Casele picilor si alte povesti

Astazi, fiind duminica, zi de invazie la noi in parc, am ales sa evitam din nou zona cucerita si sa ne gasim alte activitati."Hai cu vaporu!", a propus mama incurajata de cateva raze razlete si de prognoza optimista de 15 grade.
Ideea a fost imbratisata imediat de donsoara matza care a decretat ca da, mergem cu toru toru. Si ne-am pornit plini de elan, ca de, era 10 dimineata doar, sa cautam un vapor prin Herastrau. Eeee, aici alta poveste. Cum am parcat masina si ne-am coborat, ne-a luat pe sus un vanticel iernatic, rece si obraznic. Nu-i nimic, a decretat din nou optimista mama. Hai la vapor! Numai ca vaporul are nevoie de apa si apa in Herastrau nu prea e, decat asa, de vreo 20 de cm, cat sa nu moara eventualii pesti. Vapoarele se vedeau undeva in zare, cocotate pe niste barne. Ups! Anuntam matza ca vaporu nu e, cum nu e nici apa, nici pestii cu care poate s-ar fi resemnat.
Dupa vreo 20 de metri pe malul lacului, timp in care coafura mamei optimiste s-a ravasit definitiv, la fel ca si entuziasmul ei cu privire la plimbarile pe langa apa, am cotit rapid spre stanga si am plecat spre Muzeul Satului. Sau, dupa cum am expus ideea domnisoarei, spre casele picilor. Dupa un drum luung, pana la intrarea dinspre Ministerul Culturii pentru cunoscatori, caci intrarea dinspre IDM si debarcader e inchisa inca vreo luna, am ajuns la "castel", am intrat "pe poarta" si am ajuns la "casele picilor".
Eu zic ca a fost dragut, dincolo de frig si vant. Loc de alergat este, case simpatice de privit si cercetat avem, curti cu bancute si fantani, floricele prin iarba numai bune de cules si mai ales o intreaga poveste de umplut, cu case si pici plecati la servici si masute de lemn cu scaune minuscule, cu "patucuri" acoperite cu pled colorat si alte nebunii inventate de mama dornica sa distreze un pic copilul lipsit de leaganele zilnice.
Deci fuse dragut.
Dupa asa plimbare zgribulita se cerea insa o masa copioasa (sau nu:D) si mai ales un cocktail non-alcoolic pentru mami si o cafea tare pentru tati. Asa ca am ajuns la Hard Rock Cafe, loc care, in ciuda numelui, este foarte foarte child friendly. De fapt e unul dintre restaurantele cele mai prietenoase de pana acum. De cum ne-am asezat la masa, Andreea a primit un meniu pentru copii (nefolositor noua inca) cu poze de colorat, plus vreo 10 creioane, in timp ce pe ecranul mare rulau desene animate, asa ca dupa vreo 10 minute s-au adunat acolo vreo 5 copii care topaiau si se uitau la Tom si Jerry. Nice:)
Singurul incident care a umbrit putin vizita a venit din partea unui baietel de vreo 4 ani care s-a suparat pe insistenta Andreei de a sta pe langa el si a impins-o destul de urat de vreo 3 ori, cu cazut pe spate si busit funduletul, a treia oara lasandu-se cu plansete din partea ei. Eu m-am enervat initial pentru ca niciun parinte nu a intervenit, dar am zis ca asta e, situatii de genul asta vom mai intalni si noi oricum ne pregateam de plecare. Dar iata ca de la o masa se napusteste spre baiatel o mamica, suparata foc, certandu-l in engleza si plesnindu-l zdravan peste fundulet. Probabil ca cineva ii spusese de intamplare. Femeia a venit si si-a cerut scuze spunand "I did't know he was such a bad boy", faza care pe mine m-a cam blocat si n-am reusit sa zic decat ca e ok si se mai intampla...
Dar, una peste alta, ne-a placut acolo.
Cam asta am facut noi duminica dimineata:)

PS: avem un carucior maclaren quest de vanzare, daca exista doritori. Noi il tinem pe post de cuier in hol de vreo 7-8 luni asa ca vad de ce l-am mai tine...

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...