O poveste despre scoala

Am citit zilele trecute un material super interesant in New York Times, pe care cred ca ar fi util sa-l citeasca toti parintii la un moment dat. Nu neaparat pentru a face la fel ca protagonistii povestii, ci pentru a vedea lucrurile dintr-o perspectiva la care multi nu ne-am gandi. Si mai ales nu am avea destul curaj si destula incredere in capacitatea de adaptare a unor copii pentru a o aborda.
Este povestea unui jurnalist american detasat la Moscova si care a decis sa-si inscrie copiii la o scoala privata, dar cu predare in rusa. Nu o scoala internationala, pentru expati, ci o scoala moderna pentru localnici. Ati avea curaj? Sa duceti copilul la o scoala unde cel putin in primele luni nu intelege nimic? Unde nu poate comunica decat prin semne, unde nu isi poate face prieteni? Unde fiecare ora e plina de frustrari si dileme?
Si totusi, povestea nu e trista. Evolutia celor trei copiii, de 4 si 5-6 ani e surprinzatoare si pentru proprii parinti, dar si pentru noi, obisnuiti sa le oferim ce e mai bun, mai simplu pentru ei. Sa le dam cat mai mult pe tava...Sa nu-i stresam, sa nu-i punem in situatii dificile...
Daca aveti rabdare (articolul e lung), cititi povestea asta
Pe mine m-a dus la niste intrebari, catre mine insami.
Recunosc ca nu as avea curaj sa fac la fel. Sau cine stie, pusa intr-o situatie similara, ce as fi ales.
Dar imi dau seama ca omul in general si copii in special au capacitati de adaptare la mediu mult mai subtile si
mai puternice decat lasa sa se vada in banalitatea vietii de zi cu zi...

http://video.nytimes.com/video/2011/09/15/magazine/100000001040165/an-education.html

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...