"realizari" pisicesti

Adica de-ale matzei.
Care in sfarsit, la 2 ani fara 4-5 zile, ne-a lasat sa ii prindem parul cu o agrafa ca sa nu-i intre tot in ochi de la vant.
Primul pas a fost insa la ziua Mariucai, saptamana trecuta, cand a acceptat cu bucurie doua codite, creatie a unei bunici dibace, pe motiv ca si "Uca" are.A doua zi de Paste a facut cunostinta cu primul ou Kinder, desfacut cu placere si rontait pe sfert, a doua jumatate fiind rontaita cu egala placere de mami. Sfertul lipsa din acest calcul inca nu a fost descoperit.
Alta noutate este prima julitura mai serioasa, la genunchi, facuta din doua cazaturi pe acelasi picior, in doua zile diferite. Nu e bai, trece, dar baita s-a transformat intr-un dus rapid condimentat cu plansete suparate ca de, buba ustura la apa si pupicii mamei nu sunt chiar asa vindecatori.
In rest, numai de bine. Vorbeste multe, majoritatea de inteles, si formeaza si niste mini-propozitii, mai ales imperative. Predomina clar: mami coace (mami lasa orice faci si vino imediat aici!). Zilnic apar cuvinte noi, iar procesul de selectie a lor m-a depasit complet. Pe unele nici nu stiu de unde le aude:d. A invatat (in sfarsit:p) sa ne zica daca ii e cald sau frig, reversul medaliei fiind ca nu accepta nicicum parerile mele cu privire la posibilitatea de a plasa un batic de exemplu pe capul dansei daca dansei nu i se pare destul de rece.
Tot o surpriza a fost sa ne spuna la un moment dat ca ii e frica, la nush ce leagan de prin parc...Ciudat mai ales pentru ca nu parea sa aiba conceptul de frica avand in vedere ca se catara pe orice poate, iar leganatul presupune aruncatul leaganului cat mai sus, mai mai sa faca o roata completa:D. I-am spus ca daca e cu mami si cu tati nu trebuie sa-i fie frica pentru ca nu i se poate intampla nimic rau...
Aseara cand a plecat cu ta-su in parc mi-a cerut sa am grija de Pisi in lipsa ei, rugaminte verificata cu atentie la intoarcerea acasa.
A invatat ca lucrurile se cumpara si pentru asta e nevoie de bani. Are o gentuta a ei in care ii mai punem cate 2-3 lei si stie ca daca vrea la masinute in parc trebuie sa-si ia geanta de acasa. La faza asta ne mai saboteaza bunicul care o da in masinute si in lipsa gentutei:d. Dar am remarcat ca daca cere ceva si ii spun ca nu avem bani nu insista prea mult, asa ca ideea cu gentuta pare buna.
Daca o intrebi ce se cumpara de la magazin raspunde rapid "apa si bere" (tati e foarte mandru:D).
Stie la perfectie Alba ca Zapada si Frumoasa din Padurea Adormita si daca o intreb ce urmeaza in scena urmataore imi spune. Eu sunt deja alergica la ambele povesti si ma gandesc cu ce sa inlocuim piticii si zanele.
Danseaza intr-un mare fel (trebuie sa fac un film neaparat:D), cu o bluza lunga de-a mea, la care ridica delicat un colt si valseaza. Daca dansez eu si Dan, ne cere sa o luam si pe ea de mana sau in brate si se amuza nespus de topaiala.
Acasa, cand o las fara pampers, face pipi doar la olita. Kaki inca nu...dar parca suntem pe drumul cel bun.

Si dupa atata lauda (:D), sa enumeram si ce as prefera sa dispara sau sa se reduca...
- diminetile cand nu ma lasa sa dispar din raza ei si iesirea mea din camera duce la maraieli si plansete, plus o jelanie continua "mamiiii...mamicaaaa....". Nu sunt absursa si inteleg de unde vin. Din dragoste, din nevoia de a ma simti inca un pic doar a ei, din putina oboseala, poate constiinta faptului ca plec la munca si revin abia seara..Nu o cert, Doamne-fereste, si incerc sa stau cat mai mult langa ea
- supararile extreme cand vreun copil nu-i da vreo lopatica sau cand dimpotriva cineva vrea sa-i ia jucaria din mana. E adevarat ca e destul de darnica mai nou si le da si celorlalti din lopatele, dar doar alea alese de ea:D. Nu ma deranjeaza ca nu da orice, e chair de inteles sa aiba anumite preferinte si sa nu inteleaga de ce daca ea a dat o grebla, celalalt copil nu vrea sa-i dea in schimb alta grebla:d. Ce ma supara uneori este reactia oarecum disproportionata din punct de vedere fonic...

Dar, una peste alta, e o fetita super haioasa. Pe bune:d

O dimineata in culori

De dimineata, dupa cateva guri de cafea si un biberon de lapte, nepieptanate si cu ochii inca mijiti, ne-am apucat sa coloram. Oua.
Intai am asezat binisor oul in casuta lui de carton si am ales culoarea preferata
Am pus in capul oului un soare, ca sa ne fie cald si bine...
Am crescut repede cateva fire de iarba si le-am turtit in varf flori colorate
Am tras cu ochiul la mami si am pictat un soare verde
Iar la final a iesit cam asa....
Paste fericit!

Spre gradi

Inca nu am inceput gradi. Nici nu aveam de gand pana la anul. Dar, dupa discutii, analize, amanari si schimbari de pareri, am decis ca din toamna sa lasam matza si pe maini mai straine decat cele cu care e obisnuita.
Am cautat, am citit si am gasit ce zic eu ca e gradi ideala pentru noi. Cel putin acum, inainte sa ducem efectiv matza acolo, pare minunata:d
E aproape de casa, la vreo 20 de minute de mers pe jos si 5 minute cu masina.
E la 100 de metri de parc si cica vara ies zilnic pe acolo.
E intr-o vila maaare, cu camere uriase, sala de masa gigant, bai pe fiecare grupa
Are grupa 2-3 ani. Chiar si 1-2
Directoarea e tanara (pe la 35 zic eu), vesela, deschisa la minte, a predat si pe afara si, ce a contat mult la mine, pare iubareata si iubita de pici.
Au sistem video de urmarit nebuniile copchilului.
Primesc matze cu pampers si lene la mancat tot din farfurie
Sunt plimbareti, invadeaza muzee, teatre, parcuri, herghelii.Ba cica mai fac si excursii de grup pe la munte, unde sunt invitati si parintii alaturi de copilul din dotare.
Cand am bagat noi un ochi pe la grupe, nazdravanii stateau pe scaunele si desenau. 10 copii de 2 ani pe scaunele...uau:d. A mea rar sta mai mult de 2 minute pe un scaun sa deseneze...
Ne accepta programul haotic, de la 10 la 16.
Partea mai putin vesela e pretul..dar hei, o fata are mama :p.
Partea de-a dreptul trista este ca dincolo de eforturile noastre de a ne organiza cat mai bine, timpul petrecut cu matza s-a redus al naibii de mult de cand sunt la munca:(. Inevitabil, banuiesc
Dar, ca sa incheiem totusi vesel, ea nu pare sa resimta dureros lipsa mea prelungita. Eu sunt aia care se simte cu musca pe caciula:d. Ea pare sa fi inteles ca asa e programul, dimineata cu mami si tati, la pranz cu bunicul si bunica, dupa pranz doar cu bunica, seara cu mami si seara mai spre noapte si cu tati. Inghesuiala mare, nu?

Tricicleta

Am schimbat tricicleta matzei, de la varianta ratza cu capul un pic stramb la varianta mai sport, fara claxon, palarie si alte inflorituri. Plus ca la noua varianta ajunge la pedale si care va sa zica ar putea sa o conduca singura.
Eh...ori fi-mea e complet afona in ale biciclatului, ori e o treaba care necesita mai multe incercari, dar iesirea de azi in parc a fost cel putin caraghioasa.
Ea pedaleaza cu mare drag, dar doar daca e impinsa de la spate, altfel se opreste si cere sa fie reparata eroarea, iar ghidonul pare un mister de nepatruns, avand in vedere ca il misca ba la stanga, ba la dreapta, ajungand fie aproape de lac, fie in vreun copac, dar in niciun caz nu merge drept.
Am incercat sa explicam, am aratat..uite tati, tine ghidonul drept, tu conduci, tu esti sefa, mergem unde ne duci tu...bla bla...ea se uita dupa pasarele si tricicleta se ducea cu noi cu tot in balarii. Caci la noua tricicleta nu mai poti controla ghidonul din batul ala de la spate:D.
Deci intrebarea mea este cand si cum invata astia mici sa se dea pe triciclete sau macar se conduca drept?

Weekend cu pantofi si flori

Update duminical:
-mi-am luat pantofi negri cu varf argintiu.
-ne-am distrat tare tare toti trei la ziua Mariucai:)
-am bifat doua zile de trezit la 6 dimineata:d (sper ca e doar programul de weekend al donsoarei)
(no pictures here:D)

Nu stiu voi ce faceti weekendul asta, dar eu am de gand sa nu ratez targul asta:d
Si maine mergem si la partyyyy, la ziua Mariucaaai!
Iar duminica poate ajungem si pe la Muzeul Taranului, ca e targ de Florii.
A, si sa nu uit, La Multi Ani tuturor florilor, si mamici si tatici, dar mai ales pitici:)

O trezire dulce

Asa ma trezeste Andreea in weekend, in dupa-amiezele cand prind o geana de somn. Dulce, cu pupici. Tati o aduce la noi in pat si dansa ma pupa si ma mangaie pana deschid ochii. Dupa care imi comanda sa ma dau jos:d

De prin weekend

Noutati de weekend:
Ne-am dat cu barca prin Cismigiu, foarte foarte frumos:). Tot aici am vazut pe fuga niste lebede negre si albe, un soi de rate portocalii si vreo 3 pauni, varianta colorata si necolorata, model alb-galbui. Pe fuga pentru ca, desi plimbarea cu barca de la ora 11 a avut loc pe soare, vizita la pasarile rare de la ora 12 a avut loc pe ploaie. Primavara asta ar trebui sa se decida cumva....
Daca nu eram siguri pana acum, Andreea a vrut sa ne lamureasca definitiv ca e o mica maimuta:)). Ne-am trezit cu ea facand asta...


Si nu in ultimul rand, in gradina noastra suspendata au rasarit primele flori de rosii:)


Cum ne pregatim de schimbarea prefixului

Andreea, nu noi astia mari. Noi l-am schimbat deja, vai vai:))
Nu stiu cum..sau cand..dar iata ca mai e un pic, mai putin de o luna deja pana cand matza schimba prefixul. Deja ne gandim la party, unde, cu cine, cum...E ireal pentru mine sa ma gandesc ca am copil de 2 ani. Nush de ce..
Dar destul despre gandurile ametite si buimace ale mamicii.
Sa mai povestim de Andreea.Andreea e vesela si rade molipsitor, topaie, bate din palme, da pupici in stanga si in dreapta, ia copii in brate, le da jucarii, le da flori, le vorbeste, le canta, ii ia de mana si-i duce unde stie ea ca e mai frumos, mai interesant, se uita la tine si rade,asa, fara motiv aparent, vine si imi da parul de pe fata si imi zice "mai mai", ma striga alintat mamisu, mamica (nush de unde le-a preluat:d), se cuibareste langa noi, cu Pisi in brate. Ochii ii sclipesc albastru deschis, cu umbre verzi. Parul a crescut, s-a carliontat la spate si e mereu, dar mereu, ciufulit, zburlit, neastamparat, ca si ea. Uneori il pieptam cu drag, doar pentru ca in secunda urmatoare sa-si treaca rapid mainile prin el, sa-l "aseze" cum vrea ea. Alearga grabita printre leagane, urca pe topoganele inalte, coboara scari, le urca la loc. Cauta cu privirea un copil dornic de joaca, il urmareste, rade la el, incep sa fuga unul dupa altul, arunca o minge, culege o floare, iar alearga...Culege flori galbene pe care le pune acasa in apa, "sa pape". Isi pune capul pe umarul meu cand o iau in brate, obosita dupa o alta zi de trait intens, cu toate simturile. Mamiii, o aud soptind si ma topesc de fiecare data, caci e a mea si alta ca ea nu e:).
Andreea e uneori suparata, nervoasa, frustrata pe ea, pe noi, pe imposibilitatea de a face totul, de a avea orice. Plange cu lacrimi mari, amare, cu tipete ascutite, ce se aud de departe. Nu sufera in tacere, mocnit, ci izbucneste vijelios, cu furii bruste, ce nu mai pot fi pacalite cu cate-o jucarie oarecare. Supararile ei cer rabdare, tact, dragoste, cer mangaieri cand e durere la mijloc, dar si forta de a o lasa sa se linisteasca uneori singura, cand mainile mele sau ale lui tati nu sunt de ajuns. Furiile ei isi gasesc calea spre linistire si in singuratate, cand sta in pat si plange cu nasul in paturica. Daca apar langa ea, se porneste iar, mai tare, ca pentru a-mi arata ca nu are nevoie de mine, ca o supar, ca sa o las...Alteori, ma cauta, ma strange, ma vrea ca sa alin...
Andreea e extrem de amuzanta, se stramba, ne imita, stie cand glumim si ne raspunde la joc.
E fascinata de Alba ca Zapada si de pitici, stie de zanele din Frumoasa din Padurea Adormita, "nu-i pace" cand Bestia e batuta si o grabeste pe Bella sau pe Print (depinde de poveste) sa dea odata pupicul salvator. Hai-hai, le spune si bietele personaje se executa de fiecare data.
Intreaba "ce faci?", apasat, convinsa ca e o treaba importanta. Spune uneori mesi (mersi), neata, deseori "bunaaa". Se piteste dupa picioarele mele cand vreo batranica de pe strada vorbeste cu ea, nush de ce are ceva cu batranii...o sperie la inceput. Isi face mustata din crema, ca "buicu", il sterge pe Pisi la fundulet cu buretelul de spalat vase, ca na, a facut kaki, face mai-mai la frunzele de rosii sa creasca mari. Zice "ceee???", cu privirea mirata, a intrebare si dilema. Ma da jos din pat dimineata cu "gata, haide, mana" si nu se lasa pana cand nu ma ridic. Apoi ma atentioneaza sa-mi pui "api" (ciorapii) si mergem in sufragerie unde ne ingramadim una in alta pe canapea si donsoara comanda princiar "picii". Mai nou ma fac ca nu pricep, satula de Alba ca Zapada si problemele ei, si ne uitam la alte povesti. Nu protesteaza...e multumita si de zane daca au aripioare si sunt colorate.
Cand danseaza, se preface ca are o rochie lunga, de printesa, si ca o ridica delicat cu doua degete, chiar daca apuca un biet body decolorat sau pantalonii mulati. Pana la urma o printesa adevarata se vede mai ales in gesturi, nu?

Uneori, firea tumultoasa a Andreei ma oboseste. Sau sunt eu deja obosita de altele si mi-e greu sa tin pasul cu ea. Unele suparari vin in momente nepotrivite pentru mine si nu am rabdarea de a le gestiona poate asa cum ar trebui. Dar ele trec si uitam si momentele minunate, surprinzatoare sunt infinit mai frumoase. Nu stiu cum e sa ai un copil care nu protesteaza deloc si nici nu imi doresc. M-am obisnuit sa vad in Andreea un copil care vrea optiuni, vrea dreptul la a alege ea ce vrea sa faca si dreptul de a-i fi respectate preferintele. Cred ca protestele sunt normale la varsta asta si chiar de dorit intr-un fel. Este modul lor de a-si afirma personalitatea, de a spune "am fost una, acum suntem doua", sunt obosita, sunt plictisita, nu imi place aici. Acum se formeaza micul om care va creste independent de noi, cu propriile lui placeri, pasiuni si asteptari.
Supararile celor mici nu sunt cu nimic mai prejos decat ale celor mari. Uneori nu-i place un copil, uneori nu vrea sa dea o jucarie pentru ca are treaba cu ea, uneori vrea sa se joace singura si se supara cand e inghesuita de altii, uneori dorintele ei si alte noastre nu se suprapun...Motive sunt mereu. Nu merge mereu cu "hai" si ea sare dupa noi. II explicam, ii aratam, ii dam posibilitatea sa aleaga cand se poate. Nu ne-am intalnit inca cu aruncat pe jos, urlat in magazine, tarat dupa noi prin parc sau alte puncte din manualul "the terrible twos", dar si daca ar aparea tot nu le-as incadra ca anormale.
Iar partea buna in toata afacerea asta este ca atunci cand ofera, cand accepta, cand e de acord stii ca o face rational, din toata inima, ca e alegerea ei in acea situatie, nu o face din obisnuinta sau pentru ca asa face mereu.
Acu nu intelegeti ca fiecare cerere e o negociere si fiecare refuz aduce o criza de nervi:d. Nu. De cele mai multe ori e de acord cu noi:)). Slava Domnului

Casele picilor si alte povesti

Astazi, fiind duminica, zi de invazie la noi in parc, am ales sa evitam din nou zona cucerita si sa ne gasim alte activitati."Hai cu vaporu!", a propus mama incurajata de cateva raze razlete si de prognoza optimista de 15 grade.
Ideea a fost imbratisata imediat de donsoara matza care a decretat ca da, mergem cu toru toru. Si ne-am pornit plini de elan, ca de, era 10 dimineata doar, sa cautam un vapor prin Herastrau. Eeee, aici alta poveste. Cum am parcat masina si ne-am coborat, ne-a luat pe sus un vanticel iernatic, rece si obraznic. Nu-i nimic, a decretat din nou optimista mama. Hai la vapor! Numai ca vaporul are nevoie de apa si apa in Herastrau nu prea e, decat asa, de vreo 20 de cm, cat sa nu moara eventualii pesti. Vapoarele se vedeau undeva in zare, cocotate pe niste barne. Ups! Anuntam matza ca vaporu nu e, cum nu e nici apa, nici pestii cu care poate s-ar fi resemnat.
Dupa vreo 20 de metri pe malul lacului, timp in care coafura mamei optimiste s-a ravasit definitiv, la fel ca si entuziasmul ei cu privire la plimbarile pe langa apa, am cotit rapid spre stanga si am plecat spre Muzeul Satului. Sau, dupa cum am expus ideea domnisoarei, spre casele picilor. Dupa un drum luung, pana la intrarea dinspre Ministerul Culturii pentru cunoscatori, caci intrarea dinspre IDM si debarcader e inchisa inca vreo luna, am ajuns la "castel", am intrat "pe poarta" si am ajuns la "casele picilor".
Eu zic ca a fost dragut, dincolo de frig si vant. Loc de alergat este, case simpatice de privit si cercetat avem, curti cu bancute si fantani, floricele prin iarba numai bune de cules si mai ales o intreaga poveste de umplut, cu case si pici plecati la servici si masute de lemn cu scaune minuscule, cu "patucuri" acoperite cu pled colorat si alte nebunii inventate de mama dornica sa distreze un pic copilul lipsit de leaganele zilnice.
Deci fuse dragut.
Dupa asa plimbare zgribulita se cerea insa o masa copioasa (sau nu:D) si mai ales un cocktail non-alcoolic pentru mami si o cafea tare pentru tati. Asa ca am ajuns la Hard Rock Cafe, loc care, in ciuda numelui, este foarte foarte child friendly. De fapt e unul dintre restaurantele cele mai prietenoase de pana acum. De cum ne-am asezat la masa, Andreea a primit un meniu pentru copii (nefolositor noua inca) cu poze de colorat, plus vreo 10 creioane, in timp ce pe ecranul mare rulau desene animate, asa ca dupa vreo 10 minute s-au adunat acolo vreo 5 copii care topaiau si se uitau la Tom si Jerry. Nice:)
Singurul incident care a umbrit putin vizita a venit din partea unui baietel de vreo 4 ani care s-a suparat pe insistenta Andreei de a sta pe langa el si a impins-o destul de urat de vreo 3 ori, cu cazut pe spate si busit funduletul, a treia oara lasandu-se cu plansete din partea ei. Eu m-am enervat initial pentru ca niciun parinte nu a intervenit, dar am zis ca asta e, situatii de genul asta vom mai intalni si noi oricum ne pregateam de plecare. Dar iata ca de la o masa se napusteste spre baiatel o mamica, suparata foc, certandu-l in engleza si plesnindu-l zdravan peste fundulet. Probabil ca cineva ii spusese de intamplare. Femeia a venit si si-a cerut scuze spunand "I did't know he was such a bad boy", faza care pe mine m-a cam blocat si n-am reusit sa zic decat ca e ok si se mai intampla...
Dar, una peste alta, ne-a placut acolo.
Cam asta am facut noi duminica dimineata:)

PS: avem un carucior maclaren quest de vanzare, daca exista doritori. Noi il tinem pe post de cuier in hol de vreo 7-8 luni asa ca vad de ce l-am mai tine...

Enjoy the Ride

Un film pe care l-am descoperit la Alina si care imi place la nebunie.
E de fapt o campanie pentru a "incetini putin ritmul" (viteza masinii, ritmul vietii, orice).
Slow down and enjoy the ride:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...