Cum ne pregatim de schimbarea prefixului

Andreea, nu noi astia mari. Noi l-am schimbat deja, vai vai:))
Nu stiu cum..sau cand..dar iata ca mai e un pic, mai putin de o luna deja pana cand matza schimba prefixul. Deja ne gandim la party, unde, cu cine, cum...E ireal pentru mine sa ma gandesc ca am copil de 2 ani. Nush de ce..
Dar destul despre gandurile ametite si buimace ale mamicii.
Sa mai povestim de Andreea.Andreea e vesela si rade molipsitor, topaie, bate din palme, da pupici in stanga si in dreapta, ia copii in brate, le da jucarii, le da flori, le vorbeste, le canta, ii ia de mana si-i duce unde stie ea ca e mai frumos, mai interesant, se uita la tine si rade,asa, fara motiv aparent, vine si imi da parul de pe fata si imi zice "mai mai", ma striga alintat mamisu, mamica (nush de unde le-a preluat:d), se cuibareste langa noi, cu Pisi in brate. Ochii ii sclipesc albastru deschis, cu umbre verzi. Parul a crescut, s-a carliontat la spate si e mereu, dar mereu, ciufulit, zburlit, neastamparat, ca si ea. Uneori il pieptam cu drag, doar pentru ca in secunda urmatoare sa-si treaca rapid mainile prin el, sa-l "aseze" cum vrea ea. Alearga grabita printre leagane, urca pe topoganele inalte, coboara scari, le urca la loc. Cauta cu privirea un copil dornic de joaca, il urmareste, rade la el, incep sa fuga unul dupa altul, arunca o minge, culege o floare, iar alearga...Culege flori galbene pe care le pune acasa in apa, "sa pape". Isi pune capul pe umarul meu cand o iau in brate, obosita dupa o alta zi de trait intens, cu toate simturile. Mamiii, o aud soptind si ma topesc de fiecare data, caci e a mea si alta ca ea nu e:).
Andreea e uneori suparata, nervoasa, frustrata pe ea, pe noi, pe imposibilitatea de a face totul, de a avea orice. Plange cu lacrimi mari, amare, cu tipete ascutite, ce se aud de departe. Nu sufera in tacere, mocnit, ci izbucneste vijelios, cu furii bruste, ce nu mai pot fi pacalite cu cate-o jucarie oarecare. Supararile ei cer rabdare, tact, dragoste, cer mangaieri cand e durere la mijloc, dar si forta de a o lasa sa se linisteasca uneori singura, cand mainile mele sau ale lui tati nu sunt de ajuns. Furiile ei isi gasesc calea spre linistire si in singuratate, cand sta in pat si plange cu nasul in paturica. Daca apar langa ea, se porneste iar, mai tare, ca pentru a-mi arata ca nu are nevoie de mine, ca o supar, ca sa o las...Alteori, ma cauta, ma strange, ma vrea ca sa alin...
Andreea e extrem de amuzanta, se stramba, ne imita, stie cand glumim si ne raspunde la joc.
E fascinata de Alba ca Zapada si de pitici, stie de zanele din Frumoasa din Padurea Adormita, "nu-i pace" cand Bestia e batuta si o grabeste pe Bella sau pe Print (depinde de poveste) sa dea odata pupicul salvator. Hai-hai, le spune si bietele personaje se executa de fiecare data.
Intreaba "ce faci?", apasat, convinsa ca e o treaba importanta. Spune uneori mesi (mersi), neata, deseori "bunaaa". Se piteste dupa picioarele mele cand vreo batranica de pe strada vorbeste cu ea, nush de ce are ceva cu batranii...o sperie la inceput. Isi face mustata din crema, ca "buicu", il sterge pe Pisi la fundulet cu buretelul de spalat vase, ca na, a facut kaki, face mai-mai la frunzele de rosii sa creasca mari. Zice "ceee???", cu privirea mirata, a intrebare si dilema. Ma da jos din pat dimineata cu "gata, haide, mana" si nu se lasa pana cand nu ma ridic. Apoi ma atentioneaza sa-mi pui "api" (ciorapii) si mergem in sufragerie unde ne ingramadim una in alta pe canapea si donsoara comanda princiar "picii". Mai nou ma fac ca nu pricep, satula de Alba ca Zapada si problemele ei, si ne uitam la alte povesti. Nu protesteaza...e multumita si de zane daca au aripioare si sunt colorate.
Cand danseaza, se preface ca are o rochie lunga, de printesa, si ca o ridica delicat cu doua degete, chiar daca apuca un biet body decolorat sau pantalonii mulati. Pana la urma o printesa adevarata se vede mai ales in gesturi, nu?

Uneori, firea tumultoasa a Andreei ma oboseste. Sau sunt eu deja obosita de altele si mi-e greu sa tin pasul cu ea. Unele suparari vin in momente nepotrivite pentru mine si nu am rabdarea de a le gestiona poate asa cum ar trebui. Dar ele trec si uitam si momentele minunate, surprinzatoare sunt infinit mai frumoase. Nu stiu cum e sa ai un copil care nu protesteaza deloc si nici nu imi doresc. M-am obisnuit sa vad in Andreea un copil care vrea optiuni, vrea dreptul la a alege ea ce vrea sa faca si dreptul de a-i fi respectate preferintele. Cred ca protestele sunt normale la varsta asta si chiar de dorit intr-un fel. Este modul lor de a-si afirma personalitatea, de a spune "am fost una, acum suntem doua", sunt obosita, sunt plictisita, nu imi place aici. Acum se formeaza micul om care va creste independent de noi, cu propriile lui placeri, pasiuni si asteptari.
Supararile celor mici nu sunt cu nimic mai prejos decat ale celor mari. Uneori nu-i place un copil, uneori nu vrea sa dea o jucarie pentru ca are treaba cu ea, uneori vrea sa se joace singura si se supara cand e inghesuita de altii, uneori dorintele ei si alte noastre nu se suprapun...Motive sunt mereu. Nu merge mereu cu "hai" si ea sare dupa noi. II explicam, ii aratam, ii dam posibilitatea sa aleaga cand se poate. Nu ne-am intalnit inca cu aruncat pe jos, urlat in magazine, tarat dupa noi prin parc sau alte puncte din manualul "the terrible twos", dar si daca ar aparea tot nu le-as incadra ca anormale.
Iar partea buna in toata afacerea asta este ca atunci cand ofera, cand accepta, cand e de acord stii ca o face rational, din toata inima, ca e alegerea ei in acea situatie, nu o face din obisnuinta sau pentru ca asa face mereu.
Acu nu intelegeti ca fiecare cerere e o negociere si fiecare refuz aduce o criza de nervi:d. Nu. De cele mai multe ori e de acord cu noi:)). Slava Domnului

Comentarii

  1. mie imi place la nebunie andreea, v-am mai spus?
    si mi se pare ca stie o gramada si ca pana vom ajunge noi acolo mai e o viata :)

    RăspundețiȘtergere
  2. subscriu! Si mie imi pare ca stie o gramada!! :) Felicitari si la mai mare, iar tie spor la planuit marea petrecere! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, asa e, stie multe si ritmul in care prinde acum lucruri nou e halucinant. Cel mai uimitor mi se pare cat de repede invata cuvinte noi, odata ce s-a pornit cu vorbitul. La inceput trebuia sa-i repeti un cuvant mult timp ca sa-l retina, sa-l asocieze cu un obiect, o persoana. Acum ne trezim zilnic ca ne mai zice ceva, fara s-o fi invatat cuvantul sau sa-l fi repetat voit.
    Dar sa stiti ca foarte curand o sa ajungeti si voi aici. Dupa ce stapanesc bine mersul, incep sa se dezvolte mental mult mai rapid. Diferentele de la o luna la alta sunt mari, mult mai mari decat erau parca pana la 1 an, 1 an si un pic.

    Maria, mersic mult:). Si mie imi place Smaranda tare tare, vanez pozele (rare:d) pe care le pui cu ea si mi se pare mereu ca are o fata pusa pe sotii:d

    Gabi, petrecere probabil va fi pe acasa, cu cativa copii de aceeasi varsta. Analizam:). Oricum am intrat in sezonul de petreceri, ambele prietene ale Andreei implinesc in curand 2 ani, iar la un baietel am fsot deja:d.

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos, frumos! stim deja ca Andreea este spiritul - este un mini leader de pe acum, se vede la cum reactioneaza si la cum ii coopteaza si pe ceilalti in joaca ei. fascinant! va pupam! p.s. si poate mai reusim sa ne vedem :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mada, si mie mi se pare ca Andreea are initiative de lider, nush cu cine seamana ca eu sunt genul mai pasnic:d.
    VA pupam si noi si poate reusim sa ne vedem prin parc. Altfel, sigur ne vedem pe la party-urile ce se anunta:)

    RăspundețiȘtergere
  6. roxana- pozele sunt rare pentru ca eu sunt antitalent. adica neclare, strambe, etc. iar taica-su face numa poze adevarate, aparat, fitze si nu mi le prea da :))

    RăspundețiȘtergere
  7. eh, si la noi tot taica-su e fotograful oficial al familiei, dar mai fur eu poze de la el:D

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa ramana la fel de isteata, sanatoasa si energica pitica voastra!eu ma topesc dupa ea , recunosc!va pupam!

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc mult, Dana:). Pupam si noi fetele. Eu va urmaresc cu mare drag si ma bucur fiecare veste despre Daria

    RăspundețiȘtergere
  10. Daaa e superba! Ochisorii, parul, personalitatea, tot! Va pupam! Si iti inteleg emotiile!

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Of, in ce fetita mare, energica si incantatoare s-a transformat bebelusha Andreea de mai ieri! Parca a crescut sub ochii mei, mi-o amintesc la primul frappe, cu "fetele":)
    Sa creasca si mai mare si la fel de incantatoare!

    RăspundețiȘtergere
  13. aaahhhh, frappeul de la terasa...hmm.ce-as mai bea unul acum:))

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce mai trece timpul.... Andreea e o fetita tara draguta si foarte vesela. Si noi ne mai confruntam cu refuzuri si rabdarea noastra este pusa la incercare. Si ca si tine, mi se pare perfect ok sa ii explic si apoi ea sa ia o decizie :) Vreau sa stie ca poate lua decizii si ca noi , parintii, acceptam chiar daca uneori deciziile ei nu prea se aproapie de ceea ce ne dorim noi. :)
    E superb sa vezi lumea prin ochii copiilor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna Ada, ce mai faceti voi?:). Nu ati mai povestit de multisor:d. Multumim mult de vorbele frumoase si o pupam si noi pe Ra. Referitor la dreptul la a decide, da, am vazut multe situatii in care parintii nu isi asculta copiii, indiferent cat de mici sunt, si nu le dau satisfactia de a alege ei intr-un anumit moment. Cred ca e mai simplu sa te impui tu mereu, decat sa cedezi uneori si sa-l inveti sa aiba optiuni

    RăspundețiȘtergere
  16. de cate ori o vad pe andreea imi vine sa zambesc, e atat de nostima si emana multa multa bucurie)
    va pupam

    RăspundețiȘtergere
  17. Oana, multumim:).
    O sa pun tutusi si poze, dar mai ales filme:d, cu ea plangand. Dar sa dai sonorul mic, ca sperii vecinii:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo