Imaginatia la 2 ani

De vreo 2-3 luni am inceput sa observ schimbari radicale in jocul Andreei, schimbari pe care le urmarim cu atentie si ni se par fascinante. In continuare mergem aproape zilnic la nisip si la leagane, dar nu mai e atat de incantata de ele ca in primavara...In schimb e muult mai distrata de jocurile in care se poate preface.
Sa ma explic.
In fiecare zi "face mancare" afara. Aduna frunze, pamant, pietre si le amesteca. Am descoperit un pom langa nisip in care cresc niste bete verzi identice cu fasolea (habar n-am cum se cheama, dar stiu ca si eu ma jucam cu ele cand eram mica...le "vindeam" in spatele blocului:)) ). Ne serveste, ne intreaba daca e bun, daca mai vrem, daca sa mai puna sare.
Tot prin parc face pe babuta. Adica isi cauta un bat, denumit imediat baston:d, si merge cocosata, ca o babuta.
Alta nebunie a ei este acum sa gasim casuta piticilor din padure. Adica ne fataim printre pomii din parc si unde gasim niste tufe asezate in cerc, acolo e casuta. In casuta, Andreea da cu matura si, din nou, face mancare pentru piticii care vin de la mina.

Iar acasa, weelll, acasa este circul de pe lume. Seara ne jucam de-a Alba ca Zapada, evident. Suntem pe rand ba printesa, ba vrajitoareal, ba printul, ba uneori apare si cate un vanator pe acolo. Cel desemnat (de Andreea normal:d) Alba ca Zapada trebuie sa muste din mar (minge), sa scape marul (mingea:D) pe jos si sa cada artistic pe podea unde asteapta cuminte sa vina printul sa dea pupici. Printul vine obligatoriu pe cal si dupa ce o vindeca pe printesa de "buba la burtica pentru ca a mancat marul stricat de vrajitoare" pleaca cu ea la castel. Calare, normal...Iar vrajitoarea poarta neaparat pe cap pelerina de ploaie a Andreei, ca sa nu existe confuzii.
"Teatrul", de fapt "scena de teatru" se repeta de 5-10 ori pe seara, pana cand unul din actori, mai ales mama anunta ca e ora de laptic sau de baie sau de orice altceva :d

Alta idee create a matzei este aparitia in peisaj a "copiilor ei", adica Pisi, Elefantul si Oac, care dorm cu ea in pat si de care isi aminteste brusc cand suntem pe afara. "Unde sunt copiii mei?", intreaba dansa. Si eu raspund cuminte "sunt acasa, fac nani sau mananca.... Te asteapta".

Desi are vrei trei copii :d, obsesia pentru Pisi nu s-a diminuat, blanita visinie fiind in continuare preferata ei, cautata si purtata peste tot prin casa. Daca o uita pe undeva, isi aduce aminte brusc si pleaca speriata sa o caute. "Unde e pisi meu?", intreaba cu o voce care anunta plansete tipatoare daca animalul nu apare in urmatoarele secunde. In plus, nu avem voie, nici eu, nici tati, sa-l tinem sau macar sa-l atingem cand e la ea in brate. Ne anunta rapid ca e al ei si ca daca vreau imi cumpara un pisi mai mic de la magazin.
"Vrei mami? da? Pisi mic ... zin (magazin)? "
"Imi cumperi un Pisi de la magazin? "
"Da, mic." :d

Later: Mi-am mai adus aminte ceva:d. Cand o gadilam sau o impungem in gluma, ne zice foarte autoritar "lasa fata!", fraza preluata banuiesc de la bunicu...ca parca pe el il auzeam zicand asa:d

Comentarii

  1. abia astept si eu sa inventeze ea, nu sa inventez eu :))

    RăspundețiȘtergere
  2. da, sa vezi ce amuzanta e orice poveste dupa a 20-a punere in scena:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Haios de tot! Eu i-am zis lui Bobby ca regina cea rea a pus in marul Albei ca Zapada multe chimicale, si d-aia i s-a facut fetei rau!:))

    RăspundețiȘtergere
  4. da, adaptam si noi. Am fost in dilema cu Scufita Rosie, ca ne-am uitat impreuna pe carticica si nu stiam cum sa explic mancatul bunicii de catre lup:))...

    RăspundețiȘtergere
  5. :) trecand peste partea repetitiva pare tare misto etapa. sa filmati punerea in scena ca sa ne delectam si noi. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. O sa incercam sa filmam, desi fiecare dintre noi e un personaj si regizorul Andreea nu ne lasa sa ne indepartam de scena prea mult:d

    RăspundețiȘtergere
  7. improvizati un trepied si incercati sa nu va indepartati din vizorul camerei. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce frumoooosss! Ma faci sa privesc entuziasmata spre lunile si anii urmatori! :))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Gabi: incercam:)
    @Raluca : da si eu sunt la fel de entuziasmata. Si de prezent si de ce urmeaza. E foarte frumos sa-i vezi cum se schimba si incep sa faca lucruri dupa mintea lor, nu doar dupa ce le spui tu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo