despre teatru, de la 1 la 3 ani

Am uitat sa va povestesc ca vineri seara am fost la teatru. De copii mici. Foarte mici, 1-3 ani. Dupa ce am vanat o piesa pentru categoria asta de varsta toata iarna, in sfarsit cei de la Ion Creanga s-au indurat si au revenit la spectacolele pentru foarte mici.
Cred ca a fost cea mai amuzanta experienta la care am participat de mult. Am ras cu lacrimi, m-am intepat in palma cu unghiile ca sa nu hohotesc isteric, m-am ascuns in ceafa Andreei. A fost mortal.
Primele semne de intrebare au aparut in capul meu cand am cumparat biletele si am aflat ca locurile sunt pe scena: copiii pe pernute, parintii in spate, pe banci. M-am mirat eu cum vor face sa tina 30 de copii pe perne, 30 de minute, dar m-am gandit ca au studiat cumva problema si au gasit solutia.
In seara spectacolului, holul de pe Lipscani al teatrului era un musuroi de pitaci, de 1 an si ceva- 3 ani, cu mamicile din dotare. S-au fugarit pe acolo, au escaladat canapelele, au facut schimb de impresii:D.
Si ne ducem pe scena. Unde pernutele colorate erau asezate ordonat, in semicerc. Plasam copiii pe pernute, copiii mai mici se ridica si misuna. Cativa au incercat chiar sa se duca langa cei doi actori care stateau deja in fata lor, dar au fost ridicati pe sus de mamici si repozitionati pe perne. Pana la urma majoritatea mamicilor s-au asezat si ele pe perne, ca sa struneasca odraslele.
In fine, ca sa nu ma lungesc, Andreea nu a stat neam pe perna, ci la mine in brate, pe banca din spate, asta dupa ce a vrut sa stea "pe scena" langa actori. Si incepe piesa. Iza, mamica Sofiei, scoate biscuitii si da cativa si Mariucai si Andreei, in incercarea de a convinge cele trei matze sa stea pe loc macar juma de piesa.
Bezna, liniste. Primul urlet, undeva in dreapta mea. Copilul e luat de mama si dus afara. Liniste. Se aprinde incet un bec...actorii incep sa vorbeasca. Al doilea urlet, coltul din stanga. Incercare de linistire fara efect, copilul e luat pe sus si dus afara. Actorii incep sa misune...plansete, smiorcaieli, mormaieli in diferite zone. Era un fel de piesa paralela, mult mai haioasa decat cea originala.
Apoi piesa in sine, desi simpatica (cum din seminte cresc plantele...) era cam nepotrivita pentru media de varsta, avand in vedere ca recuzita era alcatuita din boabe de fasole si porumb aruncate de colo colo pe scena, udate bine cu apa si plantate in nisip. La final, cei mici au fost invitati sa se joace cu ele:)), asa ca s-au apucat sa adune fasolea, sa se balaceasca in apa si sa scormoneasca prin vasele cu nisip.
In fine, a fost dragut, initiativa laudabila, merita repetata. Poate folosite alte obiecte si actiunea un pic mai dinamica, poate un pic de muzica...
Oricum, eu am ras copios.

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...