Soare soare si 8 dinti

In sfarsit cateva zile cu soare si cer senin care te indeamna la plimbari racoroase prin parc si la placerea simpla de a juca o leapsa.
Andreea e foarte atrasa de copiii mai maricei, de peste 3 ani, si ii urmareste cu mare atentie cand intra in raza ei vizuala. Daca rad, rade cu ei, daca se alearga, incepe si-i fugareste cu chiote, daca se prefac ca se bat si stau cap in cap pe bancuta, isi baga si ea capul intre ei. Si asa mai departe. E imposibil sa o iei de langa dansii, iar cand o vezi cat de tare o bucura joaca nici nu-ti vine sa o duci in alta parte. Noroc ca pana acum am dat peste copii toleranti cu "bebelusii" asa ca Andreea nu a fost "invitata" sa plece.
Ma gandeam zilele trecute cat de mult se schimba copiii dupa 1 an si mai ales cat de vizibile sunt salturile lor acum. Daca e sa o compar pe Andreea de acum 3-4 luni cu cea de azi, par sa fie doi copii diferiti.
La 1 an si un pic era inca un bebe. Da, mergea si manca bucatele, dar in esenta era un bebe cu care nu te puteai intelege. Gangurea stangace, tipa la furie si frustrare si interactiunile cu ea se rezumau de obicei la a o ajuta sau a o inveseli.
Acum e un copilas de un an si aproape jumatate cu care poti comunica mult mai usor, caruia ii poti pune intrebari si el raspunde cu da sau nu. Multe conflicte s-au rezolvat astfel inainte sa izbucneasca. "Vrei banana?". Daca zice nu, sigur nu e nicio sansa sa o convingi sa manance banana atunci. Asa ca mai asteptam un pic si intrebam din nou. De data asta e "da" si banana dispare incet in gurita.
"Vrei bluza asta sau cealalta?, Vrei ghetutele astea sau astea? Vrei la leagane? Vrei la topogan? Vrei in carucior?...". Intrebari si raspunsuri. Minunat!:d
Normal ca mai apar certuri si nervi si tavaleli pe jos (pana acum doar in casa) si urlete isterice (doar afara:D). Dar parca incepe sa fie mai simplu, mai rar. Sper sa nu fie doar o etapa fericita, urmata de altceva...
In plus, e foarte prietenoasa cu copiii (de cele mai multe ori). Se duce intins la cei care-i atrag atentia pe moment si ii ia in brate, ori ii pupa, ori, cel mai des, le face un fel de gadi-gadi cu degetele pe fata:p. Da, mai nimereste uneori si ochii nevinovatului asaltat de atata dragoste. Sau nasul. Sau direct dintii...
A inceput sa renunte la jucariile altora fara crizele obisnuite. O rog sa dea zdranganica inapoi fetitei si am fost surprinsa sa accepte imediat. Prima data am crezut ca n-a inteles bine, pentru ca eram obisnuita cu proteste, tipete si in final luat copilul pe sus in urlete ametitoare si carat cu forta mai incolo.
E super simpatica la telefon. Vorbeste cu intonatie, stand picior peste picior pe fotoliu (ca o femeie la coafor, zice ta-su) sau plimbandu-se impozanta prin camera ca un sef de birou. Canta si danseaza toata ziua, si in casa si afara. Cantecele ei aduc putin cu scandarile unei echipe de fotbal, dar deocamdata suntem multumiti si cu atat:D.
Repeta aproape orice cuvant ii spun, dar nu-l retine. Stie cum fac diverse animale, dar nu si cum se numesc vietatile respective. Ii vorbesc ca unui om mare, fara bebelusenii, ii adresez rugaminti si ea executa cu placere diferite comenzi.
Una peste alta e o perioada foarte frumoasa asta de la un an si jumatate. Mai simpla decat la 1 an, de mii de ori mai simpla decat la 6 luni.
Nu-mi fac iluzii ca nu vor mai fi probleme, ca nu vom mai intalni crize si tipete si refuzuri. Ca nu vom mai fi obositi si stresati uneori. Dar zilele astea e soare si frumos. Matza e linistita, vesela si iubareata. Si e minunat ca poti intrezari, printre capriciile si limitarile ei de bebe, fetita care va fi intr-o zi.

Comentarii

  1. Foarte frumoasa etapa asta a Andreei!Felicitari!sper sa pot vorbi si eu asa intr-o zi despre Mariuca:D pupici muuulti

    RăspundețiȘtergere
  2. Pupam si noi! Si sa stii ca Mariuca e muuult mai cumintica decat Andreea, asta asa, din cum se poarta cele doua in parc:). Asa ca mami nu stiu de ce te plangi:d

    RăspundețiȘtergere
  3. hhhmmmm...Roxana,tu ai vazut-o pe Mariuca cum se crizeaza si ce paleta de isterii are cand ii atinge Andreutza caruciorul in parc?!sau numai cand o rog sa imi dea ceva din manutza ei?Mariuca nu este mai cumintica decat Andreutza dar esti o dragutza ca incerci sa o reabilitezi in ochii celorlalti!MUUUAH!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Maria: :d. Dupa cum am mai povestit, am trecut prin multe etape. Asta e una mai linistita. Dar, din experienta, nimic nu dureaza la nesfarsit:)). Mai vorbim peste vreo 2-3 luni:p. Totusi, recunosc ca e tare bine sa stii ca mai exista si zile d-astea calme si ca nu trebuie sa astepti sa se marite ca sa te linistesti un pic/

    @Mari: eu imi mentin parerea:d. MAriuca e mai posesiva paote cu jucariile ei, dar cand Andreea vrea ceva de la altul nu o depaseste nimeni la insistenta. Si suparare:). Daca Andreea e in faza mai calma acum, cred ca si Mariuca se va linisti in curand. Stii ca ele fac lucrurile cam la fel, doar ca in momente diferite

    RăspundețiȘtergere
  5. O caracterizare foarte faina , asa ca pt frumoasa Andreea ;)!Sunt de acord cu tine.Dupa 1 an e mult mai frumos si mai usor.E adevarat ca inca mai exista nervi , nerabdare , tipete , insa te poti intelege altfel acum.Exista dialog , exista tandrete venita din initiativa proprie( pe mine ma topeste cand vine sa mi dea pupici) etc.Alte mamici imi spun ca dupa 2, 3 ani e si mai frumos ;).Sa vedem....Pfuu...sa stii ca a fost vreme buna de plimbari si la noi, insa de maine gata , iarasi ploi :(.
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  6. da, si la noi s-a cam dus soarele..poate prin weekend sa mai vina.
    Sunt sigura ca fiecare varsta are frumusetile ei si propriile greutati. Le asteptam:d
    Pupici Dariei:). Ne uitam cu maaare placere la filmuletele voastre.

    RăspundețiȘtergere
  7. roxana-eu sunt in faza in care astept sa se marite...sau macar sa o trimit in tabara!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Oana:pai sunteti mici, de aia:)). Ca si noi am avut aceleasi dorinte la un moment dat, in urma cu niste luni. Studiam chiar de la ce varsta e ok nunta la tigani..poate cine stie:d. DAr acum e mai liniste in casa. Nu neaparat si afara:p

    RăspundețiȘtergere
  9. asta cu nunta la tigani m-a dat pe spate:)))

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce frumos ai povestit, Roxana! Mi-a placut tare mult ce ai spus, desi mie nu mi se pare ca la 6 luni era greu, la un an simplut, iar acum simplu. Ai mare dreptate, intr-adevar, este bine: ca te poti intelege cat de cat cu ea (vorbesc de noi, Andreea este mai mare), ca merge unde vrea si isi ia ce vrea si astfel ai scapat de a fi taxiul zilnic al domnitei, dar mie mi se pare parca mai dificil: vrea neaparat un anumit lucru de pe masa si nu cedeaza pana nu i-l dai, o alerg prin toata casa ca sa-i pun haina sa iesim pe usa, nu mai sta locului nici macar o secunda, tot timpul sunt in alerta, nici macar nu ma pot aseza pe scaun, iar ceea ce ma sperie cel mai tare sunt crizele de nervi cand nu faci/nu-i dai ce-si doreste.

    Noi avem noroc de un copil foarte de treaba care nu se crizeaza, nu se tavaleste, nu loveste, dar si crizele alea rare care apar pe mine ma scot de pe sina. De fiecare data trebuie sa-mi repet si sa-i si spun ca este frustrata ca nu poate face x lucru, ca sa nu ma enervez.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mirabela, crize avem si noi:). Destul de dese chiar. Unele mici, usor de potolit daca ii atragem atentia spre altceva, altele urate, cu urlete si plansete cu sughituri. Pana la urma trec toate si nu le dau mare importanta. Doar cand se petrec afara, in mijlocul altor mamici (care nu stiu cum par mereu sa aiba copilasi mult mai cuminti:d) ma deranjeaza mai tare.
    La noi crizele de frustrare au inceput pe la 1 an si au fost urate rau. Cu zile in care vroia aproape orice lucru si plangea la fiecare refuz.
    De aia poate acum mi se pare mai simplu. S0au mai rarit, uneori ma inteleg cu ea si nu mai urla dupa jucaria nu stiu cui, alteori o rog sa-mi dea crema pe care o manca de zor si mi--o da. Alteori, e adevarat, nu merge:).
    Dar pentru mine, simplul fapt ca intelege da si nu, si ca ii pot pune intrebari la care sa raspunda cu da sau nu, e mare lucru:). Pupici Degeticai

    RăspundețiȘtergere
  12. Of, astea sunt momente care mi se par extrem-extrem de departe!
    Felicitari pentru evolutie!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cristina, tu abia ai nascut:)). Normal ca etapa la care suntem noi pare departe, dar o sa treaca timpul foooarte repede.Si apoi, fiecare etapa are bucuriile ei, inclusiv aia in care bebe face doar ooaaaa-oaaa si plange. Drum bun in trei :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo