Un strop de soare intr-o mare amaruie

In ultimele luni am urmarit cu atentie si speranta cateva cazuri medicale care m-au impresionat, nu neaparat pentru ca era vorba in general de copii, ci pentru ca nu pot sa inteleg cum, in anul 2011, avem tratamente care pot salva vieti, dar lasam aceste vieti sa se piarda din cauza banilor. Pentru mine accesul la tratament in cazul bolilor care pun viata in pericol mi se pare un lucru pentru care nu ar trebui sa existe semn de intrebare.
Una este sa afli ca ai o boala incurabila si sa te resemnezi cu ideea ca asta e, inca nu exista tratament...
Si cu totul alta e sa existe tratament, dar sa nu ai acces la el. Asta mi se pare inuman, inexplicabil, crud, cinic..cum vreti.
Uneori am impresia ca sunt prea multe cazuri, prea multi oameni care au nevoie de bani ca sa se salveze si ma simt neputincioasa. Un gand urat imi trece prin cap, ca degeaba ajuti...ca uite, sunt atatia altii, si nu se va termina niciodata, ca nu vor fi niciodata destul bani, destui oameni care sa simta ceva, sa se implice. Simti ca te lupti degeaba si de la asta la renuntare e doar un pas
Ma lupt apoi cu mine sa alung gandul uracios, caci stiu ca nu am dreptate. Si daca ajuti un om, conteaza. Daca pui 10 lei intr-un cont conteaza. Daca pui mai mult, e minunat, omul ala e cu un pas mai aproape de salvare. Si daca povestesti despre un caz unui singur om, conteaza. Fiecare gest, cat de mic si neinsemnat ti se pare tie, de fapt conteaza.
Si apoi, intr-o zi rece de octombrie, primesti o veste buna. Ca toti pasii astia mici si neinsemnati facuti de multi oameni au ajutat un copil de 4 ani sa aiba o noua sansa la viata.
Si din vestile astea bune, putine fata de numarul infinit de vesti proaste, iti tragi forta de a continua. De a face ceva, cat de putin pentru altul, de a nu te retrage in coltul tau de lume spunand "ce conteaza? ce conteaza 10 euro ai mei cand e nevoie de 100.000 de euro? E degeaba".
Nu. Uite ca nu e :)
Deci hai sa mai dam o data cu tifla Babei cu coasa, sa mai radem o data de ea, sa-i aratam ca da, suntem mici si saraci, dar nu ne place sa o lasam sa castige chiar asa, cand vrea ea...
Pentru Bibi
Pentru Catalin
Pentru cine vrei tu

Comentarii

  1. sa stii ca si mie mi-a trecut prin cap ca degeaba dau eu cat de putin, daca nu dau mai multi. m-am bucurat de fetita aceea ca a reusit si doresc tuturor sa reusesca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, asta ma deranjeaza si pe mine cel mai tare si nu pot sa inteleg: sa existe tratamente, dar banii sa-ti restrictioneze accesul la ele...e inacceptabil si inuman.:(
    Oricum cred si eu ca orice gest, cat de mic. conteaza intr-un fel sau altul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo