Pispirel si Maricel

Ieri am zis sa variem putin parcul si am fost in Cismigiu. E un parc tare frumusel, dar care sufera de obicei de o mega aglomeratie asa ca il evitam. Ieri insa, pe minus n-grade, la 10 juma dimineata eram noi si porumbeii.
Ceva mai incolo se auzea muzica de la patinoar, dar din pacate nici anul asta nu am ajuns sa ma fatai pe gheata...
Am descoperit un colt cu leagane, desi eram convinsa ca in Cismigiu nu exista asa ceva.
Am hranit porumbeii, muuult mai prietenosi decat cei din Tineretului:d.
Am gonit un nene cu baloane care s-a infipt langa Andreea si i-a intins un balon. Daca il da gratis, foarte bine, altfel valea...Nu-i suport pe astia care vand prostii in parc si vin pe langa copil stiind ca daca ala mic urla parintii scot banii.
Am studiat lacul, fara apa:d.
Ne-am bulgarit, tavalit si umplut de zapada de sus pana jos, pana cand mami a decretat ca s-au congelat picioarele si vrea acasa...Da, stiu, fun-spoiler.
SI, ne-am masurat...
Intr-un cuvant a fost dragut in Cismigiu, merita o tura de weekend. In rest, ramanem fani Tineretului....



Pentru Eva Maria

Sunt povesti la care te intrebi "de ce".
Sunt filme la care nu te poti uita fara lacrimi.
Sunt boli care nu ar trebui sa se atinga de copii. Macar de copii.
Daca aveti forta, uitati-va la filmul cu Eva Maria.
Daca o puteti ajuta, macar un pic, faceti-o acum.
Eu una recunosc ca am oprit filmul la jumate...

Una...alta...

Deci sa va povestim/aratam ce mai facem, cand vine seara si gerul ne goneste prin casa.

Picturi hand-made.
E clar ca orice artist care se respecta are ochelari asortati cu nuanta picturii...
Putina mirare ingrozita la final...
Va prezentam in premiera, in ordinea marimii, de la stanga la dreapta, Mimi (bebe mic mic), Hapi, Ursu, Bebe (pitit in ceafa matzei), Pisi si Nas Rosu. In prim plan este Matza.
Baita cu clabuci, noua incantare a donsoarei; facem castele din spuma, cautam picioarele pe sub apa, pitim piticii si, bineinteles, mai si mancam
Totusi, bulgarii de spuma sunt fiorosi...

Somnul, o ecuatie cu multe necunoscute

Somnul a fost si inca este o non-problema la Andreea. Cu exceptia primele luni, cand adormitul era o maraiala si somnul era scurt si agitat, culcatul matzei nu a fost o problema pentru noi.
Ori ca adormea in carucior, zgaltaita bine prin parc, ori ca adormea in pat..in fine, a dormit mereu destul de bine.
De pe la 7-8 luni programul s-a stabilizat bine de tot, cu nopti linistite si dupa-amieze calme, cand mami se uita fericita la seriale.
Dar, iote ca lucrurile par sa se schimbe...Sper ca nu :D
Sa ma explic.
Dupa-amiaza o culca mama. O pune in pat la 2 si donsoara macane in limba ei inca vreo juma de ora pana adoarme. Nu mai presteaza 2 -2.5 ore de somn, ci doar 1,5, rar 2. Tot e bine zic eu.
Seara o culc eu. Pana acu vreo saptamana lucrurile mergeau ca unse, in sensul ca dupa baita o imbracam pe semi-intuneric in pijama, primeam pupicul de noapte buna, o puneam in pat langa pisi si asta e. Ura si la gara pana dimineata.
Acum, facem baita, imbracam pijamaua si matza incepe sa intrebe de tati, de apa, de buni, de bunica, de bebe, etc. O asigur ca toti fac deja nani, ceea ce ii doresc si ei si mie. O iau in brate, se intinde spre usa strigand taaaatiiii, sau uneori aaaapaaaa, incercand sa scape si sa fuga. Eu o pup, ii zic ca tati e la nani si apa tocmai a baut si o pun in pat, cu suzi indesata in gura, apoi fug si inchid usa. Urmeaza cca 15 -30 secunde de tipete, strigate, plansete, evenimente cu care nu ne-am mai intalnit de pe la 5 luni.
Apoi liniste. Pana dimineata pe la 8.
Am citit eu ceva ca dupa un an juma se mai schimba lucrurile, ca picii vor sa stea mai mult la joaca, ca nu renunta asa repede la mami si tati, ca incep supararile la culcare, amanarile, ca hai sa mai citim o poveste, sa mai bem o apa ceva....Dar preferam varianta linistita de pana acum.
Tot ce sper e sa nu escaladeze. Sa ramanem la doar cateva strigate suparate si sa nu urle pana ne ducem la ea.
Ca daca ne ducem la ea, s-a terminat cu somnul singura in pat. Inseamna sa ne mai jucam, sa amanam culcarea, sa ne stricam minunata rutina veche de un an...

Iarna nr.2

Tocmai cand ma pregateam sa bag bocancii in dulap si sa scot rochitele, s-a intors iarna. Nu-i nimic, de data asta am fost pregatiti. Avem saniuta si din pozitia asta putem manca fulgii astia nesuferiti foarte bine:d

Cine zice ca pe zapada nu te poti da in utza? Chiar daca utza e complet acoperit de zapada? Si stai practic pe un bulgare urias?
Dupa 3 ture de partie si o mare bazaiala cand a trebuit sa plecam spre casa....
Toata plimbarea s-a petrecut pe o ninsoare deasa deasa, destul de nesuferita de altfel. Dupa nemultumirea initiala cu privire la chestia alba care ii cadea pe nas si pe ochi, Andreea s-a distrat de minune sa prinda fulgii cu limba:d
Ca de obicei, ea are obiceiuri mai ciudate...Dupa 3 ture de deal plin cu copii care tipau, i s-a pus pata ca vrea sa urce suuus, in varf, adica de unde se dau aia mari cu sanii si pungi. Dorinta nu i s-a indeplinit, normal, asa ca si-a aratat putin coltii, urland cat o tineau plamanii spre disperarea mea, caci auzeam deja ecourile tusei de care tocmai am scapat. Dar, din fericire n-a tinut mult si trecerea prin zona a unui tractor ne-a usurat plecarea spre casa. Am informat matza ca dl Alex, tractorul, tocmai a venit pe acolo sa-i faca drum pentru sanie, sa ajunga repede acasa:d
hm..oare pana la ce varsta merge cu pacaleala?

10 lucruri care imi plac

Inca o leapsa:). Tot de la mamica Dariei, care ma invita sa fac o lista cu 10 lucruri care imi plac..
Hm...doar 10?:d
Deci sa ne insiram.

1. Andreea :p (desi nu fac un top, totusi ea e clar in capul listei, din motive lesne de inteles pentru orice mamica).
2. cafeaua de dimineata, intr-o zi cu soare, cand inca lumea motaie prin case si stiu ca mai am cateva minute libere pana se trezeste matza.
3. sa citesc (uneori mi-e o foame nebuna sa citesc si ma oftic ca nu am timp mai mult. Din pacate cu metroul merg doar 3 statii asa ca nici acolo nu apuc sa recuperez. )
4. sa calatoresc, sa descopar un nou oras, un loc ascuns, o taverna cu mancare minunata undeva pe o strada ingusta sau pe malul marii. Imi plac ultimele ore inainte de a ajunge intr-un loc nou, asteptarea din avion, privirile rapide din masina. Imi place prima plimbare prin oras, cand nu stii inca nimic, cand totul e nou si vrei sa vezi cat mai multe. Imi place apoi sa revin in zilele urmatoare prin locuri deja batute si sa recunosc detalii, sa ma simt putin de-a casei chiar daca stiu ca plec a doua zi. Imi place mirosul camerele de hotel, al pensiunilor micute, imi place sa studiez localnicii, sa vad ce au ei altfel fata de noi (aici m-am intins, dar de fapt sunt toate detalii a ceea ce inteleg eu prin "a calatori", deci le-am inclus in acelasi capitol:d)
5. imi place vara, caldura, aerul racoros dimineata, dar care lasa sa se simta totusi caldura ce va urma.
6. imi plac zambilele, poate pentru ca dureaza asa putin perioada lor si mi se par o combinatie ciudata de gingasie si putere
7. recunosc ca imi place sa stau la o barfa cu fetele :d (stiu, e urat sa barfesti, dar ...)
8. sa desenez, colorez, pictez, sa fac colaje aiurite, nu artistic, nuuu, n-am niciun talent:d, dar asa, in joaca, sa amestec culori, sa ma prostesc. Ma relaxeaza si ma amuza in acelasi timp
9. sa plantez (visez sa am o livada, o vie, sa am grija de pomi, sa-i plantez eu, sa culeg strugurii cum faceam cand eram mica..., deocamdata ma multumesc cu niste seminte prin ghivece:)
10. sa dansez

Ar mai fi, dar ma opresc totusi aici:)
Si, daca au timp si chef, Mari si Mada pot face alte liste

Noutati de sezon

Am plantat capsuni si rosii. In ghivece care stau langa geam, in sufragerie:)). Da stiu, nu e chiar periaoda de plantat legume si fructe. Nici locul ideal. Dar aveam semintele de ceva vreme si ma stresa ca nu le folosesc. Asa ca am aruncat graul, care mai avea putin si devenea paine de mare ce era, si am pus dimineata, impreuna cu Andreea, semintele in pamant.
Asteptam recolta:))

M-am tuns. Da, e un mic eveniment, avand in vedere cat de rar ajung la coafor.

Am scapat de obsesia suzetei. O prindem de pisi sau de bebe si ramane in grija lor:)). Nu mai trebuie sa o luam in parc, nu mai sta cu ea in gura non-stop. Uneori sa duce si o mai baga in gura, dar cred ca ii e lene sa-l care pe bebe dupa ea prin casa asa ca renunta repede. Inca doarme cu ea, dar asta nu ma deranjeaza.
Reversul medaliei este ca din prieteni, toti cainii au devenit dusmani. Cand vede unu, Andreea incepe sa strige la el si se piteste dupa mine. Pentru ca ham este cel din cauza caruia nu poate pleca cu suzi din casa. Pentru ca visul oricarui ham este sa-i fure suzi. Asa ca trebuie sa o lasam in grija lui Pisi si Bebe acasa:d.

Am redescoperit nisipul:d. Si odata cu el lopatica, galetusa, hainutele murdare, etc...Cam in aceeasi perioada, am redescoperit si mazarea, care devenise persona non grata in meniul picei. Si, la fel de ciudat, odata cu reaparitia nisipului au reaparut si niste copii prin parc. Care disparusera la invazia zapezii...Foarte ciudat:D

Am facut traseul pentru concediul din vara, cel fara pice:d. La partea de concediu dedicata picei, oscilam inca intre Grecia si Antalya. Greu, greu de ales...

Joi mergem in premiera la teatru de pici foarte mici. Revin cu povesti.

Ce face o matza de 623 de zile

update: avem poze noi:)

Sau de 1 an, 8 luni si 13 zile, incluzând minunata zi de astazi.
Update-urile despre Andreea se scriu de obicei la date fixe, cand mai trece o luna, un an. Am zis sa sparg monotonia si sa mai povestesc un pic din viata ei intr-o banala zi de vineri.
E o perioada foarte frumoasa, desi grea, solicitanta pentru cei din jur, cere mult, intreaba mult, e super energica, curioasa, vrea totul acum, intr-un anumit fel, o anumita ordine.
Daca citim carticele si cumva aleg carticica "gresita " o arunca si o ia pe cea "buna". Daca invatam culorile de pe copertile carticelelor si cumva indraznesc sa scot o carticica din rand si sa o pun in alta parte, protesteaza si o vrea la locul ei initial. Laptele se bea ori pe canapea in sufragerie, ori la mami si tati in pat, dar e bine sa ghicesti cheful de moment al donsoarei ca sa eviti plimbatul cu biberonul prin casa pana isi alege locul. Mici manii amuzante de babuta.
Vorbeste multe, in continuu, mai ales pe limba ei, dar tot mai mult si pe a noastra. Stie o gramada de cuvinte, la multe inca incercam sa identificam traducerea:d. Cere sa i se spuna cum se cheama....orice, de la fiecare obiect din raza vizuala, pana la umbre de pe pereti si desene abstracte de pe haine:p.
Nu are rabdare cu nicio jucarie mai mult de 1-2-3 minute, se muta de la una alta, le cara de colo colo, le arunca, le ia, le cauta. Incepe un puzzle, il abandoneaza, ia bebele, il pupa, il pune pe canapea, se duce la sertarele din bucatarie, scoate cutii si cratiti, fuge in camera ei si ia paturica, il inveleste pe bebe, apasa pe butoanele de la tricicleta...toate asta in graba, pe fuga, de parca are o treaba importanta de facut si nu are timp de pierdut.
Ne striga, vrea sa stie unde suntem chiar daca nu stam langa ea, ne pupa, ne impinge cat colo, fuge la papusi, iar ne striga, ne ia in brate, ne goneste.
Se supara pe nimicuri, ca nu gaseste suzi, ca nu o las in baie, ca nu o las sa cotrobaie prin nush ce sertar, ca nu-i dau cafeaua, cutitul, ca altcineva se joaca cu ce vrea ea...Totul duce la plansete isterice, lacrimi uriase si calmari subite cand gasim altceva de interes.
Mananca la fel de fixist, doar anumite alimente, nimic altceva. Uneori mai testeaza vreo noutate, dar rareori se nimereste sa-i si placa cat sa nu o scuipe oripilata.
Canta juma de zi, despre dude, despre bebe, despre luna sau sanie. Repeta cuvintele in cantec ca sa ne explice despre ce canta in momentul ala. Ne amuzam rugand-o sa cante ala cu dudele sau ala cu luna, si ea incepe razand sa lalaie o insiruire de sunete in care se repeta dudeeee-dudeeee....
Stie de luna, de stele, cauta brazi inca ornati, stie ca uzii e in grija lui bebe ca sa nu ne-o fure ham ham in parc:d (ideea salvatoare a lui tati depsre cum sa scapam de obsesia suzetei). Stie ca mami a avut buba la ochi si ma da cu crema pe fata ca sa treaca. Stie ca bubele trec cu pupici si se intinde spre noi la fiecare cazatura sau zgarietura ca sa fie pupata. La randul ei, ne pupa bubele ca sa se vindece.
Doarme dusa noaptea, cu rare treziri speriate, cam la 2-3 zile. Poate viseaza, paote o sperie ceva....Ma duc la ea, o pupic, o invelesc la loc si adoarme. Ma tem mereu ca urmatoarea data nu o sa mai vrea sa se culce la loc in patutul ei si va trebui sa o iau la noi, o experienta care la noi n-a functionat.
Vrea la copii, sa-i vada, sa-i auda, dar de jucat se joaca singura. Ii plac cei maricei, de 4-5 ani, ii alearga, ii studiaza, rade la ei. Cei mici nu sunt asa interesanti. Se bucura cand revede persoane care ii plac (ca Mariuca si mamica ei), dar, dupa entuziasmul initial, isi cauta tot singura de joaca.
Sta pe olita la program de vreo 2 zile, dar nu face nimic:d. Am zis totusi sa o invatam sa stea acolo un pic. Nu mananca singura la masa, decat eventual 2-3 bucatele, apoi se plictiseste si lasa balta mancatul pentru alta indeletnicire mai interesanta, cum ar fi vorbitul cu bebe.
Printre ultimele achizitii din vocabular..
mi-mi (bebele mic primit de la Mariuca)
nuna (luna)
haide, stai, tei (cifra universala), veve (verde, culoarea universala:D), stea, winnie (se pare ca winnie e orice urs, inca n-am inteles), bunii (bunicul), buica (bunica) aela (bunica Mihaela), ani (bunica Ani),pa (patul mare si minunat din camera lui mami si tati), apte (lapte), po (pomul de craciun), doamne-doamne (cand ii vine si cand vede icoane), pic (pupic), par
Si un exemplu de propozitie bebeluseasca:
ma ham ham uzii nuuu nuuu, insotita de un gest categoric cu mana (Mai caine nesuferit nu-ti dau suzeta, nu nu) :))

Cucu-bau

Andreea e fascinata de paturi si baticuri. Pentru ca se piteste sub ele de sute de ori pe zi si ne face cucu-bau:d.
Iata varianta cu paturica Oac. Cele cu paturica verde mica, pilota albastra de la mami, pilota mica de la Andreea, baticul rosu si baticul albastru nu le-am mai imortalizat.

Povestea mea intr-o leapsa

Am primit o leapsa de la mamica Dariei si pentru ca imi place subiectul si nu imi place sa raman datoare cu raspunsuri, o sa va spun pe scurt povestea mea.
M-am nascut cu foarte mult timp in urma:)), la Bucuresti. Bunicii isi doreau un baiat, dar dupa prima vizualizare s-au declarat foarte incantati si de mine:d.
In general am fost un copil ascultator, dar agitat si foarte explorator. Vacantele la munte, la bunica, insemnau catarat in brazi, balaurit prin padure dupa ciuperci, impreuna cu alti copii normal, dat cu sania toata ziua pe dealuri, mers pe munte cu chiriasii bunicii. Cand ma gandesc acum imi dau seama ce palpitatii le dadeam alor mei cand dispaream cu orele si nu se stia exact pe unde eram. Probabil faptul ca eram totusi un copchil responsabil le facea ziua mai usoara:d.
La scoala am fsot intai fana mate, dupa modelul parintilor si al bunicii, profa de mate, apoi m-am rotit brusc, prin clasa a 7-a parca, si m-am indragostit de literatura si engleza. Fitze au zis ai mei, nebunie curata au decis cand am ales sa dau la liceu uman. Dar, ca intotdeauna, m-au lasat sa fac ce imi place si uite asa, in loc sa ajung un bancher cu bani sau macar un softist ceva :d, am ajuns altceva:)). Nu regret deloc insa.
Dar, ca de obicei, nu toti anii sunt buni si nu toate amintirile sunt frumoase. Un moment care m-a marcat si la care ma gandesc mereu cu amaraciune este disparitia celor doua bunici, la distanta de o luna. A fost o perioada urata, trista, in care am incercat sa inteleg de ce, sa caut explicatii. Nu le-am gasit nici azi, de ce atunci, de ce asa..., dar am ajuns sa cred ca sunt intr-un loc mai bun si ca Cineva Acolo Sus stie mai bine. La fel de nedreapta mi s-a parut disparitia bunicului, dupa o boala lunga si urata. Au fost oameni care m-au marcat si a caror disparitie o resimt si acum ca pe o lipsa acuta.
Au mai fost anii de facultate, cu primele evadari cu "gasca", primele betii :p, primele regrete. Au fost anii care mi-au adus alaturi prietenii pe care ii am si acum si pe care nu vreau sa-i pierd.
A urmat gasirea unui job care imi place inca, desi de multe ori visez sa las totul balta si sa-mi deschid o cofetarie sau o fabrica de haine pe gustul meu sau sa ma fac proprietare de vie :)). Apoi a venit Dan si dupa vreo 4-5 ani si pitica Andreea.
Fiecare moment l-am trait la maxim si fiecare m-a schimbat un pic. Rezultatul lor sunt eu:)
Siiii, tataaaa, dau leapsa mai departe la Maria si Oana.

Cum sa nu ne stricam copiii:)

Am vazut filmuletul mai demult si mi s-a parut foarte interesant. Si omul foarte simpatic. E un subiect care incepe sa ma macine tot mai mult, educatia, sistemul de invatamant. La ei macar sunt oameni care par sa isi puna probleme si sa caute solutii. La noi totul e tulbure.
Daca aveti rabdare, ascultati-l un pic, macar asa, de relaxare :).


PS: daca l-am mai postat in trecut, imi cer scuze:d. V-am zis deja ca il stiu de ceva vreme, dar azi mi-a iesit intamplator in cale

Ce prostii am mai facut

Weekendul asta a fost tare accidentat pentru mine. Vestile proaste au inceput de vineri cand am aflat ca duminica sotul personal lucreaza. Ok, nu-i nimic, rezist. Raceala a trecut asa ca ce se mai poate intampla?
Eh...
Sambata seara am fost la o zi de nastere. Am lasat matza la bunici si am luat un taxi. Entuziasta si visand deja la mancare:d m-am trantit putin cam prea violent pe bancheta masinii, nimerind cu osul de la fund (nush numele lui stiintific:d) fix in suportul de la centura de siguranta. Primele secunde n-am putut nici sa ma misc, nici sa scot vreun sunet, iar in urmatoarele minute am oscilat intre a urla, a plange si a rade isteric de stupidul situatiei. Fundul ma doare si acu, la 2 zile dupa, mai ales cand uit de el si ma asez mai putin lady-like. Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie de ultima luna de sarcina cand ma dureau atat de tare soldul si fundul si nu mai stiu ce prin zona ca aveam nevoie de ajutor sa ma ridic:d.
Dar cum weekendul are doua zile, n-am lasat nici duminica sa treaca nebagata in seama.
M-am apucat de dimineata sa strang bradul, impreuna cu Andreea, pentru ca disparitia lui misterioasa sa nu creeze panica. Toate bune pana la suportul de lemn, care urandu-ma probabil feroce, si-a proiectat o aschie in ochiul meu drept. Mare lucru, va ganditi probabil...toarna apa si iese. Normal.
Am turnat. Kile de apa, kile de Visine, am frecat, am intins, am tras de pleoapa, de ochi, de orice. Nimic. La pranz, eram deja toata umflata la fata de la tonele de lacrimi care imi curgeau non-stop din ochi si din nas. Dupa masa de pranz a Andreei eram deja disperata, pentru ca nu mai puteam sa tin ochiul deschis deloc, orice miscare a pupilei provocand dureri si usturimi cumplite. AM zis deja de tonele de lacrimi, da?:d
In fine, una peste alta, seara am luat matza pe sus, am chemat sotul de la munca si ne-am dus la spital. La camera de garda mi-au scos barna si mi-au studiat ochiul ( sa vezi distractie cu rasucitul pleoapei, care refuza sa se lase:d), concluzia fiind ca m-am zgariat rau de tot. Mi-au pus smarca de reparat si bandaj peste juma de fata, spre amuzamentul sotului personal si a fiica-mii care toata seara m-a studiat mirata repetand "buba buba".
Azi a inceput o noua saptamana. Deocamdata am evitat noi accidente. Nu m-am lovit de nimic, nu m-a lovit nimic si toate partile corpului, cele nelovite anterior, sunt ok.
Pupici si sanatate:)

Vine vara, ce facem cu ea?

In fiecare an, dupa ce trec sarbatorile si apropierea inceata a lunii februarie imi da sperante ca si iarna asta o sa treaca pana la urma, incep sa ma gandesc la vara si mai ales la ce o sa fac cu ea.
Inainte de pice, alegeam destinatiile in functie de criterii ca, "necunoscute", "unice", "surprinzatoare", "departe de valurile de turisti"..., intelegeti voi. Acum ma gandesc unde sa ducem matza si sa fie frumos si cald si apa si sa ne placa si noua, dar mai ales sa fie potrivit pentru ea. Totusi, lipsa valurilor de turisti mancatori de seminte ramane un criteriu esential.
Mai adaug acum: sa fie accesibil, cu avionul sau masina, dar sa nu presupuna o zi intreaga de stat in fund. Sa existe sanse sa mai gasim si alti copilasi pe acolo. Sa fie locuri de joaca. Sa fie mancare pe care sa o poata manca si dansa. Sa nu fie galagie. Sa nu fie in pustietate asa ca la nevoie, Doamne Fereste, sa putem gasi un doctor..
Deci, voi unde va ganditi sa fugiti la vara?

Astazi e ziua taa....zi frumoasa ca tine...

La multi ani, mica Ioana! Sa fii fericita, vesela si plina de surprize placute:). Mami si tati te pupa: muaaahhh

Aceeasi urare o facem tuturor piticilor, mai mici sau mai mari, care poarta numele de Ion/Ioana

Post-Rev

Trecu si Revu. Anul asta a fost cam chinuit pentru noi. Dar acum ne repunem incet pe picioare si privim cu optimism spre un an fara alte probleme decat cele de la "trecerea dintre ani".
Sa va explic.
Dupa cum stiti, matza s-a procopsit cu o raceala urata, cu o tuse oribila si una peste alta si cu o constipatie nedorita care a accentuat starea proasta. Eu am luat-o pe urma ei si am racit. Sa nu se chinuie singura, nu de alta.
Asa ca eu si tati am plecat pe 31 (in loc de 30) destul de amarati si ingrijorati, lasand pitica la bunici. Sincer, imi doream sa putem ramane acasa, nu aveam niciun chef de petreceri si nu-mi pasa deloc de banii pierduti. Dar eram legati de niste oameni, plus ca raceala mea nu ma facea cea mai potrivita persoana care sa aiba grija de Andreea.
Ca sa nu ne lungim, bilantul Revului este o tuse urata si muci la greu la mine si la matza, dureri de cap masive la mine, greva foamei la ea, o stare de "lasa-ma naibii sa zac in pat" la mine, un minus de vreo juma de kil la ea.
Una peste alta suntem bine:)).
Azi am revenit acasa si e prima zi in care am rezistat toata ziua fara sa visez la o perna si o plapuma mare sub care sa ma ascund, iar Andreea a reinceput sa manance. Asa ca sper ca am lasat raul in urma.
De tusit inca tuseste, acum productiv, si sper sa scapam si de asta in cateva zile. Muci mai sunt, dar nu asa multi ca zilele trecute. Luptam acum sa regasim kilogramele pierdute cat mai repede si sa fim iar in forma maxima.
Un An Nou minunat va uram si fara niciun fel de probleme!

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...