scene scurte

In ultimele doua zile am avut parte de doua scene care implica bebei si oamenii din jur. Una din ele o implica chiar pe fi-mea:d
Aseara, eram in metrou, pe la Romana. Aglomeratie, inghesuiala, oameni obositi de la munca. Intr-un colt, doi piticuti de sub 2 ani se tineau strans de bara, printre picioarele mamei si ale fratelui un pic mai mare. Femeia era rupta de oboseala, se vedea pe ea. Cei doi pici erau probabil super incalziti, stresati de picioarele din jur, de multime, obositi si extrem de maraiti. Ba unu il atingea pe celalalt si ala incepea sa planga, ba al doilea se tinea de bara mai sus si il deranja pe fratior. In fine, maraiala in toi, plansete, lacrimi pe doua voci. Mama saraca se chinuia sa-i calmeze, fara efect. Nimeni nu s-a ridicat de pe scaun, macar sa lasa sa stea copilasii mici mici. Dar, ce mai deranjat, au fost privirile multora din jur, atat femei, cat si barbati. Ceva de genu "ia-ti femeie plozii si iesi afara ca sunt obosit si ma doare capu". Eee....si a fost de ajuns sa sugereze o doamna ca celor mici le e poate sete, ca au inceput sa curga parerile oamenilor de bine, pe infundate: ca nu trebuia sa care copii asa mici in metrou, ca trebuia sa ii dezbrace, ca nu are apa la ea sa le dea, ca asa sunt invatati, sa planga pana ii ia in brate...

A doua scena, ne apartine:d. Acum doua seri am facut greseala sa plec cu Andreea pe jos spre casa de la bunici, la doua statii de masina, uitand ca ea saraca fusese si in parc inainte. Dupa 50 de metri, donsoara a inceput sa maraie. Apoi s-a asezat autoritar in fata mea ca vrea in brate. Eu caram harnicuta doua pungi de la Mega. O sa scurtez povestea spunand doar ca Andreea nu vroia pe jos, eu nu o puteam lua in brate, ea s-a enervat rau de tot de oboseala, iar eu am fost nevoita sa o trag de mana dupa mine pana la prima statie de masina unde ne-am linistit pe o bancuta. Pana la banca salvatoare insa a aflat tot cartierul de trecerea noastra:d. La un moment dat, un domn binevoitor s-a simtit dator sa ma "ajute" sa o calmez pe Andreea, spunându-i ca vine cainele si o musca daca mai plange. Normal ca nici tonul lui, nici gesturile nu au convins-o pe matza sa nu mai urle. Asa ca, am incercat sa o iau totusi in brate ca sa iesim cumva din situatia neplacuta. Dansul s-a protapit langa mine si m-a informat duios ca "e un copil prost invatat, plange si tzop in brate". M-am uitat la el si am calculat cat timp ar dura sa-i explic ca Andreea merge foarte mult pe jos, ca nu cere decat rareori in brate, cand e obosita, ca e vina mea ca n-am luat masina....pana la urma am plecat mai departe.

Dilema mea e ce faci in astfel de situatii? Cand primesti sfaturi sau pareri necerute, in situatii si asa neplacute? Te opresti si ii explici omului? Mergi mai departe? Ii zici ca nu stie ce vorbeste?...

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...