Povestea mea intr-o leapsa

Am primit o leapsa de la mamica Dariei si pentru ca imi place subiectul si nu imi place sa raman datoare cu raspunsuri, o sa va spun pe scurt povestea mea.
M-am nascut cu foarte mult timp in urma:)), la Bucuresti. Bunicii isi doreau un baiat, dar dupa prima vizualizare s-au declarat foarte incantati si de mine:d.
In general am fost un copil ascultator, dar agitat si foarte explorator. Vacantele la munte, la bunica, insemnau catarat in brazi, balaurit prin padure dupa ciuperci, impreuna cu alti copii normal, dat cu sania toata ziua pe dealuri, mers pe munte cu chiriasii bunicii. Cand ma gandesc acum imi dau seama ce palpitatii le dadeam alor mei cand dispaream cu orele si nu se stia exact pe unde eram. Probabil faptul ca eram totusi un copchil responsabil le facea ziua mai usoara:d.
La scoala am fsot intai fana mate, dupa modelul parintilor si al bunicii, profa de mate, apoi m-am rotit brusc, prin clasa a 7-a parca, si m-am indragostit de literatura si engleza. Fitze au zis ai mei, nebunie curata au decis cand am ales sa dau la liceu uman. Dar, ca intotdeauna, m-au lasat sa fac ce imi place si uite asa, in loc sa ajung un bancher cu bani sau macar un softist ceva :d, am ajuns altceva:)). Nu regret deloc insa.
Dar, ca de obicei, nu toti anii sunt buni si nu toate amintirile sunt frumoase. Un moment care m-a marcat si la care ma gandesc mereu cu amaraciune este disparitia celor doua bunici, la distanta de o luna. A fost o perioada urata, trista, in care am incercat sa inteleg de ce, sa caut explicatii. Nu le-am gasit nici azi, de ce atunci, de ce asa..., dar am ajuns sa cred ca sunt intr-un loc mai bun si ca Cineva Acolo Sus stie mai bine. La fel de nedreapta mi s-a parut disparitia bunicului, dupa o boala lunga si urata. Au fost oameni care m-au marcat si a caror disparitie o resimt si acum ca pe o lipsa acuta.
Au mai fost anii de facultate, cu primele evadari cu "gasca", primele betii :p, primele regrete. Au fost anii care mi-au adus alaturi prietenii pe care ii am si acum si pe care nu vreau sa-i pierd.
A urmat gasirea unui job care imi place inca, desi de multe ori visez sa las totul balta si sa-mi deschid o cofetarie sau o fabrica de haine pe gustul meu sau sa ma fac proprietare de vie :)). Apoi a venit Dan si dupa vreo 4-5 ani si pitica Andreea.
Fiecare moment l-am trait la maxim si fiecare m-a schimbat un pic. Rezultatul lor sunt eu:)
Siiii, tataaaa, dau leapsa mai departe la Maria si Oana.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...