ca poti sa ii dai pedepse fara ca el sa ramana traumatizat si sa ajunga la concluzia ca nu il iubesti decat daca face cutare si cutare, atata timp cat comunici cu el. pentru ca din comunicarea asta inveti si intuiesti si cum poti sa procedezi cel mai bine ca sa corectezi unele comportamente, cum ar invata copilul mai bine lucrurile pe care vrei tu sa le invete, etc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, si eu cred ca cel mai important este sa reusesti sa creezi acel tip de relatie in care sa poti vorbi orice cu copilul tau si el sa aiba incredere ca poate vorbi orice cu tine. Incredere sa iti ceara sfatul, sa iti povesteasca ce a facut, sa recunoasca o greseala, etc. Cred ca pentru a ajunge aici trebuie sa ii arati ca ai incredere in el si ca il respecti, sa ii oferi libertatea de a face propriile alegeri si sa stii cum sa corectezi anumite comportamente fara violenta sau umilinta. Greu, greu...:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Indraznesc sa intervin si eu la subiectul asta...ca orice mama imi pun si eu problema daca procedez bine in cresterea si educarea propriului copil si am avut tendinta sa tot caut si eu pe internet despre "parenting", am auzit despre unul si despre altul care au scris despre asta, majoritatea straini...insa intr-o zi s-a intamplat sa rearanjez niste carti in biblioteca si am dat de niste carti care, spre rusinea mea uitasem de ele si am realizat ca inaintea sa citesc ce au scris doctorii, pediatrii, psihiatrii despre asta, m-am gandit sa citesc ce au scris Sfintii parinti despre asta.noi suntem crestini ortodocsi...si cum educatia crestina are la baza iubirea, am descoperit ca sunt invataturi/sfaturi cum sa iti formezi copii prin dragoste, mangaiere,trandrete si incredere , si adaptate vremurilor noastre.Nu am apucat sa citesc mult...dar as putea recomanda pentru cine vrea sa rasfoiasca putin..
    1."Cum sa ne crestem copiii, calea spre desavarsita bucurie"-N.E. PESTOV 2. "Biserica si copiii nostri" - Sophie Koulomzin 3."Sfaturi pentru educatie ortodoxa a copiilor de azi"-Sf Ioan Gura de Aur...se gasesc si la libraria Sophia de pe la Unirii
    aaa..si nici cartile Irinei Petrea -"Supernanny" consider ca nu sunt de neglijat.numai ca in majoritatea cartilor sunt date cazuri cu copii peste 2-3 ani...

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca de multe ori descoperim ca raspunsurile erau mult mai aproape decat le cautam noi:). Si cred ca dragostea rezolva multe dileme si ofera de multe ori solutii dincolo de orice teorie pediatrica.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo