Soare soare si 8 dinti

In sfarsit cateva zile cu soare si cer senin care te indeamna la plimbari racoroase prin parc si la placerea simpla de a juca o leapsa.
Andreea e foarte atrasa de copiii mai maricei, de peste 3 ani, si ii urmareste cu mare atentie cand intra in raza ei vizuala. Daca rad, rade cu ei, daca se alearga, incepe si-i fugareste cu chiote, daca se prefac ca se bat si stau cap in cap pe bancuta, isi baga si ea capul intre ei. Si asa mai departe. E imposibil sa o iei de langa dansii, iar cand o vezi cat de tare o bucura joaca nici nu-ti vine sa o duci in alta parte. Noroc ca pana acum am dat peste copii toleranti cu "bebelusii" asa ca Andreea nu a fost "invitata" sa plece.
Ma gandeam zilele trecute cat de mult se schimba copiii dupa 1 an si mai ales cat de vizibile sunt salturile lor acum. Daca e sa o compar pe Andreea de acum 3-4 luni cu cea de azi, par sa fie doi copii diferiti.
La 1 an si un pic era inca un bebe. Da, mergea si manca bucatele, dar in esenta era un bebe cu care nu te puteai intelege. Gangurea stangace, tipa la furie si frustrare si interactiunile cu ea se rezumau de obicei la a o ajuta sau a o inveseli.
Acum e un copilas de un an si aproape jumatate cu care poti comunica mult mai usor, caruia ii poti pune intrebari si el raspunde cu da sau nu. Multe conflicte s-au rezolvat astfel inainte sa izbucneasca. "Vrei banana?". Daca zice nu, sigur nu e nicio sansa sa o convingi sa manance banana atunci. Asa ca mai asteptam un pic si intrebam din nou. De data asta e "da" si banana dispare incet in gurita.
"Vrei bluza asta sau cealalta?, Vrei ghetutele astea sau astea? Vrei la leagane? Vrei la topogan? Vrei in carucior?...". Intrebari si raspunsuri. Minunat!:d
Normal ca mai apar certuri si nervi si tavaleli pe jos (pana acum doar in casa) si urlete isterice (doar afara:D). Dar parca incepe sa fie mai simplu, mai rar. Sper sa nu fie doar o etapa fericita, urmata de altceva...
In plus, e foarte prietenoasa cu copiii (de cele mai multe ori). Se duce intins la cei care-i atrag atentia pe moment si ii ia in brate, ori ii pupa, ori, cel mai des, le face un fel de gadi-gadi cu degetele pe fata:p. Da, mai nimereste uneori si ochii nevinovatului asaltat de atata dragoste. Sau nasul. Sau direct dintii...
A inceput sa renunte la jucariile altora fara crizele obisnuite. O rog sa dea zdranganica inapoi fetitei si am fost surprinsa sa accepte imediat. Prima data am crezut ca n-a inteles bine, pentru ca eram obisnuita cu proteste, tipete si in final luat copilul pe sus in urlete ametitoare si carat cu forta mai incolo.
E super simpatica la telefon. Vorbeste cu intonatie, stand picior peste picior pe fotoliu (ca o femeie la coafor, zice ta-su) sau plimbandu-se impozanta prin camera ca un sef de birou. Canta si danseaza toata ziua, si in casa si afara. Cantecele ei aduc putin cu scandarile unei echipe de fotbal, dar deocamdata suntem multumiti si cu atat:D.
Repeta aproape orice cuvant ii spun, dar nu-l retine. Stie cum fac diverse animale, dar nu si cum se numesc vietatile respective. Ii vorbesc ca unui om mare, fara bebelusenii, ii adresez rugaminti si ea executa cu placere diferite comenzi.
Una peste alta e o perioada foarte frumoasa asta de la un an si jumatate. Mai simpla decat la 1 an, de mii de ori mai simpla decat la 6 luni.
Nu-mi fac iluzii ca nu vor mai fi probleme, ca nu vom mai intalni crize si tipete si refuzuri. Ca nu vom mai fi obositi si stresati uneori. Dar zilele astea e soare si frumos. Matza e linistita, vesela si iubareata. Si e minunat ca poti intrezari, printre capriciile si limitarile ei de bebe, fetita care va fi intr-o zi.

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...