Neta neta si alte povesti

Neta neta este noua prietena a Andreei. E mica, vioaie si dornica de plimbari. Ne insoteste zilnic in parc si daca o uitam acasa, trebuie sa ne intoarcem dupa ea. E argintie, cu manere galbene si trei roti fistichii. Este o trotineta.
Am cumparat-o la mana a doua si dupa primele doua iesiri afara, acu vreo 2-3 saptamani, am ascuns-o dupa draperia din dormitor. Era jale. MAtza, care isi dorise tare mult o trotineta, se plangea ca e prea mare, ca nu e buna, ca nu e roz si mica, asa cum vazuse la alta fetita din parc, ca nu merge. Se urca pe ea si se enerva ca trotineta o lua ba la stanga, ba la dreapta, dupa cum se lasa Andreea pe ghidon. In plus, ori eu, ori tati trebuia sa o impinga. In fine, experienta cu trotineta a fost un dezastru nascator de plansete si nervi. Asa ca am ascuns-o. A rezistat dupa draperie 2 saptamani, pana cand intr-o seara aflu de la mama ca au iesit in parc cu dansa. "Aoleu", zic eu ingrozita de urmari. "De ce? Merge foarte bine", replica mama mirata.
ha? Cum adica merge bine? Nu plange? Nu tipa?
"Nu, merge bine"...
Mai tarziu ajung si eu in parc sa vad minunea. Si da, fi-mea se da pe trotineta de parca s-a plimbat cu ea toata vara. Nush cand, cum si in ce fel s-a prins de miscari, dar merge tare bine:D.

Tot la capitolul noutati este mutarea in patul mare (de fapt o canapea extensibila care era deja la ea in camera), plin de perne si plusuri, ca na, acum nu mai pot protesta la aducerea tuturor animalelor in pat pe motiv ca e mic si doarme inghesuita. Cele 2 nopti si 3 pranzuri de pana acum au fost un real succes, asa ca ne pregatim sa demontam patul cu gratii si sa-l daruim cu drag unei burtici.

Aseara, dupa ce a "citit" a suta oara Alba ca Zapada, fi-mea a decis ca ea e Bada, eu sunt Regina (hm...asta e de bine?:d) si tati e Printul. Zic mersi ca nu m-a desemnat (inca) drept Vrajitoarea.

Dimineata am fost la Mogosoaia, sa vizitam Palatul. Inauntru am gasit, normal, o regina si doi printi (de fapt cred ca statuile erau un general roman cu doi soldati, dar ce mai conteaza). Spre norocul nostru in curte au loc niste serbari si dimineata este teatru pentru copii, asa ca am urmarit Printesa si Broasca, o poveste din care Andreea a inteles clar ca Printesei ii era frica de un oac, dar pana la urma i-a dat un pupic. Mai era implicata pe acolo si o fantana, in care a cazut o minge, dar partea asta a naratiunii e putin neclara asa ca o vom aprofunda cu alta ocazie. Oricum i-a placut asa de mult ca dupa somnul de dupa-masa ne-a rugat sa mergem iar la Printesa si la Oac.

Ce am mai observat la ea in ultima vreme....
Nu mai e asa incantata sa se joace cu copii. Nici macar cu prietenele ei, Mariuca si Sofia. Se bucura sa le vada, le pupa, le ia de manute, dar dupa o vreme da semne ca ar avea chef de o joaca mai solitara, uneori chiar ne zice ca vrea sa plecam de acolo, sa mergem acasa...Probabil e o faza
de-a ei, asa ca o las in pace. Nu ca as avea ce sa fac...

Cand se supara, serios sau in gluma, ia pozitia "Morocanosul". A vazut ea ca piticul antipatic din povestea prea des mentionata sta cu mainile in san, pe butoi, cand nu vrea sa faca baie. Si asa face si ea. Se intoarce cu spatele si pune mainile in san. Eu normal ca fac misto de ea si o intreb daca nu cumva decisese ca e Alba ca Zapada, nu Morocanosul, problema care pare sa o puna in oarece incurcatura :d

Cand vreau sa-i dau sa manance si nu prea are chef, imi zice ca "am treaba". Adica are de colorat, sau de culcat Pisi sau alte lucruri mai importante de facut.

Vorbeste mult, in propozitii, incearca sa povesteasca si eu o "impung" mereu sa-mi zica ce fac diverse personaje din povesti, ce a facut dimineata in parc cu bunicul, ce a mancat cu bunica la pranz, etc. Cand nu reuseste sa exprime ce vrea, isi arunca mainile a abandon si zice "nu tiuuuu". Iar eu incerc sa preiau firul povestii si sa o ajut, pana trecem hopul si gasim cuvintele necunoscute.

In continuare protesteaza zgomotos atunci cand vrea ceva si nu i se da, dar nu mereu si nici eu nu mai inteleg criteriile. De exemplu cedeaza usor cand e vorba de un carucior de jucarie, atunci cand ii explic ca e al unui bebe (desi o vad bine ca nu e fericita si ar da orice sa il poata plimba si ea un pic), dar face o criza uriasa pentru ca vrea un amarat de bat tinut de alta fetita :d. Tind sa cred ca tine mult si de starea ei, de cat e de odihnita sau vesela. Dar nu doar de asta...

Si la final, mutrita vesela (a descoperit fata asta in oglinda si apoi a venit sa ne arate "realizarea")

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...