despre promisiuni neonorate

M-am gandit ca poate ar fi util celor care urmeaza sa caute gradinite si sunt novici in domeniu, cum am fost si eu de curand, sa stie cam la ce sa fie atenti, dincolo de vorbele minunate ale directorilor.
Caci eu am ajuns la concluzia ca toti sau oricum mare parte din directorii de gradinite sunt niste vanzatori foarte talentati. Stiu exact ce si cum sa spuna, pe ce sa puna accent, ce asteapta parintele inocent de la gradinita si cum sa puna intr-o lumina buna orice banalitate.

1. "Noi scoatem copiii in parc in fiecare zi" - fraza clasica pentru gradinitele care au un parc pe langa. Wrong. Nicio educatoare nu se risca sa iasa in parc cu 10 pitici de 2-3 ani. Poate iese o data pe saptamana, poate mai rar. Dar nu zilnic. E riscant si dificil, iar iarna, ca sa echipezi 10 puradei si apoi sa-i dezechipezi ia cat o zi de gradi. Asa ca intrebati daca promisiunea e valabila si la grupa mica, dar si mai bine asigurati-va ca gradinita are o curte mare, echipata cu jucarii si verificati daca chiar sunt copii pe afara cand mergeti in vizite. Pentru noi scoaterea zilnica la aer a fost un criteriu esential si unul din motivele de baza pentru care am renuntat la prima gradinita cu care semnasem un contract. Caci, desi ni se promisesera vizite zilnice in parc:d, copiii nu erau scosi din cladire cu zilele, nici macar in curte, care curte oricum era mica si lipsita de atractii.

2. "Mancarea este facuta de noi" - da, poate, sau poate e adusa. Nu asta conteaza neaparat. Poate fi si de la catering, dar sa fie ok. Cereti variante de meniu si uitati-va mai ales la gustari si mic dejun. Masa de pranz e de obicei ok, cu supa si felul doi, dar mici abateri apar de multe ori la celelalte mese. Omlete, iaurtele danonino, salamior nush de care, prajiturele magura sau alte bunatati...Vedeti cat de des se repeta intr-o saptamana. Daca e vorba de 1-2 zile...poate e ok, daca e un obicei zilnic, e cam nasol. Sau nu. Depinde cum l-ati hranit pe pici pana atunci.

3. "Transportul se face doar cu microbuzul nostru" - ideal, superb. Noi insa am avut un soc cand am vazut copiii de la o gradi cunoscuta adusi in parc cu 2 masini mici, inghesuiti cate 6 pe bancheta din spate. E adevarat ca era perioada de vacanta si erau doar vreo 2 copii de 2-3 ani, restul erau pe la 4 ani, dar totusi. Riscant rau. Cereti detalii si aflati daca microbuzul este prevazut si cu centuri de siguranta.

4. "Mergem lunar la teatru, muzee, circ, bla bla" - asigurati-va ca aceste vizite sunt incluse in taxa lunara si daca nu, aflati cam cat inseamna ele in plus. Noi am intalnit un caz in care mersul la teatru era gratis, dar circul si alte excursii nu. In plus, subliniati ca va intereseaza in prezentare doar activitatile care se fac cu grupa mica, nu in general in gradinita, pentru ca de multe ori directorii insira o lista lunga de activitati, excursii, optionale, etc si la final afli ca doar un sfert sunt de fapt pentru aia mici de tot.

5. "Avem program de training la olita" - da? cum? in ce consta? eventual trageti de limba si alte mamici care au copii acolo. Uneori "programul" e doar teoretic, practic copilul face tot in pampers, din lipsa de educatoare sau timp.

6. "Avem educatoare foarte bine pregatite, care stiu cum sa se poarte cu copiii in situatii dificile" - minunat, dar cereti detalii legate de metodele aplicate. Punctual, pe mine m-a interesat daca sunt pedepsiti in vreun fel (time-out), cum sunt linistiti daca plang sau ce se intampla daca unul face o prostie. Aproape mereu directorii s-au simtit datori sa ma asigure ca cei mici nu sunt pedepsiti, ca sunt mici, ca suntem oameni, bla bla, dar pe de alta parte daca vreunul din copii sau chiar a mea ar lovi, imbranci, vorbi urat as vrea sa fie certat, sa i se dea de inteles cumva ca nu are voie. Altfel, te trezesti ca al tau copiaza comportamente nedorite pentru ca nu le-a spus nimeni ca e gresit.

Alte lucruri care mi-au sarit mie in ochi:
- camerele sa fie mari si cu lumina naturala. La unele gradi sala de mese si chiar unele sali de curs sunt sub pamant si au eventual niste geamuri minuscule aproape de tavan. Nu conteaza cat de minunate sunt lampile si cata lumina dau ele, ci sa fie lumina naturala.
- camera de somn sa fie aerisita si spatioasa. Eu am zis "nu" la o gradi care in rest era super ok pentru ca am vizitat intamplator sala de somn dupa ce iesisera copiii de acolo si m-a luat cu lesin. Erau cred vreo 30 de paturi unul langa altul, etajate, cu niste culoare mici intre ele, si un aer de crapai. Probabil ca urmau sa deschida geamurile, nu zic nu, dar tot nu mi-ar conveni sa culc copilul acolo.
- educatoarele si asistentele sa participe la masa, ca sa ajute copiii cu mancatul si sa-i impinga un pic de la spate. Altfel, aia mai lenesi/sclifositi ciugulesc un pic si gata.
- intrebati ce se intampla cu cei mici dupa gustarea de dupa somn. In multe cazuri, educatoarele pleaca si grupele sunt unite. Nu e neaparat rau, se pot juca impreuna, aia mici cu aia mari. Ideea e sa fie totusi supravegheati si cei mici un pic protejati...Din ce am vazut, de multe ori sunt lasati la gramada in curte si Dumnezeu cu mila.

daca imi mai aduc aminte, completez:d

Vine toamna, ce mai mesterim?

Odata cu scurtarea zilei si lungirea intunericului, se pune problema ce ne facem cu picii. Daca aveti unu ca matza mea, vesnic in cautare, alergare, usor plictisibil si rapid irascibil...atunci e nasol.
Nu cred ca mi-am folosit vreodata atat de mult neuronii pe chestii creative ca acum. Si eu lucrez intr-un domeniu destul de creativ:d
Serile se petrec la noi cu multa mazgaleala, murdarire, amestecare, cu experimente si experiente de toate felurile. Mi-am impus sa devin imuna la mizeria care ramane dupa o astfel de joaca si sa ma bucur de bucuria Andreei. Curatenia dupa.
Ne jucam cu culori, cu orez, cu paste, cu apa, multa apa, cu hartie colorata si alba, cu lipici si sclipici. De fapt, experienta cu sclipiciul a fost nascatoare de nervi de ambele parti asa ca o mai amanam:d...
Nu va imaginati ca am rabdare sau dispozitie in fiecare zi. Nu. De multe ori, recunosc, seara stam la desene sau citim o carticica...Si tot asa recunosc ca nu toate ideile sunt originale, ale mele :).

Taiem bucatele de hartie colorata...
Le stropim cu apa....
Si le lipim pe o maare coala alba.
Apoi, trecem la altceva si le lasam la uscat. A doua zi le dezlipim usor si vedem ca hartia alba e pictata in multe patratele colorate:d
Ma rog, partea de a doua zi a revenit mamei.. Pentru Andreea cel mai interesant a fost sa taie (ajutata) hartiile, sa le stropeasca cu apa si sa vada ca se pot lipi una peste alta:d

Prima zi de gradi - update

Povestea matzei in imagini:

Intai am invatat baietii sa spele bebelusi
Apoi ei m-au invatat sa ma "barbieresc"
Dupa pranz, ne-am retras la o barfa, ca fetele
Dupa un nani cam scurt, am consolat un baietel trist...
Iar la final am mancat, singuuuuri, o gustare.

Prima zi de gradi

Dap, am ajuns si aici. La prima zi de gradi. Suna asa ciudat. Cand a crescut pitica? Cand au trecut lunile, zilele, anii? Dimineata era super disperata sa plece mai repede, si-a luat rucsacelul cu numele ei si misuna pe la usa. Am reusit sa aman plecarea pana pe la 9 si un pic, dar tot a trebuit tati sa faca o plimbare pe jos pana la gradi ca sa nu ajunga acolo prea devreme.
Am decis sa o duca tati. Pentru ca de el se desparte mai usor. Sper.
O sa revenim cu povesti mai incolo. Maine. Saptamana viitoare.
Suntem curiosi, speriati, bucurosi, emotionati. Toate la un loc. Incercam sa nu transmitem decat ganduri bune si pozitive, dar stiu din povestile altor mamici ca nu e asa usor cu adaptarea la noul mediu, ca fiecare are reactii diferite si perioade mai lungi sau mai scurte de adaptare. Luam fiecare zi cum vine si vedem ce avem de facut.
Poza zile: "pa mamiii, pupici"

Povesti cu valuri

Ne-am intors, dupa ultima intalnire cu marea de anul asta.
A fost frumos, cald, cam vantos totusi, am facut si baie si plaja, ne-am jucat, am facut castele si am cunoscut delfinii.
Trecand peste mizeria de pe plaja si anumite specimene umane nedorite, ignorand fundurile gigante, burtile prea rotunde si covoarele de seminte si tigari de pe jos si inchizand ochii la strigatele de lupta ale unor mame si ratoiala unor tati...a fost frumos.
Matza si-a gasit copii pe plaja si s-a jucat cu ei. Sau singura. A intrat si in apa, mai putin duminica pentru ca batea un vant cam fortos si ne era frig. S-a intalnit cu Mariuca un pic, prea pic :(
A fost frumos. Marea e frumoasa mereu. Ne vedem la anu'....

Cu Mariuca:)
Cu mami:)

Castelul Reginei In cautare de scoici
Delfinii

PS:
Uf, am uitat sa va povestesc despre best ever chocolate cake a lu' Mazi, pe care am facut-o impreuna cu Andreea si am mancat-o impreuna cu taticul donsoarei, pe motiv ca matza isi terminase ratia anuala de ciocolata inca din timpul procesului de preparare a minunii, prin lingerea prelungita a vasului in care amestecasem compozitia...

La mare. Partea a doua

Partea a doua se desfasoara din pacate local, caci e mult mai scurta si nu permite deplasari spre tarmurile umbrite si apele turcoaz ale Greciei.
Nu-i nimic. O baie e baie oriunde si putin nisip printre degete nu strica niciodata.
Asa ca maine pornit toti trei spre Constanta noastra, unde vom poposi pret de 4 zile.
Busu a anuntat soare si cald, poate cativa stropi duminica, dar nu ne suparam, caci avem in plan si o vizita la delfini.
E inca vara, ploile reci de noiembrie sunt inca departe, asa ca nu stati in casa:).

Imaginatia la 2 ani

De vreo 2-3 luni am inceput sa observ schimbari radicale in jocul Andreei, schimbari pe care le urmarim cu atentie si ni se par fascinante. In continuare mergem aproape zilnic la nisip si la leagane, dar nu mai e atat de incantata de ele ca in primavara...In schimb e muult mai distrata de jocurile in care se poate preface.
Sa ma explic.
In fiecare zi "face mancare" afara. Aduna frunze, pamant, pietre si le amesteca. Am descoperit un pom langa nisip in care cresc niste bete verzi identice cu fasolea (habar n-am cum se cheama, dar stiu ca si eu ma jucam cu ele cand eram mica...le "vindeam" in spatele blocului:)) ). Ne serveste, ne intreaba daca e bun, daca mai vrem, daca sa mai puna sare.
Tot prin parc face pe babuta. Adica isi cauta un bat, denumit imediat baston:d, si merge cocosata, ca o babuta.
Alta nebunie a ei este acum sa gasim casuta piticilor din padure. Adica ne fataim printre pomii din parc si unde gasim niste tufe asezate in cerc, acolo e casuta. In casuta, Andreea da cu matura si, din nou, face mancare pentru piticii care vin de la mina.

Iar acasa, weelll, acasa este circul de pe lume. Seara ne jucam de-a Alba ca Zapada, evident. Suntem pe rand ba printesa, ba vrajitoareal, ba printul, ba uneori apare si cate un vanator pe acolo. Cel desemnat (de Andreea normal:d) Alba ca Zapada trebuie sa muste din mar (minge), sa scape marul (mingea:D) pe jos si sa cada artistic pe podea unde asteapta cuminte sa vina printul sa dea pupici. Printul vine obligatoriu pe cal si dupa ce o vindeca pe printesa de "buba la burtica pentru ca a mancat marul stricat de vrajitoare" pleaca cu ea la castel. Calare, normal...Iar vrajitoarea poarta neaparat pe cap pelerina de ploaie a Andreei, ca sa nu existe confuzii.
"Teatrul", de fapt "scena de teatru" se repeta de 5-10 ori pe seara, pana cand unul din actori, mai ales mama anunta ca e ora de laptic sau de baie sau de orice altceva :d

Alta idee create a matzei este aparitia in peisaj a "copiilor ei", adica Pisi, Elefantul si Oac, care dorm cu ea in pat si de care isi aminteste brusc cand suntem pe afara. "Unde sunt copiii mei?", intreaba dansa. Si eu raspund cuminte "sunt acasa, fac nani sau mananca.... Te asteapta".

Desi are vrei trei copii :d, obsesia pentru Pisi nu s-a diminuat, blanita visinie fiind in continuare preferata ei, cautata si purtata peste tot prin casa. Daca o uita pe undeva, isi aduce aminte brusc si pleaca speriata sa o caute. "Unde e pisi meu?", intreaba cu o voce care anunta plansete tipatoare daca animalul nu apare in urmatoarele secunde. In plus, nu avem voie, nici eu, nici tati, sa-l tinem sau macar sa-l atingem cand e la ea in brate. Ne anunta rapid ca e al ei si ca daca vreau imi cumpara un pisi mai mic de la magazin.
"Vrei mami? da? Pisi mic ... zin (magazin)? "
"Imi cumperi un Pisi de la magazin? "
"Da, mic." :d

Later: Mi-am mai adus aminte ceva:d. Cand o gadilam sau o impungem in gluma, ne zice foarte autoritar "lasa fata!", fraza preluata banuiesc de la bunicu...ca parca pe el il auzeam zicand asa:d

Neta neta si alte povesti

Neta neta este noua prietena a Andreei. E mica, vioaie si dornica de plimbari. Ne insoteste zilnic in parc si daca o uitam acasa, trebuie sa ne intoarcem dupa ea. E argintie, cu manere galbene si trei roti fistichii. Este o trotineta.
Am cumparat-o la mana a doua si dupa primele doua iesiri afara, acu vreo 2-3 saptamani, am ascuns-o dupa draperia din dormitor. Era jale. MAtza, care isi dorise tare mult o trotineta, se plangea ca e prea mare, ca nu e buna, ca nu e roz si mica, asa cum vazuse la alta fetita din parc, ca nu merge. Se urca pe ea si se enerva ca trotineta o lua ba la stanga, ba la dreapta, dupa cum se lasa Andreea pe ghidon. In plus, ori eu, ori tati trebuia sa o impinga. In fine, experienta cu trotineta a fost un dezastru nascator de plansete si nervi. Asa ca am ascuns-o. A rezistat dupa draperie 2 saptamani, pana cand intr-o seara aflu de la mama ca au iesit in parc cu dansa. "Aoleu", zic eu ingrozita de urmari. "De ce? Merge foarte bine", replica mama mirata.
ha? Cum adica merge bine? Nu plange? Nu tipa?
"Nu, merge bine"...
Mai tarziu ajung si eu in parc sa vad minunea. Si da, fi-mea se da pe trotineta de parca s-a plimbat cu ea toata vara. Nush cand, cum si in ce fel s-a prins de miscari, dar merge tare bine:D.

Tot la capitolul noutati este mutarea in patul mare (de fapt o canapea extensibila care era deja la ea in camera), plin de perne si plusuri, ca na, acum nu mai pot protesta la aducerea tuturor animalelor in pat pe motiv ca e mic si doarme inghesuita. Cele 2 nopti si 3 pranzuri de pana acum au fost un real succes, asa ca ne pregatim sa demontam patul cu gratii si sa-l daruim cu drag unei burtici.

Aseara, dupa ce a "citit" a suta oara Alba ca Zapada, fi-mea a decis ca ea e Bada, eu sunt Regina (hm...asta e de bine?:d) si tati e Printul. Zic mersi ca nu m-a desemnat (inca) drept Vrajitoarea.

Dimineata am fost la Mogosoaia, sa vizitam Palatul. Inauntru am gasit, normal, o regina si doi printi (de fapt cred ca statuile erau un general roman cu doi soldati, dar ce mai conteaza). Spre norocul nostru in curte au loc niste serbari si dimineata este teatru pentru copii, asa ca am urmarit Printesa si Broasca, o poveste din care Andreea a inteles clar ca Printesei ii era frica de un oac, dar pana la urma i-a dat un pupic. Mai era implicata pe acolo si o fantana, in care a cazut o minge, dar partea asta a naratiunii e putin neclara asa ca o vom aprofunda cu alta ocazie. Oricum i-a placut asa de mult ca dupa somnul de dupa-masa ne-a rugat sa mergem iar la Printesa si la Oac.

Ce am mai observat la ea in ultima vreme....
Nu mai e asa incantata sa se joace cu copii. Nici macar cu prietenele ei, Mariuca si Sofia. Se bucura sa le vada, le pupa, le ia de manute, dar dupa o vreme da semne ca ar avea chef de o joaca mai solitara, uneori chiar ne zice ca vrea sa plecam de acolo, sa mergem acasa...Probabil e o faza
de-a ei, asa ca o las in pace. Nu ca as avea ce sa fac...

Cand se supara, serios sau in gluma, ia pozitia "Morocanosul". A vazut ea ca piticul antipatic din povestea prea des mentionata sta cu mainile in san, pe butoi, cand nu vrea sa faca baie. Si asa face si ea. Se intoarce cu spatele si pune mainile in san. Eu normal ca fac misto de ea si o intreb daca nu cumva decisese ca e Alba ca Zapada, nu Morocanosul, problema care pare sa o puna in oarece incurcatura :d

Cand vreau sa-i dau sa manance si nu prea are chef, imi zice ca "am treaba". Adica are de colorat, sau de culcat Pisi sau alte lucruri mai importante de facut.

Vorbeste mult, in propozitii, incearca sa povesteasca si eu o "impung" mereu sa-mi zica ce fac diverse personaje din povesti, ce a facut dimineata in parc cu bunicul, ce a mancat cu bunica la pranz, etc. Cand nu reuseste sa exprime ce vrea, isi arunca mainile a abandon si zice "nu tiuuuu". Iar eu incerc sa preiau firul povestii si sa o ajut, pana trecem hopul si gasim cuvintele necunoscute.

In continuare protesteaza zgomotos atunci cand vrea ceva si nu i se da, dar nu mereu si nici eu nu mai inteleg criteriile. De exemplu cedeaza usor cand e vorba de un carucior de jucarie, atunci cand ii explic ca e al unui bebe (desi o vad bine ca nu e fericita si ar da orice sa il poata plimba si ea un pic), dar face o criza uriasa pentru ca vrea un amarat de bat tinut de alta fetita :d. Tind sa cred ca tine mult si de starea ei, de cat e de odihnita sau vesela. Dar nu doar de asta...

Si la final, mutrita vesela (a descoperit fata asta in oglinda si apoi a venit sa ne arate "realizarea")

Balaceala din IOR

Duminica am fost in IOR. Am zis sa evitam aglomeratia din Tineretului, dar am dat de una si mai ingrozitoare. Parca eram la miting, toata lumea mergea incolonata pe alei, incercand sa nu-l calce pe ala din fata pe pantof, iar la locurile de joaca...razboi in toata regula. Zeci de copii alergau agitati, stresati, se certau, se imbranceau, se agatau haotici de leagane.
Am zis ca nu mai repet in veci experienta asta. Am plecat de acolo mai obositi decat ajunsesem si cu nervii pusi pe bigudiuri.
Singura parte haioasa a vizitei a fost fantana dinspre Titan, unde matza a alergat si s-a jucat cu apa de nu se mai dadea dusa. Noroc ca aveam haine de schimb, ca s-a udat toata:D

Despre cum s-a dus naibii somnul meu

Ei bine, da. Dupa 1 an si ceva de somn minunat noaptea, fara pauze, fara treziri, la 2 ani si 3 luni matza s-a gandit ca e timpul pentru o schimbare.
Asa ca mai nou noptile mele sunt fragmentate in bucatele mici, chinuite. De pe la 2-3 matza incepe sa ma strige. "maaaaamiiiiii, apa", "maaaaaamiiiiiiii, pishu", "maaaaamiiiii, apaaa"..si tot asa, de 4,5,6 ori pe noapte.
Nici nu stiu daca doarme cu adevarat intre pauzele astea.
La 6 de obicei e ultima strigare, dupa care fie adoarme bustean pana la 8 si un pic cand ma duc si o trezesc, fie se trezeste de tot, spre maxima mea bucurie.
Eu sunt mereu chiauna, as bea 10 cafele si uneori la munca ma surprind picotind cu ochii in monitor...
Ramane speranta ca si asta e tot o faza, ca si celelalte, si ca intr-o zi (noapte) vom reveni la obiceiuri mai bune.

Furnicutza lu' mama

Dimineata, pe la 9 juma, eu complet imbracata, cu sacul de parc asteptand cuminte pe scaun, cu Andreea imbracata, astept sa termine fi-mea de spalat vasele ca sa iesim odata afara...Matza nu s-a lasat dusa pana nu a terminat de facut curat, proces care a dus la consumarea unei cantitati importante de apa...:d....


Dupa ce am reusit sa iesim afara, a aparut problema culcarii lu' bebe mic, creatura roz, fara haine, care a ajuns cu noi in parc...


Alte filme de azi pe aici..

Concluzii mamicesti despre Germania

De fapt despre Bavaria, ca poate in alte zone e altfel:

- de la 1 an si un pic copiii au liber la carnati. Simpli sau in chifla. Cu sau fara cartofi.
- de la 2 ani, au liber si la inghetata, mica, mare, de fructe sau vanilie...inghetata sa fie
- copiii care nu se tin pe picioare pot sta binemersi pe jos, pe trotuar, prin magazine, pe la terase
- copiii de 3, 4, 5 ani care nu vor sa umble toata ziua cu mamele prin oras, la cumparaturi, vizite, cafele, etc. beneficiaza de plimbari comode in carucior. Daca nu sunt suficient de linistiti, primesc o suzeta. Singura cerinta este sa studieze in tacere arhitectura minunata a oraselor bavareze si sa nu intervina in discutiile celorlati. Si sa doarma.
- la temperaturi sub 18 grade, copiii nebipezi, ocupanti de carucior, primesc ciorapi. Nu si ghete.

Nu vreau sa par carcotasa. Poate ca nici nu erau nemti. Poate erau turisti care vorbeau germana:d.
Poate am nimerit noi aiurea.
Dar, mie mi s-a parut ca pentru nemti copiii sunt niste accesorii care nu trebuie sa deranjeze. Fie ca plimba ditamai copilul de 4 ani in carucior, eventual si cu o suzeta in gura, fie ca il ignora pe piciul in patru labe pana isi termina cafeaua, neamtul nu mi s-a parut un parinte prea amuzant.
Relaxat, da. Dar nu amuzant.
Am comparat situatia cu ce am vazut in alte tari sau la turistii straini din Grecia. Britanicii, olandezii, italienii...mi s-au parut relaxati, calmi, zambitori, extrem de toleranti cu cei mici, se jucau cu ei, se amuzau, ii plimbau dupa ei peste tot, dar ii implicau in ceea ce vedeau.
Nu am vazut aceeasi disponibilitate la nemti.
Dar, repet, poate a fost o perceptie gresita...

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...