Ce fel de mama sunt...

Sunt o mama care:
nu a dormit cu bebe in pat
nu a alaptat decat 2 saptamani, timp in care nu a reusit niciodata sa scoata mai mult de 5 ml la pompa, timp in care bebe a urlat aproape non-stop,  timp in care a tinut cu dintii de ideea de a alapta
nu a considerat ca bebe trebuie tinut in brate 24/24, ci poate sta uneori singur in patut, pe canapea, pe covor, pe paturica; nu a fost cu el la wc, nu a facut cu el dus, nici mancare, nu a crezut niciodata ca o despartire de cateva minute echivaleaza cu un abandon
nu l-a ferit de oameni, nu l-a tinut in casa pana la botez, nu a fugit cu el la cald la prima ploaie de toamna, 
nu i-a acoperit caruciorul cu prosoape ca sa  nu se arda
nu l-a dat cu crema de soare in fiecare zi, nici la o luna, nici la 1 an.; nu l-a tinut la umbra, ci l-a invatat ca soarele e un prieten, nu un dusman.
nu a sarit cu medicamente sau antibiotice de cate ori a stranutat, tusit sau cand termometrul indraznea sa se apropie de 38C
nu l-a tinut pe bebe departe de iarba, nisip, pamant, asfalt, pentru a nu se catara vreun virus pe el
nu s-a temut sa-si lase bebele cu bunicii, atunci cand bunicii au invatat sa se ocupe de el, si l-a regasit mereu sanatos si fericit
nu si-a permis niciodata sa critice o mama pentru deciziile ei, atunci cand aceste alegeri nu implica bataie, tipete, ignorare sau rautati la adresa celui mic

Sunt o mama care:
si-a adorat copilul din prima clipa, desi i-a trebuit o vreme sa il inteleaga
l-a mangaiat, atins, pupat, dragalit in fiecare zi; l-a privit in ochi, luung luuung si s-a simtit privita la fel
i-a cantat, i-a spus povesti, i-a citit, inca de cand cel mic era un botz de  doar juma de metru
l-a plimbat in fiecare zi, indiferent de vreme, indiferent de anotimp; in carucior, in marsupiu, in brate, mai tarziu  pe jos, pe umeri, in spate;
a iubit mereu natura si a vrut sa-l duca pe bebe cat mai des, cat mai repede in mijlocul ei; l-a dus la munte, la mare, la deal, la padure sau sus pe stanci, cand abia invatase sa-si tina capul, dar si cand vroia deja sa escaladeze singur fiecare bolovan, sa atinga cat mai multe valuri
a crezut si crede in oameni, in bunatate, in gingasie, in curaj, in curiozitate, in bucuria de a explora, de a descoperi, de a vedea/simti cat mai mult si asta isi invata copilul in fiecare zi; il lasa sa riste, il lasa sa incerce singur, il lasa sa atinga, sa miroasa, sa urce, sa sara, sa cada, chiar daca inima ei o ia la fuga de sute de ori pe zi.
are o problema cu oamenii prea seriosi, oamenii care zambesc rar, din coltul gurii, ca o favoare pe care ti-o fac tie, cu oamenii care sunt siguri ca detin adevarul, care nu au intrebari, dileme, care nu gresesc, pentru ca ei nu pot gresi, ei stiu mai bine...Oamenii care nu dau sfaturi, ci iti spun ce sa faci, oamenii care se prefac ca te asculta, dar deja te acuza in gand
crede ca dincolo de ce ii da sa manance, cum il culca, cum il imbraca, ce jucarii ii cumpara, cat de eco sau bio sau artificiale sunt obiectele din jurul lui...dincolo de toate astea cel mai important pentru copil este cat de des rad impreuna, cat de des se joaca, cat de des se strang in brate, se pupa, se ating, cat de repede intelege ea ca mama sa aiba incredere in copil, in fortele lui, in nevoile lui, cat de repede invata sa ii ofere un pic de spatiu, de libertate, atunci cand el da semne ca e pregatit.
a gresit, des, mai des decat ar fi vrut, dar a invatat sa repare, sa ceara iertare, sa ii arate copilului ca amandoi pot face greseli si amandoi se pot ierta. Pupicii repara in ambele sensuri si sunt la fel de dulci.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...