Cum e mai bine?

E mai bine sa alaptezi sau sa hranesti copilul cu lapte praf?
E mai bine sa o imbraci in body sau sa o infesi?
E mai bine sa o culci langa tine in pat sau in patutul ei?
E mai bine sa o culci cu un bec aprins sau pe intuneric?
E mai bine sa o legeni sau sa nu?
E mai bine sa o lasi un pic singura sau sa urli la ea?
E mai bine sa plangi cu bebe in brate sau sa o inveti sa doarma?
E mai bine pentru copilul tau sa iti sacrifici fericirea sau sa fii fericita?
E mai bine sa ii dai fructe sau legume?
E mai bine sa ii dai doar bio sau deloc?
E mai bine sa o cresti doar tu sau sa o imparti cu altii?
E mai bine sa o duci la gradi sau sa iei o bona?
E mai bine sa ai un servici sau sa stai acasa?
E mai bine sa o duci la scoala aici sau afara?
E mai bine sa o ridici mereu cand cade sau sa o lasi sa se ridice singura?
E mai bine sa o iei in brate la fiecare plans sau sa o lasi sa se aline singura?
E mai bine sa o certi cand a gresit sau sa crezi ca un copil nu greseste niciodata?
Cum e mai bine?
Banuiesc ca reactia e sa alegi o varianta si sa decizi ca cealalta e gresita. Si daca nu e neaparat asa? Daca exista 2, 3, ...10, 100 de posibile variante, unele bune pentru tine, altele nu? Daca am alunga reactia initiala de a alege? Daca am alege sa nu mai judecam asa usor alegerile altora?
Caci fiecare alegere pe care o faci ca om, nu doar ca mama, depinde de o infinitate de mici detalii, de context, de ziua in care ai facut alegerea, de starea ta din acel moment, de ce ai invatat, de ce stii despre situatia in sine. Si alegerea ta e doar a ta, pentru ca este creata pe baza acestor zeci, sute de detalii care difera de la om la om de la mama la mama.
Si atunci, cum putem spune ca o anumita alegere e cea mai buna pentru toata lumea?

Alegerile pe care le-am facut eu sunt cu siguranta altele decat cele facute de alte mame. Sunt mai bune? Mai rele?
Am lasat-o pe Andreea sa planga cand era bebe? Da. Pentru ca atunci cand ii era somn plangea si in brate si in carucior si oriunde in alta parte. Plangea cateva minute si adormea. Asa ca o plimbam cu caruciorul prin parc, cand incepea maraiala, pe niste piatra cubica. Acolo era singurul loc unde, dupa vreo 5-10 minute de maraieli si plans, adormea. E groaznic? E inumat? Am traumatizat-o pe viata?
Am culcat-o cu noi in pat? Da, de 2 ori. A fost nasol. Noi n-am dormit deloc, iar ea a dormit iepureste, trezindu-se de cateva ori si foindu-se in cautare de spatiu. Am culcat-o apoi la ea in pat, fara becuri aprinse, fara maimutoi care lalaie un cantecel adormitor, imediat dupa baita si biberon si a dormit minunat. Se mai trezea noaptea, manca, se foia ca nu-i placea pozitia, sau patura sau cine stie ce, mai scancea. Ma duceam la ea, rezolvam problema si adormea la loc. Am privat-o de dragostea materna? Am lasat-o sa se simta abandonata?
Am crescut-o mereu impreuna cu bunicii, am lasat-o cu ei, am avut incredere in ei. Au fost situatii in care ne-am certat, in care am trasat reguli, in care am criticat, dar una peste alta, am crescut-o impreuna. Si cred in continuare ca un copil care are bunicii prin preajma e un copil fericit.
Am trasat limite. Putine, dar stricte si am certat-o cand le-a depasit. Nu am lovit-o. Nu am tipat la ea. Am ridicat tonul, da. I-am aratat ca sunt suparata, ca nu imi place ce a facut. Am facut rau? Bine?
Cred ca orice copil are nevoie de limite si de un program. Nu sunt de acord ca a-l lasa sa face ce vrea, oricand, oriunde, inseamna sa-l face fericit. Nu sunt de acord ca lipsa oricaror limite stimuleaza creativitatea si curiozitatea. Dar repet, am impus foarte putine limite si cred ca este esential sa ii lasi suficienta libertate de alegere pentru a invata sa traiasca frumos. Am fost prea dura? Prea toleranta? O sa am un copil razgaiat? Sau unul timorat?
E usor sa alegem ce e bine pentru noi. E infinit mai greu sa acceptam ca si alegerile altora pot fi la fel de bune.

PS: nu ma refer aici la situatiile extreme, cu parinti care nu isi iubesc copii, care sunt prea saraci sau prea insensibili ca sa le pese, nu vorbesc de cazurile de copii abuzati, batuti, malnutriti. Desi poate ar trebui sa ne ocupam putin si de alea...Pentru ca exista o diferenta intre un copil tinut in lanturi si unul care plange in carucior 10 minute, nu?

Comentarii

  1. cum? si la postarea asta nu e niciun comentariu?!
    eu as face un test, sa notam intrebarile de la 1 la...si sa dam un calificativ pt variante si aflam ce fel de mame suntem? o sugestie pentru it-isti, nu mai bine facem un soft?! si dincolo de gluma, ca sa-mi fie scuzata daqtorita cantitatii de modafen ingerata, Roxana eu cred ca tu ma inspiri, ca esti un etalon de normalitate si ca uneori cand sunt foarte exagerata e minunat ca ma mai ponderezi...asta o sa-i spun si Sofiei cand o sa treaca singura pe la tine :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa inteleg ca este iarasi un val de condamnari pe undeva pe facebook?
    Ce bine ca am iesit din grup, m-as fi simtit cumplit de vinovata si vizata de "n" ori pentru diversele alegeri pe care le fac zilnic pentru Costin. Si totusi, chiar si dupa un episod urat de boala (un rotavirus, zic eu greu de evitat, chiar daca a fost si vaccinat), e un copil care dondane si rade si misuna toata ziua...si o vrea foarte-foarte des pe mami, mai ales cand este suparat sau obosit...pentru ca sunt totusi mama lui, indiferent cat de bune sau rele sunt alegerile pe care le fac pentru el.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iza: am putea negocia cu dan pt soft:d. Eu incerc sa fiu echilibrata, cu accent pe "incerc". Am si eu momente cand imi pierd rabdarea si ridic tonul, dar incerc sa ma abtin, sa iau o pauza. Asta o sa-i spun si Sofiei cand vine pe la mine:d. Ca are voie sa greseasca din cand in cand:)

    Cristina: da, e un val acum:d. A plecat de la o mamica si a ajuns pe toate blogurile se pare. Eu zic Cristina ca esti cea mai buna mama pentru Costin. Pentru ca e al tau si stii exact ce are nevoie si cum sa-i oferi:). Sanatate multa si sa nu se mai lege niciun virus nesuferit de voi:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine spus postul de mai sus. Subscriu. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. stii, eu am invatat multe de la tine. multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Kamelia: ma bucur ca nu sunt singura :)

    Maria: sper ca ai invatat de bine:))...ca poate unele din ideile mele ar putea trece drept ... traumatizante pentru un copil:d.

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamne Rox ce-mi place sa te citesc. Le zici asa de frumos. Mie asta cu scrisu' si vorbitu' nu prea-mi iese :( (fugeam ca dracu de tamaie de compuneri si comentarii:)! Dar esti pe sufletul meu! De multe ori imi pun intrebarea asta: fac ceea ce e bine sau nu? Cred ca atat vreme cat ezitam, suntem in regula :)

    RăspundețiȘtergere
  8. uite ca am deschis si eu calculatorul dupa ani:P si , la spartul targului comentez si eu:d, desi voi toate ati scris deja ce trebuia.
    Intrebari din categoria asta cred ca ti/ni le vom pune atata timp cat vom fi parinti....Desi nu cunosc discutiile de care mentionai, in mare parte imi imaginez cam in directie sunt. Tocmai de aceea eu de la un moment dat am preferat sa nu mai vorbesc prea mult la modul concret despre cum am facut sau cum procedez cu Mariuca;deciziile in ceea ce ne privesc, bune sau rele, le luam in limita bunul simti, ghidati de interesul Mariucai si al convingerilor noastre. Sunt multe lucruri care le-as fi putut face mai bine,intr-adevar, dar nu as putea spune ca au fost total gresite sau incorecte, dar poate alti parinti le considera asa. Insa pana la urma tot noi doi raspundem pentru copilul nostru, si toti trei suportam consecintele.Daca stau sa ma gandesc, de ex, noi doua am facut diferit multe lucruri din lista intrebarilor de mai sus, si nu cred ca se poate spune ca a fost gresit la una sau alta.Noi ne impacam bine, fetele ne sunt prietene fericite si sanatoase..
    Mi-aduc aminte indemnul tau,intr-o mica criza de-a mea:d, cand fetele aveau cam 4-5luni..."esti singura mamica pe care Mariuca o are!", si acum iti dau "reply"- "si tu esti cea mai buna mamica pe care Andreea o poate avea!"

    RăspundețiȘtergere
  9. revin cu o mica adaugare la limitele si programul unui copil: in multe carti de specilaitate si la multi oameni care au studiat psihologia, sociologia,etc, legat de cresterea si educatia copilului - am gasit subliniat, importanta stabilirii unor granite si al unui program(mai relaxat sau mai rigid) ptr cei mici, care in armonie cu alte aspecte importante ca de ex dragostea, increderea, independenta, il ajuta mult pe cel mic.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo