back in business

De luni ma intorc la munca.
E o decizie destul de brusca, avand in vedere ca aveam de gand sa revin abia in ianuarie, dar sper ca va fi ok. Programul e relativ bun (adica el e minunat daca nu ar fi si un copil la care sa ma gandesc), de la 12 la 6. Mai multe o sa vad la fata locului.
In ceea ce priveste sentimentele mele, ele sunt extrem de impartite. As vrea sa ma pot rupe in doua , sa fiu astfel si acasa si la munca. Pe de-o parte mi-e dor de activitate, de agitatie, de colegi, de barfe si cafelute :p, pe de alta parte regret deja orele pe care le voi pierde cu Andreea.
Stiu ca era inevitabil si ca fie ca se intampla acum, fie ca se intampla peste cateva luni, sentimentele sunt aceleasi. E greu, foarte greu sa te rupi. E si mai greu sa nu simt ca gresesc cumva fata de ea.
Cel mai ciudat e ca in urma cu doar cateva luni, cand Andreea era bebe mic, abia asteptam sa ma intorc la munca. Acum, cand e fetita (:D), haioasa si fitoasa, e mult mai greu.
Dar ma bucur ca o putem lasa cu bunicii si ca, din experientele anterioare, ei ii va fi bine. Noi am mai fost plecati fara ea, maxim 5 zile, si nu au fost probleme. De fapt, cred ca mie imi va fi mai greu decat ii va fi ei. Eu voi resimti acut lipsa, ea mai putin. Ceea ce e bine:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...