Dupa 2 ani

Viata dupa 2 ani este fascinanta, palpitanta, amuzanta, stresanta. Este o amestecatura de emotii si asteptari, caci nu stii niciodata cum se va trezi dimineata si in ce toane va fi la pranz si daca seara va avea chef de baita sau va trebui constransa.
Nu stii daca azi carnita e buna, daca are pofta de piersici sau nu se va atinge de ele, daca e o idee buna sa mergem la copii sau ar prefera o joaca mai singuratica.
Nu stii daca azi va fi scartaita. Caci da, are zile cand scartzaie ca o usa stricata, un fel de inceput de plans, dar neterminat, o intentie de bazaiala ascunsa intr-un marait sacaitor ce poate declansa oricand un plans cu sughituri, neinteles si neconsolat. Nu-i place cum sta fusta, nu-i place cum sta Pisi, nu-i place lingurita, nu e multumita de nimic.
Nu stii daca azi o sa fie super vesela, daca o sa te faca sa razi isteric, cu mutrite si fraze inventate de ea. Sau o sa ai parte de vreo scena memorabila in parc.
Te trezesti deodata ca matza care dormea neintoarsa toata noaptea incepe sa se trezeasca zilnic la ora 4 a.m :d, doar ca sa te duci la ea, sa ia o gura de apa, sa faca un pishu, sa se planga de pampers.
Nu stii niciodata daca noaptea asta o sa dormi netrezita, daca vei fi trezita doar o data sau de 5 ori. Nu stii daca dimineata o sa doarma pana la 8.30 sau o sa vrea Pisicile Aristocrate la 6.30.
Viata dupa 2 ani iti arata ca, desi credeai ca inainte de aceasta varsta ai atins culmea oboselii si ca nu ai unde sa te mai duci decat inspre bine, nu e asa. Exista mereu noi culmi de atins.
Dar e atat de frumos.
Cand iti vorbeste, da, vorbeste, cu propozitii, si iti povesteste ceva.
Cand te strange in brate si iti aranjeaza parul ca sa nu-ti cada pe ochi.
Cand dimineata, cand o ridici din patut, se cuibareste in brate inca 5 minute, doar asa, pentru ca e cald si moale acolo. Si e mami (chiar daca mami ar vrea sa o lipeasca cumva in patut si sa mai fure juma de ora de somn:d)
Cand o vezi cum incepe incet incet sa se joace CU copii, nu langa ei, cand isi dau jucarii si construiesc/darama impreuna ceva.
Cand te intreaba a zecea oara intr-o zi "mami, ce zice tati? ce zice?", cand tati e chiar langa ea:))

Comentarii

  1. Da, si e o copilita asa de dulce...Si blonda. Mor de dragul ei, asa balaie. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Al naibii de greu si-al naibii de frumos, este? :)
    Minunat ai scris.
    In rest ... empatizam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e Alina:). Incredibil de greu in unele zile si infinit de frumos in altele...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cristina, toata lumea se mira cand o vede..Noi sateni amandoi si ea blonda cu ochi albastri:))

    RăspundețiȘtergere
  5. tocmai frumusetea acestor clipe iti da putere sa treci peste zilele "scartaite", nu? :P Forta!

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa e Gabi:). Incet incet crestem mari si sunt sigura ca o sa vina o vreme cand imi va fi dor de simplele scartaieli de acum:p

    RăspundețiȘtergere
  7. Aaaa, cat de bine te inteleg, cum scartaie si a mea cateodata de-mi vine sa plec de acasa! Si chiar asa, spune propozitii? Asa clar, ca un om mare? :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Iai, dar ce bine ai povestit :) E greu tare la 2 ani, dar sunt asa de draguti ca iti vine sa ii mananci si daca mai scot si o "perla" sunt si mai deliciosi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Maria, si a ta scartaie? Eu tot timpul am avut impresia ca Degetica e super super cumintica si nu ai probleme cu ea:). Citeam chiar zilele trecute pe blogul unei mamici din state despre "whining" si ma pufnea rasul la munca, pentru ca se aplica perfect si Andreei. Eu ii zic scartait:d
    Da, leaga cuvintele in propozitii. Bine, scurte, subiect predicat..sau inlantuie mai multe cuvinte dar da ceva cu sens:)

    Adelle, e greu si minunat in acelasi timp. Uneori ma enervez si ma supar pe ea, dar apoi ma uit cat e de scumpa si incearca sa ma impaca, si imi dau seama ca si atunci cand face o prostiuta ca sa ne sfideze, o face ca un test, nu din rautate. Si ma amuz, ma inmoi...

    RăspundețiȘtergere
  10. Roxana: in mod normal nu scartaie, este chiar super ok, dar acum, de vreo saptamana-doua a intrat intr-o pasa de unde nu mai reusim s-o scoatem. Toata ziua sta lipita de mine si la san, iar daca refuz sa-i mai dau se supara si face si no. 1 si no. 2 pe jos. Asa mi-a facut astazi de 3 ori de am sfarsit plangind 30 de minute ca nebuna.

    RăspundețiȘtergere
  11. Of, MAria, sper sa iesiti repede din pasa asta. Poate schimbarea locuintei a fost un eveniment care a marcat-o totusi si ii trebuie o perioada de adaptare. Uneori e adevarat ca ajungi sa te simti neputincios, dar trec toate pana la urma si sunt sigura ca si Degetica va reveni la obiceiuri mai linistite:)
    VA pupam

    RăspundețiȘtergere
  12. Roxana, multumesc, vorbele tale bune m-au ajutat putin. Se poate sa fie asa cum spui sau poate faptul ca se vede din ce in ce mai independenta o sperie teribil si, desi incearca lucruri noi, doreste sa pastreze legatura dintre noi. Eu mi-am dorit intotdeauna o fetita lipicioasa si asa a si iesit, nu ar trebui sa ma plang...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo