Ce fel de mama sunt...

Sunt o mama care:
nu a dormit cu bebe in pat
nu a alaptat decat 2 saptamani, timp in care nu a reusit niciodata sa scoata mai mult de 5 ml la pompa, timp in care bebe a urlat aproape non-stop,  timp in care a tinut cu dintii de ideea de a alapta
nu a considerat ca bebe trebuie tinut in brate 24/24, ci poate sta uneori singur in patut, pe canapea, pe covor, pe paturica; nu a fost cu el la wc, nu a facut cu el dus, nici mancare, nu a crezut niciodata ca o despartire de cateva minute echivaleaza cu un abandon
nu l-a ferit de oameni, nu l-a tinut in casa pana la botez, nu a fugit cu el la cald la prima ploaie de toamna, 
nu i-a acoperit caruciorul cu prosoape ca sa  nu se arda
nu l-a dat cu crema de soare in fiecare zi, nici la o luna, nici la 1 an.; nu l-a tinut la umbra, ci l-a invatat ca soarele e un prieten, nu un dusman.
nu a sarit cu medicamente sau antibiotice de cate ori a stranutat, tusit sau cand termometrul indraznea sa se apropie de 38C
nu l-a tinut pe bebe departe de iarba, nisip, pamant, asfalt, pentru a nu se catara vreun virus pe el
nu s-a temut sa-si lase bebele cu bunicii, atunci cand bunicii au invatat sa se ocupe de el, si l-a regasit mereu sanatos si fericit
nu si-a permis niciodata sa critice o mama pentru deciziile ei, atunci cand aceste alegeri nu implica bataie, tipete, ignorare sau rautati la adresa celui mic

Sunt o mama care:
si-a adorat copilul din prima clipa, desi i-a trebuit o vreme sa il inteleaga
l-a mangaiat, atins, pupat, dragalit in fiecare zi; l-a privit in ochi, luung luuung si s-a simtit privita la fel
i-a cantat, i-a spus povesti, i-a citit, inca de cand cel mic era un botz de  doar juma de metru
l-a plimbat in fiecare zi, indiferent de vreme, indiferent de anotimp; in carucior, in marsupiu, in brate, mai tarziu  pe jos, pe umeri, in spate;
a iubit mereu natura si a vrut sa-l duca pe bebe cat mai des, cat mai repede in mijlocul ei; l-a dus la munte, la mare, la deal, la padure sau sus pe stanci, cand abia invatase sa-si tina capul, dar si cand vroia deja sa escaladeze singur fiecare bolovan, sa atinga cat mai multe valuri
a crezut si crede in oameni, in bunatate, in gingasie, in curaj, in curiozitate, in bucuria de a explora, de a descoperi, de a vedea/simti cat mai mult si asta isi invata copilul in fiecare zi; il lasa sa riste, il lasa sa incerce singur, il lasa sa atinga, sa miroasa, sa urce, sa sara, sa cada, chiar daca inima ei o ia la fuga de sute de ori pe zi.
are o problema cu oamenii prea seriosi, oamenii care zambesc rar, din coltul gurii, ca o favoare pe care ti-o fac tie, cu oamenii care sunt siguri ca detin adevarul, care nu au intrebari, dileme, care nu gresesc, pentru ca ei nu pot gresi, ei stiu mai bine...Oamenii care nu dau sfaturi, ci iti spun ce sa faci, oamenii care se prefac ca te asculta, dar deja te acuza in gand
crede ca dincolo de ce ii da sa manance, cum il culca, cum il imbraca, ce jucarii ii cumpara, cat de eco sau bio sau artificiale sunt obiectele din jurul lui...dincolo de toate astea cel mai important pentru copil este cat de des rad impreuna, cat de des se joaca, cat de des se strang in brate, se pupa, se ating, cat de repede intelege ea ca mama sa aiba incredere in copil, in fortele lui, in nevoile lui, cat de repede invata sa ii ofere un pic de spatiu, de libertate, atunci cand el da semne ca e pregatit.
a gresit, des, mai des decat ar fi vrut, dar a invatat sa repare, sa ceara iertare, sa ii arate copilului ca amandoi pot face greseli si amandoi se pot ierta. Pupicii repara in ambele sensuri si sunt la fel de dulci.

Comentarii

  1. Me like :) Si sa stii ca tocmai ti-am adresat multumiri pentru ERGObaby.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)..am ezitat mult sa scriu, pentru ca sunt chestii personale, alegeri ale mele, care noua ne-au mers bine, dar altora poate nu li se par ok...
    Dar am vazut atatea discutii despre ce e aia o mama buna si una rea, ca n-am rezistat:d

    PS: cu placere pentru Ergo. Ti-am zis ca il ceri oricand:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vad de ce ar trebui sa li se para sau nu altora ok alegerile respective. Ai scris cum esti tu, nu cum ar trebui sa fie mama perfecta... ce-o mai fi si aia?!?!? :))) Lasand gluma la o parte, cred ca o mama buna e cea care e echilibrata, care ia decizii asumate si in cunostinta de cauza.
    Iar cu Ergo, vezi ca am scris ca mi-a placut, asa ca nu mi-l mai oferi asa de des, ca ramai fara el :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca esti o mamica foarte cool! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. felicitari pentru curajul de a te expune; asa cum esti. Cu siguranta, ca vor fi si acum persoane care vor mustacii la citirea randurilor tale, dar cui ii pasa, nu? :P
    Te invidiez, constructiv, pentru ca afirmatia legata de criticarea altor mame. Sper sa o pot face si eu curand... dar deocamdata imi este teama deoarece ma surprind in multe momente judecand... poate chiar mi-a si scapat cate o vorba fara sa imi dau seama... sper sa nu. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. ei, asta numesc eu o mama buna:)
    felicitari!
    va pupam

    RăspundețiȘtergere
  7. da, si eu tot o mama buna o numesc pe roxana. nu buna, de fapt, ci foarte buna.

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc de vorbele frumoase:)
    Intentia mea nu a fost sa ma laud ca ce "buna" sunt, ci sa arat ca orice mama are posibilitatea de a alege, in functie de personalitate, de educatie, de posibilitati.
    Si, asa cum spunea Teodora, important e sa gasesti un echilibru, care echilibru inseamna ceva pentru una si altceva pentru alta, fara a insemna ca una e perfecta si alta e ingrozitoare.
    Si repet, nu sunt o mama perfecta, exista asa ceva??? Sunt o mama care a facut niste alegeri, mai bune sau mai rele, dar care are un copil fericit.
    Eu am ajuns la un punct la care sunt sigura de deciziile mele si le fac in cunostiinta de cauza, dar ma gandesc ca o mamica incepatoare, care se trezeste brusc acasa cu un bebe miiic, fragil si urlator, ar avea mii de dileme, de intrebari, s-ar acuza si s-ar simti mai putin buna decat altele, citind ce s-a scris in ultimele zile pe bloguri si facebook. Ar crede ca daca ea face altfel, daca nu ar putea alapta, daca nu ar face co-sleeping, daca nu si-a cumparat deja un wrap, daca daca, atunci nu e buna. Si o mama care se indoieste de sentimentele si intuitia ei, este o mama trista

    RăspundețiȘtergere
  9. pai si eu mi-am luat pana la urma un marsupiu, cam nefericita alegere, dar m-a ajutat. Apoi un ergo..Am invatat in timp:)

    RăspundețiȘtergere
  10. bravo, roxana, eu ma bucur ca ai scris. pentru ca sincer, eu sunt
    socata de cat radicalism exista in lumea asta a mamelor. cat de repede
    jduecam lucrurile si dam verdicte. cat de greu intelegem ca nu doar cum
    facem noi e bine si corect. cat de usor ne permitem sa acuzam. mai zic
    diseara, in liniste.

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc pentru "continuarea" (e in ghilimele pentru ca nu ma iau chiar atat de in serios :-)) postului meu cu mame rele/ mame bune :D. Sa-ti spun ca mi-a placut postul tau? Pfff, m-a uns pe suflet :D.

    P.S. Am intrat recent in grupul de mame si ma uitam ca in continuare sunt aceleasi discutii, nici macar nu s-au schimbat subiectele... mi-am amintit rapid de ce am dezactivat notificarile (lumea mea e mult mai linistita de atunci :-)).

    RăspundețiȘtergere
  12. filosofic vorvind, nu am aflat ce fel de mama sunt...e de rau?! :) sau de bine :D
    iza
    Ps: Roxana imi place postarea la nebunie, initial am crezut ca te-a enervat careva in parc; ma gandeam sa facem niste tricouri cu mesaj ..genul necesar a se citi "la nisip" :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Shmeny, omul cat traieste invata. Mai ales mamele:). MAma mea a reinvatat sa creasca un copil, asa ca se poate:d

    Maria: pai de aia am rabufnit, pentru ca m-am saturat de verdicte si acuze, mai mult sau mai putin voalate. Si nu neaparat la adresa mea, ci la adresa unor mame care au venit cu niste idei noi, cu niste sfaturi, cu povestile lor.

    Zu: da,da, e din aceeasi serie:). Am citit atunci ce ai zis si parca ma auzeam pe mine. Si ma gandeam, uite ma ca nu sunt singura care gandeste asa, nu sunt anapoda, mai sunt si altii:d
    si daaa..aceleasi discutii in contradictoriu, aceleasi vorbe aruncate aiurea:d..

    RăspundețiȘtergere
  14. Roxana, si eu cred ca esti o mamica echilibrata si cel mai important, sigura pe alegerile tale si orientata catre binele imediat si viitor al Andreei. Si increderea si siguranta ta, se reflecta si in Andreea! Asa ca sunteti un exemplu frumos de mamica cu fetita ei!PUPICI!

    RăspundețiȘtergere
  15. Iza: in parc ajung destul de putin ca sa prefer sa ignor orice m-ar putea deranja si sa stau cu Andreea :)
    Filosofic nu ma pricep, dar practic vorbind esti o mama normala, cu bune si rele. Ca si mine, ca si celelalte

    RăspundețiȘtergere
  16. Mari: pupici si voua si multumesc:).

    RăspundețiȘtergere
  17. Hei, foarte fain scris!
    Pentru mine e foarte important sa fiu impacata cu deciziile pe care le iau, si aici te admir :)
    Cu ceva timp in urma, am cunoscut-o pe Andreea. O fetita super vesela, care radia pur si simplu, era libera si tare, tare curioasa, Pentru mine asta e cea mai mare dovada ca esti mama perfecta pentru ea. Pupici

    RăspundețiȘtergere
  18. Roxana, cred ca oricine iti citeste blogul stie ca esti o mama foarte buna. Mai buna ca multe dintre noi. Si mai mult, esti o femeie echilibrata si buna la suflet. Sigur mai buna decat mine, dar incerc si eu sa invat incet incet cate ceva si de la voi. Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  19. Adelle: sa stii ca eu urmaresc mereu ce faceti voi si m-am regasit in multe din lucrurile pe care le faceti voi. Sunteti niste parinti relaxati si asta se vede imediat in Ra:).

    Raluca: o Doamne, nu sunt mai buna decat "multe dintre voi":)). Sunt mama si atat. Am mers pe un drum ales de mine, asa cum fiecare alta mama a ales un drum. NU sunt mai buna decat tine! Eu am avut un inceput de drum muult mai simplu cu Andreea decat ai avut tu cu Alex si rabdarea si forta de care ai dat dovada atunci...eu nu stiu daca le-as fi avut....Asa ca nu mai spune ca sunt mai buna! :). Suntem doua mame care au doi copii veseli si sanatosi:)

    RăspundețiȘtergere
  20. cineva simte nevoia sa faca topuri. ironice, as spune eu. competitia asta mamiceasca ma scoate din minti la modul grav.

    RăspundețiȘtergere
  21. Shmeny, simt ca te referi la comentariul meu, din moment ce spui de topuri. Te asigur ca nu e nimic ironic. O admir foarte mult pe Roxana. Si chiar cred ca e o mama mai buna decat mine (chiar daca nu prea se pot face comparatii intre mame...), drept dovada Andreea e mai dezvoltata decat piticul meu, si fizic, si din punct de vedere al cunostintelor. E mai independenta. A fost un copil mai fericit decat plangaciosul meu.

    Si m-am referit si la Roxana ca femeie ca e o persoana mai buna decat mine, dar incerc sa invat multe de la ea. Chiar mi se pare un om minunat. Si nu cred ca e de mirare.

    RăspundețiȘtergere
  22. Roxana draga mi-a mers la suflet ce ai scris, dar banuiesc ca stii asta deja :) Tine-o tot asa, ai o fetita minunata!

    RăspundețiȘtergere
  23. Raluca, fii serioasa:d. Sa vezi plansete si tipete la Andreea si mai vorbim dupa:)). Fiecare copil are modul lui de a se exprima si de a creste. A mea a plans in primele 2-3 luni de nu mai stiam ce sa fac..nu functiona nimic. Nici plimbatul in brate, nici tinutul pe burtica, nici infasatu, caci da, am incercat pana si asta, nici pus pe burta, nici pe spate, nici masaj pe burtica, nici sticla cu apa calda:D. nici, nici... In fiecare zi, dimineata si seara, cam la ore fixe:d, plangea, o durea burtica, dadea din picioruse, chin. Nu a fost mai fericita decat Alex.
    Si repet, nu sunt mai buna decat nimeni. Sincer:)

    Cristina: multumesc Cris, te pup:)

    RăspundețiȘtergere
  24. Alex plangea neconsolabil cam 90% din zi in primele 5 luni, orice am incercat sa facem cu el. Si chiar acum scriu o postare despre infasat :D.

    RăspundețiȘtergere
  25. De aceea spuneam ca m-a uns pe suflet, m-am regasit in ce ai scris si tare bine mi-a facut la moral :D. E bine sa vezi ca nu esti singur si pentru asta poate e bine sa existe cat mai multe posturi de acest gen. Eu imi spun adesea ca daca noi, ca familie am gasit o ecuatie care functioneaza si daca cel mic e fericit/ iubit/ sanatos/ cu pofta de viata si stie ca e iubit neconditionat... atunci e bine.

    RăspundețiȘtergere
  26. Raluca: mie imi spuneau bunicile sa o infas:d, dar am icnercat o data, in criza de alte idei, si n-a functionat. Ba chiar s-a enervat si mai tare, ca Andreea a fost biciclista de mica si nu suporta chestii care o ingradesc. Nici sacul de dormit nu a avut succes, din acelasi motiv...

    RăspundețiȘtergere
  27. Personal te consider o mamica minunata, deschisa, prietenoasa, trendy... si asta se "vede" din cat de minunata este Andreea! Si tot din cauza asta va citesc aventurile cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  28. ooo, daca evaluam fericirea in functie de plans inseamna ca smaranda e tare nefericita. ea a avut colici pana la 8 luni si pe urma au inceput dintii. si acum vorbeste cu propozitii, e curajoasa( poate prea, cum stiti din poze:)))), rade, e sociabila, spune tot din casa si nu pare sa- si aminteasca nimic.

    RăspundețiȘtergere
  29. Cristina, multumesc:). Dar sa stii ca Andreea nu e mereu asa minunata cum apare aici:d. Are si momente, destul de dese, mai putin minunate:)). Dar eu cred ca e normal sa fie asa si trecem cu rabdare peste ele. Uneori recunosc ca ma enervez, rau, cand plange pentru o chestie care mi se pare stupida sau cand e maraita sau cand sunt obosita si vreau liniste...Ma enervez si in acelasi timp imi dau seama ca si ea are motivele ele, frustrarile ei, oboseli, ca nu poate povesti mereu ce o supara si uneori rabufneste. Si atunci nu e minunata deloc:d.
    Ultima criza de exemplu a fsot aseara, in cada, unde vroia sa se spele cu apa rece, vreo reminiscenta de la mare probabil. Si cand am pus apa calda pe ea a inceput sa urle. SI a urlat, in ciuda oricarei incercari de calmare, pana a vomitat :(
    Deci, da, e un copil vesel si haios, dar si cand se supara, sa te tii...

    Maria: pai toti plang la un moment dat, mai mult sau mai putin. unii sunt mai calmi cand sunt mici si mai plangaciosi mai tarziu. Altii invers. Unii plang rar, dar urat. Altii plang des, dar scurt:d.

    RăspundețiȘtergere
  30. pt. ca o cunosc personal pe Andreea pot spune cu mana pe inima ca esti o mamica foarte buna! Andreea este o fetita EXTRAORDINARA, la fel ca si voi:).eu vreau si o postare cu titlul "ce fel de tatic sunt" :)) pt. ca sunt sigura ca si Dan a avut o influenta in cresterea ei !
    p.s. toate mamele sunt bune atata timp cat isi doresc binele copilului...si toate ne dorim asta, nu? doar ca gandim diferit pt ca suntem diferite :)
    Alexandra
    va pup

    RăspundețiȘtergere
  31. Alexandra, o sa negociez cu Dan:d. Dar el zice ca inginerii nu sunt facuti pentru scris...sa vedem..

    RăspundețiȘtergere
  32. zu -vaaaai, cat gresesti. nu e bine :))
    roxana- tu nu stii nimic :))

    RăspundețiȘtergere
  33. m-a uns pe suflet postarea ta! si cum au zis si mamele de mai sus, sunteti cu totii super faini! eu ti-am mai zis, dar iti mai spun o data, ca te admir la cat de calmi esti si sunteti de fapt, in situatii din acelea teribile (tipete, urlete, rabufneli, suparari...); in rest, sper sa o tii tot asa, pentru ca Andreea are numai de castigat din asta:)
    va pup
    Mada

    RăspundețiȘtergere
  34. Mada, sa stii ca nu sunt chiar mereu calma. Uneori rabufnesc si ma ratoiesc la ea:(. Si ea normal ca incepe sa planga si mai tare,asa ca trebuie sa ma calmez si sa o linistesc si pe dansa:d. Am si eu limite :)

    RăspundețiȘtergere
  35. te cred Rox, si este normal, suntem oameni cu totii:) nu superwomen:d si stii ce este totusi cel mai bine, ca ne dam seama pe unde mai gresim si vrem sa indreptam. ce spui?:)M

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo