Pacalici

De la o vreme matza e mare amatoare de pacaleli. Chestii haioase si amuzate, uneori tragatoare de semnale de alarma.
Cel mai adesea tinta pacalelilor este bunicul. Probabil pentru ca dintre toti el este cel mai "copil", se prosteste cu Andreea, se pune la mintea ei, au jocurile lor proprii si glume de ei stiute.
Sa va povestesc ultimele trei pacaleli depistate clar de noi.
1. Intr-o zi, plecand de la gradi, Andreea ii spune bunicului ca ar vrea sa mearga la el acasa sa se joace, nu in parc si apoi la casa ei. Bunicul, stiind ce greu e sa o mai misti pe Andreea afara odata ce a intrat la ei, ii spune ca trebuie sa mearga direct acasa. Matza tace si pune la cale. Ajunsi in dreptul blocului in care sta bunicul, plasat strategic in drumul ei zilnic spre casa, incepe sa strige ca face kk. Normal, bunicul inocent o duce in casa, o dezbraca repede, bunica aprinde lumina la baie, dar, surpriza, matza nu mai face kk. "nu fac. hai sa ne jucam", spune ea ghidus, caci tocmai ajunsese unde vroia de la inceput. 1-0 Andreea.

2. in ultimele saptamani, ne-am tot harait cu bunicul din cauza caciulii. Andreea are o caciula cu codite, care nu trebuie legata sub barba, fiind deja suficient de stransa pe urechi. Bunicul insa o tine una si buna ca intra aerul rece:d si o leaga strans. In fiecare dimineata Andreea pleaca la gradi cu caciula dezlegata si seara se intoarce cu ea innodata strans. In fiecare seara, eu il certam pe bunicul. La un moment dat am renuntat. Pana la urma nu era asa un capat de tara si nu merita supararea. Dar Andreea a inceput sa mi se planga ca atunci cand e cu el bunicul o leaga mereu strans sub barbie. Nu ne-am prins decat peste cateva zile ca de fapt era teatru scurt. Montat de dansa. Caci ea ce facea: cand venea bunicul s-o ia de la gradi, ii spunea ca ii e frig si sa-i lege caciula. Cand ajungea acasa il "para" pe acelasi bunic ca uite ce a facut, fara voia ei, vezi Doamne. Punctul culminant si dezvaluirea intregii intrigi a avut loc dupa Revelion, cand, intorcandu-se cu bunicul din parc si vazandu-ma la geam, a inceput sa strige in fata blocului : uitee, mami, ce a facut bunicu! Mi-a legat caciula!!!. La care bunicul a cascat ochii cat cepele si s-a blocat in mijlocul aleii: cum Andreea, nu tu m-ai rugat sa-ti leg caciula? Nu tu ai zis ca ti-e frig??
"Nu bunicule, n-am zis..." 2-0 Andreea

3.Ultima pacaleala a avut loc aseara. Cei doi, bunicul si Andreea, citeau o carticica. Eu vin cu lingurita de sirop de ridiche. "Mami, e ala rau?"...
"Da matza, e siropul rau, dar trebuie sa-l luam. Si dupa el, vine unu bun".
Matza bea siropul si surpriza, nu se stramba ca de obicei. In gluma o intreb daca sa-i dau si bunicului o lingurita de sirop.
"Daaa..ia bunicule si tu, ca e bun. E bun de tot"...3-0 Andreea

Pe langa pacalelile astea haioase, Andreea a mai inventat una, nascuta probabil din dorinta ei de a opri certurile. S-a intamplat de doua ori, asa ca nu mai e coincidenta.
In ambele cazuri, asista la niste mici haraieli intre mine sau Dan si unul din bunici. Nu certuri..asa..replici mai putin calde:d. In ambele cazuri, Andreea a inceput la un moment dat sa scanceasca si a zis "m-am lovit la deget. ma doare". In ambele cazuri nu patise nimic. E de fapt modul ei de a opri o discutie al carei ton probabil o deranjeaza, de a muta atentia spre ea, de a schimba subiectul. Ne-am dat seama atunci ca nu doar ca nu trebuie sa ne certam de fata cu ea, dar si discutiile un pic mai inflamate trebuie amanate. Le simte si nu-i plac.

Comentarii

  1. Tare Andreea ta! Si isteata, si simpatica, dar si empatica...va da de gandit cum va fi cand o mai creste, nu?:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina: da, ne da de gandit:). faptul ca percepe atat de bine schimbarile de ton, conflictele, nemultumirile...Trebuie sa avem grija.

    Kamelia: uneori mai uit ca e fetita, nu bebe. Si are grija sa-mi aduca aminte cu detalii de genul asta:D

    RăspundețiȘtergere
  3. oooo, deja?? e geniala!! :D :D :D mi-e frica cand ma gandesc la etapa asta... ca ma aprind cam repede, nu de alta. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabi, nu le-as zice chiar minciunele:d, desi stiu ca e si etapa minciunilor la copii. Sa zicem ca sunt niste glumite deocamdata...:))

    RăspundețiȘtergere
  5. haios haios, dar greau de facut slalom printre chestiile astea, suntem in tema dar eu la genul asta de actiune ma supar tare...si-i spun mereu povestea cu lupul, vine lupul.. :)nu mai stiu ce sa cred din ce zice...iza

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu ma stresez. Mi se pare amuzant si o dovada de imaginatie. Plus ca e normal sa inventeze acum. Si mai tarziu. De ce sa o certi?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo