Viata cu un copil

Am tot citit in ultimii 2 ani povesti ale unor mamici, de pe la noi si de pe afara, despre cat de mult iti schimba viata un copil. Unele erau resemnate, altele de-a dreptul deprimate. Unele spuneau ca au renuntat la tot sau aproape tot din ce faceau inainte si s-au dedicat 100% celui mic. Altele asteptau pragul de 6 luni/1 an/...10 ani :d ca sa revina la normal.
Putine erau cele care reusisera sa gaseasca o cale de mijloc, intre a renunta la tot si la nimic, adica la a alege lucrurile la care tineau cu adevarat si in care il puteau implica si pe cel mic.
Inainte sa nasc, dar si dupa, am fost "amenintata" ca "life as you know it" s-a terminat, gata, pa pa. Ca de acum incolo totul se invarte in jurul copilului si pentru el voi renunta la aproape tot din ce faceam inainte, pastrand doar esentialul. Adica sa mananc, sa ma spal (mai rar) sau dorm (mult mai putin).
Prima luna am trait puternic sentimentul ca asa e.
Apoi, am reevaluat situatia, am analizat daca sunt fericita si am decis ca asa nu se poate. Nu poti renunta la o multime de lucruri care iti plac fara sa regreti deloc si cine spune ca nu e asa...sa stea un pic pe ganduri sa mai analizeze o data...
Asa ca am decis ca pentru noi Andreea sa fie de la inceput un partener, nu o povara. Nu am privit-o ca pe o chestie mica si fragila ce trebuie tinuta la cald si adapost, ferita de oameni, de situatii noi. E adevarat ca paote fi mult mai comod sa te limitezi la iesiri in parc sau pe langa bloc si eventual un concediu plictisit la parinti, dar eu zic ca se poate si mai mult. ( nu vreau sa fiu inteleasa gresit: daca vacanta la parinti e ceea ce-ti doresti cu adevarat, daca la final poti spune "a fost exact ce aveam nevoie/imi doream", e perfect. Eu ma refer la situatiile in care alegem varianta asta din comoditate sau lipsa de curaj). Trebuie doar putin curaj, putina nebunie si siguranta ca atata timp cat e cu tine, cel mic e ok.
Daca m-as intalni acum cu o proaspata mamica, i-as spune asa:
1. pune copilul in masina, arunca sotul la volan, 5 geamantane in portbagaj si pleaca. La munte, la mare, la greci, la nemti...unde vrei. Dar nu-ti fie teama sa te departezi de casa. Casa celui mic esti tu si tati. Atat. Nu-ti fie teama ca raceste, ca ia un virus, ca nu doarme, ca nu va manca. Toate astea se pot intampla sau nu. Se pot intampla oriunde, inclusiv acasa. Pleaca oricum
2. pune copilul in sling/marsupiu/manduca/etc si bantuie singura prin oras. Daca alaptezi, norocul tau, ai scapat de bagaj. Nu alaptezi, pune un bibe cu lapte intr-un rucsac, apa, servetele, 1 pampers sau cranturi si fructe daca e mai mare si bantuie. Du-te si bea un suc la terasa, mananca o inghetata in parc, du-te la un muzeu, du-te prin magazine..Umbla, vezi, iesi din casa. Nu te stresa ca ora de somn/masa va prinde in alta parte decat in sufrageria comoda din apartament. Maine, poimaine o sa fii acolo. Azi, du-te in alta parte.
3. Ai chef de o barfa? cheama o prietena la cafea. E ocupata? Du-te tu la ea, du-te la fostul loc de munca, fa o vizita colegelor, stai cu ele 10 minute si povestiti. Nu te teme ca sunt oameni multi si in aer plutesc microbi. Nu te resemna, nu te deprima intre patru pereti. (Eu de exemplu m-am dus intr-o zi cand avea Andreea mai putin de 1 an pana la capatul orasului ca sa-l luam pe tati de la munca:d. A fost o iesire din rutina si mi-a facut bine). Du-te unde ai chef, va fi ok.
4. E toamna, ploua? E iarna si pe jos e zapada? Asa si? Ai ghete, ai geaca, ai caciula, ai haine groase pentru copil? Ia-l si iesi afara. Plimba-te prin parc chiar daca sunteti singuri. Du-te la un ceai cald intr-o cafenea. Du-te unde iti place tie, chiar daca e mai greu de mers. Nu te uita pe geam la pomii fara frunze si noroaiele de pe trotuar, asteptand vara care vine peste 4, 5...6 luni:d.

E adevarat ca logistica unei iesiri cu un copil, indiferent daca are cateva luni sau 2 ani, nu e la fel de simpla ca atunci cand esti singura. Dilema nu mai e cu ce te imbraci, ci cu ce il imbraci pe el. Ce sa pui in bagaj. Cum sa ajungi cat mai comod acolo unde vrei. In iesirile mele prin oras de exemplu am evitat mult timp RATB-ul, preferand metroul si mersul pe jos. Iarna mai ales autobuzele riscau apropiri dese in trafic, cozi, intarzieri care iti taie elanul initial.

Stiu parinti care au plecat cu cortul, cu un copil de cateva luni. Altii au urcat muntii. Altii s-au urcat in avion si au vazut un oras nou.
E adevarat ca asteptarile si planurile in detaliu trebuie ajustate la noua realitate. Nu poti haladui toata ziua prin muzee si nu poti petrece juma de zi la plaja. Nu poti sta seara pana tarziu la restaurante si nici sa te astepti ca dupa o zi petrecuta in masina cel mic va fi seara cel mai cooperant copil.

Ceea ce vreau sa spun este ca un copil nu te leaga de casa. Ne legam singuri. Din teama, din comoditate...
Vine toamna...plimbari placute:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...