dilatarea timpului de la 1.5 h la infinit

Ce faci cand simti ca o iei razna? Cand ai vrea sa te multiplici, astfel incat sa poti fi si la munca si acasa? Cand stii ca regulile si dorintele tale cu privire la micul toddler zbuciumat nu sunt ascultate chiar mereu, ca unele sunt ignorate, altele modificate pe ici pe colo, prin punctele esentiale?
Nu am prea multe obsesii legate de programul si cresterea Andreei:d. Asa zic eu.
Sa fie tinuta la aer cat mai mult, si prin aer inteleg prin parc daca se poate.
Sa nu fie imbracata gros, adica sa aiba cu siguranta vreo 2 straturi de haine mai putin decat ceilalalti copii de varsta ei. Si zero caciuli pe cap.
Sa fie tratata ca un copil de 2 ani care pricepe cam tot si pe care il poti distra cu totul altfel decat pe un bebe de 6 luni
Nu sunt multe nu?
Dar sunt zile cand respectarea lor presupune certuri si nervi, inca de dimineata, cand predau matza ca sa plec la munca. Si plec nervoasa, obosita deja, cu lacrimi in gat de suparare, stiind ca rugamintile mele trec pe langa urechi...
Asa ca trebuie sa gasesc o solutie pentru a accelera miscarile matinale din casa pentru a putea iesi cu matza afara la ora 10.00 fix, sa o imbrac eu, sa ii dau eu micul dejun dorit si sa o duc in parc acolo unde mi se pare cel mai potrivit pentru ziua aia si unde simt ca are ea chef (nisip, topogane, pe langa lac, prin iarba...)
Deci, cum fac sa indes totul intr-o ora juma? Adica, trezitul tuturor ocupantilor casei, hranit, spalat, imbracat matza, imbracat eu:D, dansat, privit niste desene animate, pregatit masa de ora 5, stat pe olita, strans cele 30 de jucarele aruncate peste tot...? Si de vreo 2 ori pe saptamana strans rufe de la uscat, pus rufe la spalat:)). Pe astea unde le indes in minunatele 1,5 ore pe care le am de la 8 juma cand se trezeste matza pana la 10 cand vreau sa ies pe usa?
Ca sa nu zic, ca teoretic din toamna, tre sa iesim pe usa la 9 juma, catre gradi...

Comentarii

  1. Buna intrebare...daca gasesti raspunsul, te rog din suflet, impartaseste-l si cu mine - nici macar nu imi trebuie extinse la infinit, dar 1.5 h sa devina 4-5 ore ar fi nemaipomenit :D.
    La noi dimineata e a lui Dorin - el se scoala dupa Tudor, intotdeauna - si presupune spalat copil, biberon si desene animate, imbracat si dus la gradi. Isi ia micul dejun la gradi si eu ii las cutiuta in frigider.
    Dupa-amiaza e mai complex - ca plecatul de la gradi presupune mersul pe jos pana acasa (cu oprire la nisip, topogan si leagan) - asa ca un drum de 10 minute se transforma in cel putin 1 ora. La 6 si ceva cand ajungem deja urla foamea in noi - si aparent T nu pricepe ca trebuie sa spalam mainile, fata, sa ne schimbam, sa incalzim mancarea si de-abia pe urma sa si ingurgitam ceva - asa ca avem jumatate de ora de urlete incontrolabile :D - am descoperit mai nou ca sunt imuna la ele :D. Dupa masa inghesuim ceva joaca, inca o masa, baie (cu urlete), laptele de seara si in sfarsit culcatul pe la un 9 si un pic. Dupa care vine partea mea cu spalat vase, pregatit mancarea pt a doua zi, cutia pt gradi, curatat prin casa, rufe, cate un calcat din cand in cand....si toate cat mai rpd ca sa reusesc sa bag capul in perna la o ora care sa nu ma transforme in criminal dimineata la 5:30 cand ma trezesc.
    Deci... nu ma uita cand descoperi :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Oho, draga mea, nu esti singura! ceea ce spui e valabil pt. orice mamica responsabila, care trebuie sa mearga la munca si sa-si lase odorul cu altcineva. E tare greu... gandeste-te ca eu stau acasa si tot nu reusesc sa coordonez totul asa cum vreau! Din pacate, nu avem cum sa ne descurcam singure cu toate... Asa ca facem aceste compromisuri. Sunt zile in care le acceptam mai usor si zile in care ne vine sa urlam de nervi! Solutia?? Eu sincer cred ca nu exista. Doar sa invatam sa acceptam toata treaba asta, ca sa nu ne simtim frustrate!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Sarmiza: eu sincer nu stiu cum o sa facem cand o fi si gradi la mijloc:)).Ca eu trebuie sa-i dau micul dejun acasa si asta cumva imedait dupa lapte. Seara la noi e mai relaxata, dar dimineata e jale mare. Si speram ca pot lasa o parte din treburi in grija bunicului din dotare..dar se pare ca mai bine le fac eu...
    Eu seara la 10 cand se culca, sunt ca o leguma:)). Nu vreau decat sa imi puna Dan ceva, orice de mancat in fata ochilor si sa ajung repede in pat:d

    @Cristina: ai dreptate ca trebuie sa mai lasam si de la noi, sa acceptam ca ceilalti fac lucrurile un pic altfel. Dar sunt zile cand asa ma supar...si ma supara mai ales faptul ca nu pot schimba lucrurile, ca ma simt legata de maini, ca nu pot fi peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  4. of, imi pare rau de zilele proaste :) dar nu prea ai ce face, si eu ma enervez rau, adesea, pe urma imi trece. cam peste tot e la fel....

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa e Maria:). Uneori sa aduna multe si rabufnesc, apoi vin zile mai usoare si ne mai linistim...

    RăspundețiȘtergere
  6. bad day, ha?
    hai, capul sus, esti o mama grozava, cu un copil grozav, care are noroc sa te vada si dimineata si seara si in weekend esti toata a ei, si invers:)
    stiu ca de multe ori nu ies lucrurile asa cum ne dorim dar cumva ar fi imposibil, s-ar numi viata perfecta:))
    pupici si zile mai bune sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, one bad day, after another bad day:d.
    Dar, a venit weekendul si lucrurile sunt mai frumoase:)
    SI ai dreptate, pana la urma important e ca atunci cand e cu mami si tati sa ne simta doar ai ei
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai solutia pe care am gasit-o eu este sa ma trezesc inainte ei cu cel putin o jumatate de ora. In timpul asta fac tot ce tine de mine: spalat, machiat, imbracat, pregatit geanta pentru afara si pregatit fructele de dimineata. Apoi o trezesc pe ea (sau se trezeste singura), ii dau sa suga, o imbrac repede si ori ii dau fructele imediat, ori daca nu-i inca ora, le iau la pachet. Recunosc ca nu fac asta des, urasc sa fiu stresata de timp si sa ma trezesc cu ceasul. Dar merge la criza si poate merge si la tine. Si lasa-le incolo de jucarii, le strangi cand vii si astfel poate le strange altcineva inaintea ta. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Maria: da, solutia asta ar putea fi:). Sa ma trezesc mai devreme si sa termin o parte din treburi inainte de trezirea ei...Desi sunt dimineti cand mi-e greu sa ma dau jos din pat si cand ea e deja treaza si stiu ca trebuie sa ma grabesc:d.

    RăspundețiȘtergere
  10. of, cand ma gandesc ca peste 2 luni o sa am aceleasi dileme ....dar sunt sigura ca asa cum spui si tu le depasim noi pe toate :).asadar... cu optimism inainte :).pupici!

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa e Dana:). Unele zile sunt mai grele, altele mai usoare.
    TRecem noi peste toate. Si la final, cand vezi ca picea se descurca si fara tine, dar se bucura cand te are alaturi, te gandesti ca totusi e ok, ca incet incet creste si nu mai esti doar tu lumea ei..Si e frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  12. dap, bunicii... avantaje si dezavantaje; cunosc. Dar tot e bine ca ii aveti! Cat despre elasticizarea timpului, sunt sigura ca vei gasi o formula care sa va coafeze pe toti... intr-un final. ;) Fruntea sus!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo