despre teatru, de la 1 la 3 ani

Am uitat sa va povestesc ca vineri seara am fost la teatru. De copii mici. Foarte mici, 1-3 ani. Dupa ce am vanat o piesa pentru categoria asta de varsta toata iarna, in sfarsit cei de la Ion Creanga s-au indurat si au revenit la spectacolele pentru foarte mici.
Cred ca a fost cea mai amuzanta experienta la care am participat de mult. Am ras cu lacrimi, m-am intepat in palma cu unghiile ca sa nu hohotesc isteric, m-am ascuns in ceafa Andreei. A fost mortal.
Primele semne de intrebare au aparut in capul meu cand am cumparat biletele si am aflat ca locurile sunt pe scena: copiii pe pernute, parintii in spate, pe banci. M-am mirat eu cum vor face sa tina 30 de copii pe perne, 30 de minute, dar m-am gandit ca au studiat cumva problema si au gasit solutia.
In seara spectacolului, holul de pe Lipscani al teatrului era un musuroi de pitaci, de 1 an si ceva- 3 ani, cu mamicile din dotare. S-au fugarit pe acolo, au escaladat canapelele, au facut schimb de impresii:D.
Si ne ducem pe scena. Unde pernutele colorate erau asezate ordonat, in semicerc. Plasam copiii pe pernute, copiii mai mici se ridica si misuna. Cativa au incercat chiar sa se duca langa cei doi actori care stateau deja in fata lor, dar au fost ridicati pe sus de mamici si repozitionati pe perne. Pana la urma majoritatea mamicilor s-au asezat si ele pe perne, ca sa struneasca odraslele.
In fine, ca sa nu ma lungesc, Andreea nu a stat neam pe perna, ci la mine in brate, pe banca din spate, asta dupa ce a vrut sa stea "pe scena" langa actori. Si incepe piesa. Iza, mamica Sofiei, scoate biscuitii si da cativa si Mariucai si Andreei, in incercarea de a convinge cele trei matze sa stea pe loc macar juma de piesa.
Bezna, liniste. Primul urlet, undeva in dreapta mea. Copilul e luat de mama si dus afara. Liniste. Se aprinde incet un bec...actorii incep sa vorbeasca. Al doilea urlet, coltul din stanga. Incercare de linistire fara efect, copilul e luat pe sus si dus afara. Actorii incep sa misune...plansete, smiorcaieli, mormaieli in diferite zone. Era un fel de piesa paralela, mult mai haioasa decat cea originala.
Apoi piesa in sine, desi simpatica (cum din seminte cresc plantele...) era cam nepotrivita pentru media de varsta, avand in vedere ca recuzita era alcatuita din boabe de fasole si porumb aruncate de colo colo pe scena, udate bine cu apa si plantate in nisip. La final, cei mici au fost invitati sa se joace cu ele:)), asa ca s-au apucat sa adune fasolea, sa se balaceasca in apa si sa scormoneasca prin vasele cu nisip.
In fine, a fost dragut, initiativa laudabila, merita repetata. Poate folosite alte obiecte si actiunea un pic mai dinamica, poate un pic de muzica...
Oricum, eu am ras copios.

Indianu' vrajit

Update: Pentru cine nu a aflat, pana pe 25 septembrie, in fiecare sambata si duminica, de la 19.30, sunt concerte in parcul de langa Spitalul Coltea.
Noi am fost in seara asta si e foarte frumos, mai ales ca cei mici pot alerga in voie pe iarba din spatele scenei:D

Sambata asta am fost foarte "culturali". Dimineata ne-am infiintat in Cismigiu, sa ascultam fanfara, iar seara am dat o fuga in Herastrau, sa ne dam cu vaporul, dar am ajuns sa dansam printre indieni.
Sa o iau cu inceputul.
Fanfara. Super incantare pe Andreea. A topait, a studiat dirijorul si s-a apucat sa-l imite, a mangaiat instrumentele in pauza si a batut la tobe cu balonul ei in forma de sabie:D. Cand au obosit picioarele, normal ca mama a fost somata sa valseze cu copilul in brate:)Dupa muzica, am mai facut o plimbare pe lac cu barca, de data asta fiind destul de cald pentru a lasa matza sa balaceasca mainile in apa. Rezultatul este ca s-a apucat sa se spele pe picioare si pe brate cu apa din lac, spre incantarea ingrozita a mea.
Si, dupa o dimineata asa plina, nu puteam sta linistiti la noi in parc nici seara.
Ne-am dus in Herastrau, cu gandul sa testam vaporul. Pana sa ajungem la vapor, ne-au deturnat indienii cantatori, caci Andreea daca aude oameni cantand si daca ei mai au si pene nu e chip sa o mai duci in alta parte. Asa ca am facut o pauza la grupul vesel, unde matza a ridicat elegant coltul fustitei si a dansat in jurul unui baietel spre deliciul audientei. Eu, stiind obiceiul dansei de a ma invita la dans ori de cate ori nu topai in proprie initiativa, ma pitisem dupa un ghiveci. Dar nu, am fsot zarita si adusa cu forta in fata multimii pentru a arata ce pot:)).
Dupa evadarea rapida de la locul faptei, am gasit si vaporul, indepartandu-ne incet, spre bucuria mea, de indienii cantatori.
Dupa plimbare, am facut popas si la un cocktail rosu, de zmeura, care a fost baut jumi-juma de mine si matza...

Alba ca Zapada a gonit pantalonii

Ma plangeam cu ceva vreme in urma ca fi-mea uraste fustele/rochiile si ca nu vrea decat pantaloni.
"Poniiii, poniii!", striga ea la fiecare incercare subtila a mea de a-i baga picioarele intr-o fusta
Dar lunile au trecut, Alba ca Zapada a devenit prietena ei ascunsa si acum fustele, cat mai lungi, cat mai largi, eventual stil gipsy:D, sunt cautate cu disperare.
"Bada, bada", spune matza cand ii pun fusta closh, din voal, cu care defileaza zilnic prin casa. Caci, da, multumita bunicii care a mesterit o fusta minunata, am scapat de obsesia pentru tricourile mele sau alte dispozitive care sa imite rochia luuuunga a lu' Alba ca Zapada.
Afara iesim cu alte fuste, cat mai apropiate de original, dar care sa permita totusi catararile pe crengi, topogane, scari, plase, garduri, etc.
Asa ca m-am convins. Ori de cate ori va aparea o noua obsesie in viata matzei, voi fi mult mai relaxata, caci acum stiu ca ele vin si trec, sunt inlocuite de altele, care trec si ele...

La fel, pana acu vreo 2 luni nu accepta nimic, dar nimic in par. Nu agrafe, nu arici, nu clips, nu elastic. Nu codite. Nimic. Asa ca trebuia sa ii tot tai bretonul, de cate ori incepea sa-i acopere ochii.
Dar, maimuta a vazut ca alte fetite au codite si agrave cu flori roz si deodata a devenit tare incantata sa-i prind si ei parul. Deci trece. Totul trece:d

In alta ordine de idei, am ajuns la stadiul in care in casa sta in chilotei de fetita, cu exceptia somnului. Dar si acolo am remarcat ca nu mai uda pampersul ca inainte. Uneori deloc. Avem inca o problema insa cu ora de kaki de dimineata, caci ne prinde de cele mai multe ori in parc si nu am reusit sa conving donsoara ca poate face si asta tot in iarba, cum face treaba cealalta:d.
Oricum, mergem incet pe drumul cel bun:)

PS: gata de gradi:d

Weekend cu balaceala si elefanti

In weekend am fost la niste prieteni in Domnesti. Am lasat matza libera in curte, ea fiind rapid adoptata de o fetita de 3 ani si un pic, asa ca eu am avut mai putin de alergat dupa ea:d. Am stat la povesti, am mancat gratar (ce dor mi-era de un gratar adevarat:D), ne-am parlit la soare si am aflat cu stupoare ca la 3 ani fetitele au chiar mai multe fitze si pretentii decat la 2 ani:)).
De necrezut.
Tot cu ocazia asta mi s-a confirmat ca donsoara nu mai e ingrozita de statul in apa calaie in lighean/cadita/piscina, cum era anul trecut.
In astfel de vizite mi se face o pofta de stat la curte si plimbat picioarele prin iarba toata ziua....
Dar apoi, drumul cu masina inapoi spre Bucuresti, ma aduce cu picioarele pe pamant:d.
(hainutele nu au rezistat prea mult pe ele...:d)

Tot sambata am fost la circ, sa vedem elefanti si alte animale nepopulare pe aici. Circul era intr-un cort mare, cu banci urate si noroi acoperit pe ici pe colo cu niste placi de lemn. Miroasea a diferite tipuri de kaki si pisu:d. Matza dormise doar 40 de minute pe drumul de la Domnesti acasa , asa ca ne-am cam intins cu mersul la circ. Dar am vrut sa vedem elefantiii!!!
Doar ca ale naibii vietati erau chiar ultimele in spectacol, dupa 2 ore!
Nu dau detalii. Sa zicem ca am avut noroc cu zebrele, camilele si niste acrobati care au reusit sa mai atraga atentia matzei si sa opreasca maraielile nefericite. Pana la urma am iesit afara si ne-am intors doar la aparitia celor 3 elefanti. Nu mai repetam experienta prea curand:d

Spre gradi. Partea a doua

Povestea cu numele "Spre gradi" continua:d.
Da, si noi credeam ca se terminase odata cu vizita la minunata gradinita. Ne credeam cu sacii in caruta si taaare ne bucuram.
Dar intre timp, urechile mamei carcotase s-au ciulit mai atent si au captat mesaje ambigue, usor noroase. Cum ca zanele de pe acolo nu sunt chiar zane, plimbarile in caleasca lipsesc si prin castel lucrurile nu sunt mereu roz.
Intai am zis ca urechile sunt prea ascutite si prea prind toate zvonurile urate. Ca n-o fi chiar asa povestea, cum ne-o povestise noua zana de la gradi, dar nici asa uratel nu poate fi, cum zbarnaiau vestile prinse pe la nisip. Dar, pana la urma, am zis ca testele pe propria piele sunt bune, dar nu cand e vorba de pielea matzei.
Asa ca ne-am pus din nou pantofii fermecati si am pornit in cautarea altui castel.

Care sa indeplineasca de data asta doar trei criterii: sa aiba curte mare, in care copiii sa se alerge in fiecare zi, sa fie aproape de casa matzei si sa ne dea un feeling bun la vizitare. Astea trei sunt lege.

In rest, am descoperit ca prezentarea facuta gradinitelor de catre zana-sefa suna aproape identic de fiecare data, ca sunt mereu cam aceleasi activitati, acelasi meniu si acelasi entuziasm in a te convinge ca cei mici vor invata o gramada de lucruri miraculoase acolo. Tot ce poti face e sa te uiti bine in jur, sa vezi cam ce fac aia mici cand intri tu acolo, sa tragi cu urechea si sa speri ca totul va fi bine. Deja m-am prins ca povestea cu desele plimbari prin parc si cu lipsa bolilor sunt vraji menite sa te ameteasca. Grupa mica nu e dusa in parc, din motive logistice lesne de inteles, iar racitii sunt trimisi acasa doar in prima faza a bolii, cand au febra si nasul curgator pana in barba.

Investigatiile au dat 2 rezultate, din care unul se detaseaza usor.
Noul castel potential are curte cu leagane, grupe supravegheate mereu de 2 zane, camere mari, luminoase, cu muulte raze de soare prin ele, patuturi mici, joase, potrivite pentru matze zburdalnice. In plus, donsoarele mofturoase sunt ajutate sa manance tot si daca nu au scapat de "chiloteii de bebe" sunt primite oricum si convinse incet ca printesele poarta altfel de chilotei.
Trecuta deja printr-o poveste fara happy end, mama carcotasa nu mai pleaca urechea la lunga insiruire de activitati minunate la care ar urma sa fie supusa matza, ci se multumeste cu asigurarea ca donsoara va sta in continuare mult la aer si va colora/picta/modela cat vrea ea.
Punctul culminant si speram noi si happy-end-ul povestii, il prezentam mai pe la toamna.

PS: pentru ca urechile mele sunt inca ciulite, astept povesti, vesele sau triste, despre Big Smile:)

La munte

In weekend am fost la munte, la casuta cu veverite si gradina si flori. Taare frumos a fost...
Andreea a alergat prin padure, a fost la parau si a testat rezistenta cizmelor de cauciuc:d, a cules conuri si a dat alune la veverite. Printre altele.
Dar sa o luam metodic.
Sambata dimineata ne-am imbarcat in masina, impreuna cu bunicul si Pisi, si am pornit spre Predeal. Drum liber, soare, cer senin, in zare niste munti cu zapada...Nu-i bai, avem hainute de toate culorile si materialele. In Sinaia, am cotit stanga si, din motive de foame si nevoie de dezmortit picioarele, am facut popas la Stana Regala. Pentru cine nu a fost, recomandam sa se duca:).Am mancat binisor (poate pastrama se putea mai moale totusi:p), dar ce conteaza niste masele nefericite cand poti admira asa frumusete de munte, cu tot cu padure, flori si poiana. Care poiana era dotata cu 2 capre, un ied si 2 reni naparliti. Dar totusi reni.Dupa ce ne-am umplut bine burtile, am luat-o la vale, dornici sa ajungem totusi la veveritele noastre. Saracele de ele tot venisera pe la casutele din curte, in cautare de nuci si alune, dar nu au gasit pe nimeni pe acolo sa le hraneasca...Asa ca in cele 3 zile cat am stat prin curte, Ioana si Tolica (botezate asa de bunicu;) au tot furat alune si nuci, atente sa faca probabil provizii pentru zile negre:D
La Predeal, curtea ne astepta plina de flori, corcodusii albi si, pe ici pe colo, urzicile ne zambeau sadice. Andreea a facut cunostinta cu ele si a decis ca nu-i plac. Fac ciup ciup pe la picioare...
Duminica am scos de dimineata nasul la soare si am decis ca e vremea de inca o plimbare. Pe Postavaru. Suuus, cu telecabina (denumita generic "cutia rosie"), apoi pe propriile picioare pana in varf. Ne-am reintalnit cu zapada si am dus dorul ghetutelor de iarna care nu ne lasau sa alucam...Dupa o gustare rapida pe cel mai inalt varf, ne-am urcat la loc in "cutie" si am revenit in zone mai calde si mai primitoare, fara zapada si pietricel. O masa, destul de amarata, la Stana Turistica din Poiana, condimentata cu putina muzica populara si cu muuult soare, ne-a facut o pofta teribila de lenevit pe iarba, pe poiana plina de balegi uscate si floricele galbene.
Plimbarea s-a incheiat cu un somn profund in masina, caci matza nici nu se asezase bine in scaunul ei, ca a si inceput sa sforaie temeinic.
Si apoi a venit si ziua de luni, cand ne-a intors acasa. Nu inainte de a trece prin cea mai urata furtuna intalnita de mult timp, cu bubuieli de tunete si pocaneli de grindina pe biata masina.

Poze poze, alte poze...

Cuvinte si un pic de dans

Am reusit sa fac dimineata un filmulet cu o foarte scurta mostra de dans al matzei. Eu zic ca are potential pentru un vals:))
Si va prezentam si niste culori, mai pe limba dansei...

Ati gasit niste canini? Sunt ai nostri

Update: nu, nu au iesit caninii:d. Dar am pe balcon prima mea rosie:)). Complet eco, batuta de furtuna si plina de praf. Dar, hei, e mea:)
Intrebare: Sa ne facem griji ca matzei nu-i ies caninii?:d
Adica totusi are 2 ani si cica trebuia sa iasa pana acum...
Dar la ea, nimic. De vreo 6 luni gingiile par umflate, de ziceam ca gata, ies..dar nu. Nu iese nimic:D. Nu se vede alb, nu e tare la atingere.
Restul dintilor au iesit la timp, fara probleme, usor.
Astia ce au? De ce nu ies?

Daca are cineva cunostinte de stomatologie, sa ne linisteasca si pe noi:d

Avioane, papadii si un pranz la restaurant

Ce fac cei trei Rosii daca e sambata, e soare si parcul e sub ocupatie straina? Se urca in masina si cauta loc de distractie in alta parte.
Ieri am studiat cu atentie cerul pe la 9 dimineata si am decis ca cel putin in urmatoarele 3 ore nu ploua. Asa ca ne-am pus pantalonii comozi, baticul la gat si am aruncat un pic peria prin par si ne-am dus sa vedem avioane pe Lacul Morii.
Am ajuns tocmai la timp ca sa prindem primele 2 avioane in zbor, fugarindu-se pe deasupra lacului, ba suus, ba jos, ba cu burta rasucita spre soare, ba in picaj spre pamant. Andreea, mare fan avioane, denumite generic wi-wi, le-a urmarit intai de pe umerii mei cocosati, apoi din brate, apoi un pic de jos. Avioane simpatice, vreme calduta, organizare romaneasca. Adica in lipsa. Pe principiul noi aducem avioanele, voi veniti ca vedem noi la fata locului cum ne descurcam. Asa ca tot puhoiul se inghesuia pe dig, unii mai cu coate chiar pe mal, sa vada si barcile, altii mai prin spate, pe unde se poate.
Asa ca din spectacolul cu avioane si barci, am vazut doar partea cu avioane.
Ceva mai incolo se odihnea un elicopter Smurd, mare atractie pentru copii, evident, doar ca nu era voie sa te apropii de el nicicum, ci trebuia sa cobori dealul si sa te strecori cumva prin iarba si noroi ca sa il observi de la distanta. Regula se pare ca nu se aplica si cunoscutilor celor din echipaj...dar pentru ca imi place mult de smurd ii iert.
Pana la urma am optat pentru varianta de plimbare lejera pe dig, in bataia brizei, ocazie cu care am zarit undeva in zare si niste parasutisti, prezentati Andreei ca "oamenii cu baloane".Dupa vreo juma de ora, ni s-a taiat de spectacol, mai ales ca avioanele erau in pauza si nu mi-era clar ce faceau barcile de pe lac...
Asa ca ne-am imbarcat in masina proprie si ne-am dus in Herastrau, intai la cules de papadii (care nu trebuie deloc scuturate, ci facute buchetel si purtate cu grija de colo colo), apoi ne-am potolit foamea cu o masa la restaurant. Daca ma gandesc bine e primul pranz "in oras" al donsoarei, care a fost foarte simpatica si cuminte, a primit hartie de colorat si a mancat tot tot, "ca sa nu se supere pe noi" chelnarii care se plimbau prin zona. Nu-mi plac pacalelile, dar au functionat si Andreea a avut rabdare sa stea la masa pana am terminat si noi de mancat:dSeara s-a incheiat apoteotic cu o fuga rapida din parc, la semne clare de ploaie, si un suc la alt restaurant (:d) unde ne-am trezit brusc in plin botez cu strigaturi si muzica populara.
Ehh....ce muzica clasica, ce rock, ce AC/DC in masina lu'tati...muzica populara e cea mai tare:)). Andreea s-a bagat repede in mijlocul horei, a topait ca o capra, a dansat la stanga, la dreapta, in fine...a uitat complet de noi.
Plecarea precipitata s-a lasat cu un tipat de suparare, calmat insa rapid de rapaiala de afara.
Si la final, o mostra de dialog mami-matza...

dilatarea timpului de la 1.5 h la infinit

Ce faci cand simti ca o iei razna? Cand ai vrea sa te multiplici, astfel incat sa poti fi si la munca si acasa? Cand stii ca regulile si dorintele tale cu privire la micul toddler zbuciumat nu sunt ascultate chiar mereu, ca unele sunt ignorate, altele modificate pe ici pe colo, prin punctele esentiale?
Nu am prea multe obsesii legate de programul si cresterea Andreei:d. Asa zic eu.
Sa fie tinuta la aer cat mai mult, si prin aer inteleg prin parc daca se poate.
Sa nu fie imbracata gros, adica sa aiba cu siguranta vreo 2 straturi de haine mai putin decat ceilalalti copii de varsta ei. Si zero caciuli pe cap.
Sa fie tratata ca un copil de 2 ani care pricepe cam tot si pe care il poti distra cu totul altfel decat pe un bebe de 6 luni
Nu sunt multe nu?
Dar sunt zile cand respectarea lor presupune certuri si nervi, inca de dimineata, cand predau matza ca sa plec la munca. Si plec nervoasa, obosita deja, cu lacrimi in gat de suparare, stiind ca rugamintile mele trec pe langa urechi...
Asa ca trebuie sa gasesc o solutie pentru a accelera miscarile matinale din casa pentru a putea iesi cu matza afara la ora 10.00 fix, sa o imbrac eu, sa ii dau eu micul dejun dorit si sa o duc in parc acolo unde mi se pare cel mai potrivit pentru ziua aia si unde simt ca are ea chef (nisip, topogane, pe langa lac, prin iarba...)
Deci, cum fac sa indes totul intr-o ora juma? Adica, trezitul tuturor ocupantilor casei, hranit, spalat, imbracat matza, imbracat eu:D, dansat, privit niste desene animate, pregatit masa de ora 5, stat pe olita, strans cele 30 de jucarele aruncate peste tot...? Si de vreo 2 ori pe saptamana strans rufe de la uscat, pus rufe la spalat:)). Pe astea unde le indes in minunatele 1,5 ore pe care le am de la 8 juma cand se trezeste matza pana la 10 cand vreau sa ies pe usa?
Ca sa nu zic, ca teoretic din toamna, tre sa iesim pe usa la 9 juma, catre gradi...

Party !

Mic update tehnic:
greutate: 12 kg (plus 3 kg de la 1 an)
inaltime: 90 cm (plus 15 cm de la 1 an)


Azi ne-am distrat la party. Picea ne-a invitat pe toti la petrecere ei de 2 ani si n-am putut refuza. Asa ca, dis de dimineata, ne-am adunat toti, mici si mari, la joaca. Unii s-au apucat imediat de catarat, altii au navalit pe masinute, cativa s-au tolanit prin bile si cei mai curajosi au topait pe saltea.Aia mari s-au asezat batraneste pe un scaun si au baut o cafea.
Toate pozele aici

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...