Momente scurte

-Mami, ce face baietelu'?
- Pishu
-Fac si eu!
-Hai dupa pom...
-Nu mami, nu asa. In picioare

Andreea, se intinde teatral pe pat...
-mami, am buba, ca Bada (Alba ca Zapada:d)
-te doare burtica?
-da, ca pe Bada....
-pai sa aduc niste sirop atunci..
-Nu mami, nu doare!

Pe drum spre casa, din parc
-Mami, face somn
-Ti-e somn?
-Da, face somn...
-Pai mergem acasa, bem lapticul, facem baita si apoi mergem in pat la nani
-Si Pisi
-Si Pisi merge. Si cand ne vedem dupa aceea?
-Dimineata, la soare
(noot...ne vedem si noaptea de cateva ori, la pisu, la apa, la pupici...:D)

Eu furand din cerealele ei cherrios..
-E bun mami? Place?
-Bun, place
-Mai vrei? Mai vrei, mami? Ia!

Dilema zilei

Daca ar trebui sa alegeti intre o gradinita super faina, cu programe misto pentru pici, cu spatii mari, curte, educatoare cu studii, acreditata, nu doar autorizata, deci misto intr-un cuvant, dar care costa 16,5 mil pe luna (:d) si o gradi aparent ok, curata, cu bune intentii declarate de a educa si ingriji piticii, dar cu mici lipsuri la capitolul spatiu de baie (adica e unul singur pentru toti) si meniu (mai scapa omlete si gogosi prin el), care costa 11,5 mil pe luna...ce ati alege?
Informatiile se bazeaza pe ce ne-a fost povestit de directoare si pe ce am vazut la vizitare. Plus adaugiri folositoare de la o mamica foarte atenta la detalii :)
Dileme dileme....

Deci plecam

Peste cateva ore decolam spre tinuturi racoroase, cu paduri si aer de munte. Am auzit ceva si de niste ploaie, dar dupa canicula de aici nu mai suna asa oribil...
Ieri a revenit acasa si sotul personal, cu vesti proaspete despre matza.
Matza e bine, se distreaza cu bunicii, la Predeal. A inteles ca mami e la Bucuresti, la servici, si cu asta basta. Tot acolo a plecat si tati. Ea stie de luni bune ce e aia servici, le-a si vizitat, pe ambele, asa ca nu a fost o notiune abstracta, ci ceva de inteles.
De fapt, asta e secretul cred. Sa nu incerci sa pacalesti piticul, sa pleci pe furis, sa bagi cine stie ce povesti alambicate, ci sa-i spui adevarul, cat mai pe limba lui.
Noi avem avantajul ca bunicii sunt foarte apropiati de Andreea, au stat cu ea de la nastere, am testat treptat lasatul singura cu ei, cate o zi, doua, apoi 4-5. Vacanta de 7 zile de anul asta e cea mai lunga petrecuta fara ea, dar cred ca e si ultima in care nu va percepe lipsa noastra ca pe ceva nasol.
Dupa 3-4 ani, am inteles ca nu mai accepta despartirile asa usor.
In orice caz, pana acum, Andreea nu a protestat nicicum la vacantele cu bunicii. Nu a plans, nu si-a modificat starea de spirit sau programul, nu a cerut acasa sau la mami. Daca intreaba uneori unde suntem, asculta povestea si trece mai departe.
Normal ca ne e dor de ea si normal ca o sa astept cu nerabdare sa fim din nou trei :). Dar, o data pe an e frumos sa fim in doi...sau in patru, cu niste prieteni dragi.

Jurnal de mama singura acasa

De ieri dimineata sunt singura acasa. Cuc. Prima data dupa mai bine de 3 ani...Foarte ciudat sentimentul de a avea toaaata casa doar pentru mine. Am inceput experienta cu o curatenie generala si un drum la piata dupa pepene si alte bunatati, care m-a daramat. Asa ca la 12.00 mi-am intins ambele picioare la orizontala si am citit. Ce liniste dubioasa, nimeni nu ma striga, nimeni nu vrea nimic de la mine. Foarte ciudat:d
Seara am muncit un pic, dar dupaaaaa, m-am regalat cu o baie cu spuma cum n-am mai prins de muuult timp. Am imprumutat spumantul matzei, din sticla roz cu capac in forma de coronita:d. Miros a piersica...
A, si tot aseara am facut briose. Cu zmeura. Super bune. Si am reparat ghivecele mele cu rosii daramate de furtuna. Si am vrut sa fac poze la nori, dar aparatul e la Dan, la munte, cu matza. Si cu bunicii.
Azi dimineata m-am trezit ca de obicei la 7 juma, desi nu se auzea niciun "maaaaamiiiii" prin casa. Era racoare si soare si mirosea a pamant asa ca am deschis larg toate geamurile si mi-am baut cafeaua, in liniste, fara intreruperi, pe balcon. Ce dor mi-era sa-mi beau cafeaua in liniste;)...
Eh, dar matza lipseste doar de o zi si, desi e calm si relaxant si muuulta liniste in jur, parca lipseste ceva..Si sunt sigura ca saptamana asta o sa-mi fie tare dor de ea. Chiar si de scartaielile dansei:D.
Azi sunt singura cuc, maine revine sotul personal, miercuri decolam.
O saptamana frumoasa va doresc!

PS: remember rosiile mele? agricultura ecologica de pe balconul personal a produs niste bobite miiici, dar gustoase. Si zilele astea au inceput sa apara si capsunile . Tot mici, ca niste fragute. Placerea cu care le culege matza si le uda si le mangaie, compenseaza dimensiunile reduse ale recoltei...

Dulcegarii

Nu ma pot abtine sa nu povestesc o scena din parc, de azi dimineata. O scena care mi-a aratat, din nou, ca dincolo de crize, nervisori, suparari, proteste, Andreea e un copil care simte si intelege foarte mult, capabila de gesturi de o tandrete nebanuita.
La noi la nisip exista intr-un colt niste mese de ping-pong, pe care matza vrea uneori sa se urce si sa tupaie. Daca mai sunt 1-2 copii care sa escaladeze masa si sa tropaie impreuna, cu atat mai bine.
Dimineata, hai mami pe masa. Pe masa statea deja un baietel, de vreo 3 ani, imbufnat. Eu o urc pe Andreea pe masa si raman prin zona. Pustiul imi marturiseste brusc ca e suparat:d. Ca un alt baietel nu mai vrea sa faca echipa cu el...Da, drama maxima..
Andreea ma intreaba imediat, dupa modelul "mami, ce zice tati" (:d), ce mi-a spus baietelul.
Ii explic ca e un pic suparat.
Eh si de aici incolo matza mea m-a surprins, de imi venea sa o mananc toata.
S-a asezat in fund langa el si l-a luat de manuta. La mangaiat pe par si si-a bagat fatuca sub sapca lui, unde se ascundea o mutrita trista rau, si i-a zis "gata, nu pange"...Dupa care a luat o bucata de para din caserola ei si i-a dat-o lui..."uite, vrei? para, vrei?". N-a vrut. Nu conteaza. Si a stat asa, langa el, tacuta, privindu-l din cand in cand sub sapca, 2-3 minute. Eu n-am intervenit deloc. Era povestea lor. Probabil astia mici stiu mai bine cum e cu supararea. Nu are nevoie de cuvinte, are nevoie de putina tandrete, un strop de atentie. Ca sa treaca, e suficient sa stea cineva langa tine:)...
La un moment dat, baietelul a uitat de suparare (dramele copilariei trec tare repede:d), s-a uitat la Andreea si m-a intrebat pe mine "e draguta?" :)). Eu i-am replicat "pai tu ce zici, e?".
Si pustiu de 3 ani mi-a zambit incurcat, soptind din coltul gurii "e" :d. Apoi a ciufulit un pic buclele blonde ale matzei si i-a zis ca il cheama Sebi, afland la randul lui ca pe ea o cheama "Adeea".
Au tropait un pic pe masa, s-au intins pe spate si au asteptat sa treaca vreun avion, au facut schimb de pietricele si s-au despartit:)...

(poza n-are legatura cu scena de azi, dar are legatura cu modul in care relationeaza cei mici. E facuta in Grecia, in timp ce noi mancam pe o terasa:d. Matza s-a imprietenit rapid cu doi rusi, cu care s-a distrat de minune, o ora si ceva, fara sa inteleaga o iota din ce ii spuneau:)) )

Aparente

Am dat intamplator peste un articol despre Suri. Suri Cruise. Ca sa deviez, recunosc ca nu ratez stirile cu ea, ma amuza hainele pe care le are, mi se pare super simpatica, ma enervez cand vad tocurile..etc.
Sa revenim.
In articol, mama ei povesteste cum a trebuit sa dea explicatii presei dupa ce au aparut niste poze cu ea in pulover si cea mica in rochita de vara, plimbandu-se prin vant. Ideea era ca imbracatul, mai ales adaugarea unei hainute peste rochita, naste proteste, asa ca a ales sa o lase pe Suri sa mearga un pic prin frig, pana cand va cere singura haina.
Mi-am amintit ca si eu am patit la fel de cateva ori, cand matza refuza sa se imbrace din casa, asa ca ieseam cu ea in tricou sau chiar maieu, cand afara ar fi mers macar inca o bluzita. Si da, la coltul blocului sau in parc, matza accepta inca un strat. Dar pana acolo, primeam cateva priviri extrem de acre de la trecatori...
Si mi-am dat seama cat de usor este sa ne facem o parere gresita atunci cand nu stim intregul context. Cum criticam aiurea si aruncam cu rosii pentru ca o anumita imagine nu se potriveste cu asteptarile noastre, cu principiile noastre, fara sa cunoastem intreaga poveste.
Cum ne uitam urat la copii care ni se par imbracati nepotrivit, fara sa stim de ce. La mamele care alapteaza sau dau un biberon cu lapte, fara sa stim nimic despre ele. La copiii care mananca o prajitura, fara sa stim daca e o exceptie sau o regula. La o mama care ridica vocea la cel mic, fara sa stim daca asa stie ea sa se poarte sau e doar o scapare, dupa zile si nopti grele....
E adevarat ca sunt comportamente pe care nu le accept, carora nu le gasesc nicio scuza, dar poate ar trebui sa privim cu mai multa toleranta la lumea din jur...

Micul Picasso

Sambata seara, prea cald pentru nisip, prea aglomerat pentru parc, ne-am dus in Centrul Vechi, sa bem un suc/bere la Bordellos. Locul e dragutel, racoare, fete prietenoase pe acolo, spatiu berechet pentru alergaturile matzei.
Dupa suc, am zis ca merge un pic de muzica, asa ca ne-am culturalizat din nou la Universitate, unde "simfoniile de vara continua". Donsoara si-a gasit iar parteneri de alergatura pe acolo, asa ca, in timp ce ea topaia pe iarba si mai arunca din cand in cand o figura de dans pentru deliciul publicului:d, noi astia mari am ascultat un pic de Mozart si Brahms...Face bine la inima din cand in cand:)
Seara s-a incheiat cu o ora de pictura a la micul Picasso.
Si asta, doar pentru ca ziua incepuse in parc, asa: :D
O saptamana frumoasa tuturor

Dupa 2 ani

Viata dupa 2 ani este fascinanta, palpitanta, amuzanta, stresanta. Este o amestecatura de emotii si asteptari, caci nu stii niciodata cum se va trezi dimineata si in ce toane va fi la pranz si daca seara va avea chef de baita sau va trebui constransa.
Nu stii daca azi carnita e buna, daca are pofta de piersici sau nu se va atinge de ele, daca e o idee buna sa mergem la copii sau ar prefera o joaca mai singuratica.
Nu stii daca azi va fi scartaita. Caci da, are zile cand scartzaie ca o usa stricata, un fel de inceput de plans, dar neterminat, o intentie de bazaiala ascunsa intr-un marait sacaitor ce poate declansa oricand un plans cu sughituri, neinteles si neconsolat. Nu-i place cum sta fusta, nu-i place cum sta Pisi, nu-i place lingurita, nu e multumita de nimic.
Nu stii daca azi o sa fie super vesela, daca o sa te faca sa razi isteric, cu mutrite si fraze inventate de ea. Sau o sa ai parte de vreo scena memorabila in parc.
Te trezesti deodata ca matza care dormea neintoarsa toata noaptea incepe sa se trezeasca zilnic la ora 4 a.m :d, doar ca sa te duci la ea, sa ia o gura de apa, sa faca un pishu, sa se planga de pampers.
Nu stii niciodata daca noaptea asta o sa dormi netrezita, daca vei fi trezita doar o data sau de 5 ori. Nu stii daca dimineata o sa doarma pana la 8.30 sau o sa vrea Pisicile Aristocrate la 6.30.
Viata dupa 2 ani iti arata ca, desi credeai ca inainte de aceasta varsta ai atins culmea oboselii si ca nu ai unde sa te mai duci decat inspre bine, nu e asa. Exista mereu noi culmi de atins.
Dar e atat de frumos.
Cand iti vorbeste, da, vorbeste, cu propozitii, si iti povesteste ceva.
Cand te strange in brate si iti aranjeaza parul ca sa nu-ti cada pe ochi.
Cand dimineata, cand o ridici din patut, se cuibareste in brate inca 5 minute, doar asa, pentru ca e cald si moale acolo. Si e mami (chiar daca mami ar vrea sa o lipeasca cumva in patut si sa mai fure juma de ora de somn:d)
Cand o vezi cum incepe incet incet sa se joace CU copii, nu langa ei, cand isi dau jucarii si construiesc/darama impreuna ceva.
Cand te intreaba a zecea oara intr-o zi "mami, ce zice tati? ce zice?", cand tati e chiar langa ea:))

Poveste absurda cu final mirositor

Sa ne imaginam o poveste. O scena de teatru mai bine..
Sa zicem ca suntem in parc, la zona cu leagane si nisip. E seara, iulie, nu ploua. Copiii se joaca veseli, caraie, alearga, parintii stau la taclale relaxati sau imping leaganele. In fine,scena clasica de parc.
Intr-un colt, un tatic da in leagan un baietel de vreo 3 ani, privind atent dupa fetita de vreo 5, ce misuna in toate partile, si pustiul de vreun an ce se tavaleste prin nisip.
Deodata, fetita se duce pe iarba, la vreun metru de nisip, isi da chilotii jos si face un kaki. Asa, in mijlocul drumului cum s-ar zice, sub privirile nedumerite ale parintilor. Se sterge atenta cu niste servetele ude, vreo 5 sa zicem, si le lasa asa, gramajoara parfumata in iarba de langa nisip.
Abia se intoarce fetita la joaca, ca fratele de 3 ani isi someaza tatal ca vrea si el kk. Taticul isi ia plodul, il duce la juma de metru de gramajoara fetitei, tot in drum, tot in iarba pe unde trece lumea spre iesirea din parc, tot sub privirile tuturor, si ...intelegeti. Il sterge si pe el si mai face o gramajoara de servetele ude, colorate si parfumate.
Sa ne imaginam acum ca un tatic, sa zicem al Andreei, cedeaza si se duce la posesorul celor trei copiii spunându-i pe un ton destul de suparat sa adune macar servetele daca tot si-a lasat copiii sa se kk in drum. Ca ceilalti copii se joaca acolo, ca s-au adunat deja muste, ca pute si e urat.
Omu replica senin ca ar aduna, dar nu are lopata (sic) si ca are trei copii de supravegheat si asta e...fu un accident.
La aceasta replica kafkiana, alti tatici se aduna de prin colturi si il someaza sa faca macar curat in urma lor, daca nu si-a invatat copii sa se duca prin tufisuri cand au astfel de nevoi urgente.
Omul continua sa-si legene baietelul linistit...ca na, nu are lopata, ce naiba.
Una din mamici, sa zicem mamica Sofiei, ii intinde o lopatica de jucarie mov si ii spune sa o pastreze si sa o foloseasca si acum si urmatorile dati cand are astfel de probleme cacacioase. Scena n-ar fi fost desigur completa fara aparitia din umbra a gardianului, vasnic aparator al leaganelor si al corcodusilor din parc.
Dansul repeta rugamintea de a aduna servetelele rahatite, "ca se mai joaca si alti copii pe acolo".
Ca sa nu lungesc povestea, sa zicem ca treitaticul a adunat servetelele cu lopatica si le-a depozitat cam 5 metri mai incolo, tot in iarba, tot in drum, dar oarecum mascate de un pomisor. Gramajoarele colorate au ramas pe loc, asteptand o ploaie de vara care sa le disipeze si sa ingrase pamantul.
Scena ar fi poate amuzanta daca n-ar fi adevarata, petrecuta aseara in minunatul parc Tineretului.

Operatiunea wc dupa concediu

Operatiunea olita, de fapt wc, inregistreaza un mic regres.
Inainte de concediu lucrurile erau minunate si planuiam sa renuntam si la pampersul de somn in curand, caci nu mai erau ude niciodata si nici ziua nu mai aveam accidente. In ultimele zile, dupa intoarcerea din concediu, am aparut insa mici accidente. Care au culminat ieri cu 2 pisu pe jos in casa si alti 2 pisu in chilotei la o petrecere:d.
Pur si simplu nu mai zice ca vrea la wc.
Si pampersul e din nou ud dimineata si dupa somnul de dupa-amiaza.
Asa ca, nu zic ca ne-am intors de unde am pornit, dar am facut cativa pasi inapoi.
La kaki inca suntem ok, la wc.
Nu stiu motivele. Poate concediul. Poate raceala...
O luam incet, pas cu pas:). Vedem cum se prezinta zilele ce vin

Teatru in parc

Nush daca ati aflat, dar de sambata teatrul Tandarica s-a mutat in Tineretului. Au pus un cort mare, albastru, chiar la intrarea dinspre Sincai. SI vor fi zilnic piese de teatru, de la ora 10.00. In weekend mai e o reprezentatie de la 12.00.

Detalii


Prima piesa e Alba ca Zapada, asa ca o sa fim acolo. Neaparat:)

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...