Nervisori si suparari la 18 luni

Mai stiti ca nu cu mult timp in urma ma bucuram ce copil cuminte am...Cum asculta si se joaca si da jucariile si si..Si spuneam eu ca probabil e o faza si o sa treaca...
A trecut:d
De cateva zile observ la Andreea mici semne de agresivitate. Nu e violenta, nu bate, nu musca. Dar cand e obosita sau o deranjeaza ceva, are reactii destul de dure. Impinge, pune palma in pieptul altui copilas, se "rasteste" la el, trage de jucarii, incepe sa tipe daca nu i se da jucaria pe care o vrea sau daca alt copil vrea sa-i ia ceva din mana. Cel mai tare ma deranjeaza impinsul. E ceva nou.
Intervin mereu, ii vorbesc calm, ii zic ca nu, nu e voie, sa dea jucaria, sa lase jucaria...uite, bebe plange, l-ai suparat. Nimic nu are efect. O buseste plansul si urla.
Rezultatul e ca trebuie sa o iau de unde e si sa o calmez in alta parte.
Azi in parc a fost oribil. I s-a pus pata pe o jucarie de impins si cand "proprietara" nu a vrut sa i-o dea a inceput sa urle. Am luat-o pe sus cu tata si am plecat. Urlete. Pana la urma am lasat-o jos si a inceput sa alerge inapoi spre fetita plangand. Cand a vazut ca nu venim dupa ea, s-a oprit si a continuat urletele. Pana la urma a venit incet spre mine si tata, dar nu a renuntat la plans.
Inteleg ca e o varsta dificila, cu conflicte si dileme, cu frustrari si nervi. Dar mi-e teama sa nu ramana asa. O mica tipatoare, istericoasa si suparacioasa.

In cautare de solutii si idei am gasit textul asta...
SOCIABILITATEA
Relatiile copilului cu egalii sai nu sunt chiar fara probleme. Daca inca nu ati facut-o, este bine sa-i integrati intr-un grup de copii de varsta lui; dar trebuie sa va asteptati sa inteleaga ce inseamna respect si atentie. In general, el nu se joaca, inca, cu un alt copil, decat daca are nevoie, ca sa se balanseze, de exemplu.
Cu un comportament egoist, el prefera mai degraba sa primeasca sau sa ia, decat sa dea. Gaseste ca este normal sa aiba totul pentru el si nu tine cont de dorintele celorlalti. Uneori isi cauta prietenii, alteori ii hartuieste, ii ignora sau ii loveste.
Prefera prezenta adultilor si ii place in mod special sa le imite comportamentul in jocul lui. Dar, in aceasta perioada, tatal ocupa un loc din ce in ce mai important. Copilul ii cauta compania si refuza deseori sa doarma fara sa-l fi vazut un moment seara. Baietilor, ca si fetelor, le place sa faca taraboi cu tatal lor si apreciaza forta si bruschetea lui.
In schimb, fug, in general, daca sunt luati in brate sau sunt sarutati fara sa doreasca. Mangaierile dureaza putin cand esti atat de activ!
JOCURI SI JUCARII
Jucariile favorite la varsta aceasta sunt jocurile puzzle foarte simple, bilele colorate, care se pot insira pe ata, si jocurile cu piese de incastrat. Dar preferatul pentru mai multe luni de-acum incolo ramane telefonul din plastic, pe care copilul poate fie sa-l tarasca pe jos, fie sa-l foloseasca pentru a exersa limbajul si conversatia.
Copilului de un an si jumatate ii place sa foloseasca unelte asemanatoare cu cele ale adultilor si sa desfasoare jocuri de imitatie: bate cuie, matura etc. Poate acum sa sufle si sa aspire si o face cu placere cu un pai, un balon sau un fluier. Turnurile pe care le construieste din cuburile sale sunt din ce in ce mai inalte, iar bucuria lui este la fel de mare, fie ca le inalta, fie ca le darama.
In fine, ii place foarte mult sa mazgaleasca cu creionul sau carioca. Acum, cand a inteles legatura dintre gest si efect, el ar desena peste tot: pe pereti, pe masa etc.
Lucrul acesta cere supraveghere, dar puteti pune la dispozitia copilului o suprafata de perete - de exemplu, in camera lui sau in bucatarie - pe care o veti acoperi cu o coala mare (gen fata de masa din hartie) ce trebuie schimbata des.

Comentarii

  1. of cam asa e. si olga, care e cuminte de felul ei, imi da cateodata palme si ma impinge. azi pe hol la doctor a fost cel mai nazbatios copil. a tipat, a alergat, s-a impins cu alti doi, a rupt afise, a cerut paine :D si toate astea le face copilul care pana acum 2 luni nu voia sa se dea jos din carut. pentru mine e socant.
    si observ cu tristete ca nu mai sta la pupat cand vreau eu. dar uneori vine singura si se cere in brate. eventual cand spal vase sau fac curat sau sau sau :))
    o necajeste pe pisica, iar apoi are zile intregi cand nu mai stie de ea. ne da obiecte in maini ca sa ni le ia inapoi peste o secunda.
    schimbari da. lasa ca sunt frumoase

    RăspundețiȘtergere
  2. :( of ... da' chiar nu se mai termina micile neplaceri ale dezvoltarii lor. :( Norocul meu ca am gasit prin blogosfera mai multi parinti de la care am ce invata. Imi pare sincer rau ca Andreea a ales sa zaboveasca in etapa aceasta. Va dorim sa o depasiti cat mai repede.
    pupam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, eu sper sa nu zaboveasca prea mult:D. Deocamdata problemele le avem afara sau in vizite unde sunt alti copilasi. Uneori e super simpatica si se joaca frumos, alteori zici ca e alt copil. E artagoasa si plangacioasa si se supara si plange si-i impinge. Nu ii impinge rau cat sa cada, dar nu conteaza. Tot impins se cheama. E varsta la care au schimbari bruste de atitudine, sunt ba super independenti, ba excesiv de "agatatori":d. Vor o jucarie, dar in secunda doi se enerveaza pe ea. In fine stiam ca o sa fie asa si nu ma socheaza. Dar partea cu lovitul si tipatul la copii m-a luat prin surprindere pentru ca ea era foarte prietenoasa si dornica de copii.
    In casa e foarte linistita, se joaca si singura,ma pune sa-i desenez, sa-i citesc, in fine serile "la gura sobei" sunt tare frumoase. Am inceput sa fac "exercitii" cu ea, adica ii dau ceva si apoi ii cer inapoi, sau o rog sa-mi dea ea ceva ce are in mana. Asa poate o sa fie mai intelegatoare si afara...
    Rabdare rabdare...e frumos, minunat, dar sunt perioade cand e tare tare greu:).
    Pupam piticii si dorim mamicilor zile usoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. hai ma ca n-are nimic si nici nu ramane asa, e doar o etapa, descopera si ea alte si alte parti ale lumii.
    pe bune, nu-ti fa griji!

    RăspundețiȘtergere
  5. @oana: :)), da asa banuiesc si eu, dar nu e usor sa treci cu ea prin etapa asta. Dar ai dreptate, trecem noi si de asta. Pupici Ilincai

    RăspundețiȘtergere
  6. da, cred ca nu e
    incercam doar sa-ti spun ca nu tre'sa te ingrijorezi, imi dau seama ca iti da bataie de cap in schimb:(
    hai, bafta!:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe la aceeasi varsta si eu m-am trezit ca parca am alt copil :D - insa m-a calmat "nenea" Brazelton, care scrie ca e normal si ca intre 18-21 luni e o perioada teribila... pare sa aiba dreptate, pentru ca acum piticul are 21 de luni si e bine, nebunia a trecut (in fine, astept sa vad ce urmeaza :D). Asa ca, rabdare si tutun :-).

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, am si eu niste carticele de-ale dansului si ma calmeaza mereu. Si cu olita...ca nu e musai sa te grabesti, si cu crizele astea:d.
    E bine de stiut ca trec:)). Multumesc de confirmare :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo