A little girl is still a Girl

Oricat ar fi de mica, oricat de des ar arata ca e inca bebe in multe momente, in multe privinte, oricat de putin inseamna pana la urma 2 ani si 9 luni...a little girl is still a girl:d. Vrea fustite cu cordon inflorat si pantofi negri care fac pocpoc pe parchet. Vrea codite si bluza aia si rochita aia si aia si aia, mami, da? Mi le iei? Nu conteaza ca hainutele dorite sunt purtate de o fetita de la televizor sau de vreo zana din carte. 
Mi le iei? vreau si eu fusta d-aiaaaa..
Degeaba explici ca la gradi e mai comod in pantaloni si tricou...Nu, mami, luam fustita. 
Nu conteaza ca e iarna si e nevoie de pantaloni...Nu-i nimic, mami, punem fusta in sac si la gradi mi-o pune tati pe mine. Da?
Si ma gandesc a suta oara ca parca acu o clipa era un ghemotoc fara idei si argumente, fara solutii si propuneri :d. 

-Mami, vreau par lung, si codite si fundite. Si punem bentita asa...
-O sa creasca parul. La vara, cand nu mai purtam caciuli, o sa creasca mai repede, imi dau eu cu parerea...
-Nu la vara! Acuuuum! Par lung pana aici, zice matza neobosita si imi arata undeva in zona taliei..

Noaptea trecuta, pe la 6, m-am trezit brusc in plansete tipatoare. Ma scurg cu ochii lipiti spre camera ei, gandindu-ma ca iar vrea pishu. Sau apa. Sau paturica nush cum asezata pe picioare...
- Vreau si eu bomboanaaaa maaareeee!!!!, aud de sub pilota.
Raman fara idei cateva secunde. Ce bomboana?  De unde i-a venit cu bomboana acu? Of, e 6 dimineata, la naiba, mi-e somn...
-E noapte acu mami, mergem maine si luam bomboana mare de la magazin, incerc eu sa rezolv  problema. Dar logica mamiceasca nu functioneaza la supararile nocturne...
-Nuuuu, acuuuu, bomboana maaare! , striga Andreea, hohotind.
E de rau. Nu e baz d-ala de trece repede. E baz d-ala ilogic si semi-constient. Mai fac cateva incercari de linistire, fara efect. Plange tare, cu ochii inchisi, si repeta obsesiv ca vrea bomboana. Ma gandesc ca poate nici nu e treaza de fapt, ca viseaza . Poti avea cosmaruri cu bomboane???Cum arata ele? Esti singurul copil din lume care nu primeste bomboana mare??:d
Pana la urma am recurs la solutia extrema. Am luat-o din pat si dus-o in baie, la lumina, unde am stat 2 - 3 minute cu ea in brate, vorbindu-i incet...S-a linistit. Am pus-o la loc in pat si a dormit inca o ora juma:d...Eu raman cu dilema: cum arata un cosmar cu bomboane?
Trecem acum printr-o faza ametitoare cu Andreea. Plina de bucurii, de vorbe surprinzatoare, de povesti, de ras. E haioasa, caraghioasa, calda. Se joaca, isi imagineaza, creeaza, ne pupa, vrea sa danseze cu noi amandoi, vrea sa ne arate cum danseaza ea, ne dadaceste, ne invata, ne povesteste.
Dar. E si foarte agitata, suparata, nemultumita, plangacioasa. Fiecare refuz e punctat de plans. Fiecare suparare aduce nervi si reactii neobisnuite, strans din dinti, tipat, aruncat cu obiecte. O vad cum se abtine sa loveasca, desi i-ar veni. Dar nu o face. In schimb tipa,striga, plange. Mult, mai mult decat pana acum parca. Supararile sunt mai mari, mai profunde.
Se linisteste, vorbim, explicam. Imi da dreptate, pare sa inteleaga de ce nu a avut voie ceva. Pana la urmatorul refuz. Cand o luam de la capat.
Stiu teoria. Inteleg motivele. Frustrari, testari, dileme. Stiu ca micul ei creieras creste, invata, se agita. Stiu. Dar uneori e greu. Sa raman calma, sa inteleg, sa am rabdare. Uneori ma rastesc la ea desi stiu, in secunda in care o fac, ca e gresit, ca nu vreau sa fac asta, ca doar am escaladat si mai mult supararea. Stiu. Dar se intampla.
Si cand totul trece, cand e liniste si stam una langa alta si povestim, ma intreaba incet, dulce.."mami, mai esti suparata?"...Nu, puiule, nu mai sunt. Dar stii de ce ma suparasem, nu? " da, mami, ca am plans.."...Nuu, nu ca ai plans. E bine sa plangem uneori. M-am suparat pentru ca...
Si iar explicam, iar oblojim, iar avem grija sa nu ramana acolo rani, neintelegeri, care sa urce la lumina mai tarziu.


Comentarii

  1. ooo, da, ce bine se vede ca e fetita! baietel = nici un interes pentru haine :(((. Al meu cel putin, hai sa nu generalizez...
    Cu supararile si nemultumirile suntem insa tot pe-acolo. Sa ramin calma si sa am rabdare, uneori grea incercare pentru mine, sper sa razbesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai nici a mea n-are nicio treaba cu trenuletele:d. Se vede in spatele ei o sina de tren nu? E, acolo zace de cand am luat-o, complet ignorata:))

      Deci si la voi apar crize da? Nu e doar a mea asa:D. Pe mine m-a luat prin surprindere faza asta pentru ca ea devenise foarte intelegatoare si linistita dupa 2 ani, foarte rar mai plangea sau se supara, si atunci erau motive clare. Acum e un iures intreg...

      Ștergere
    2. da, si la noi sunt crize. mai ales cind ii refuzam ceva. :(

      Ștergere
    3. da, idem:d.
      Si cand ma uit la Mihu pare calmul si linistea intruchipata...

      Ștergere
  2. Foarte cocheta, micuta dansatoare!

    Si dimineata nu ti-a povestit de bomboana mare, ce-i facea?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nuuu, ca dimineata cand am intreabt ce a visat a zis ca nu mai stie:d.
      Si n-am mai zis nimic de bomboana

      Ștergere
  3. of, e grea rau perioada asta...si la noi e abia la inceput. si eu stiu de cand deschid gura sa ridic tonul ca e gresit, dar zau ca uneori nu mai pot

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai nu cred ca exista oameni care sa fie tot timpul calmi...E normal pana la urma. SI corect. Sa stie ca si mami se poate supara.Greu..da.

      Ștergere
  4. Ce frumos ai spus tu toate cele, incluziv partea cu micile crize de personalitate prezente tot mai des si la Iulia mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc Strumfule:)
      Eu stiam din citite de crizele varstei, cum se manifesta, cum sa reactionezi, etc. Dar eu credeam ca ele apar de la chestii importante si ca daca esti un pic atent le poti evita.
      Ei bine nu. Crizele apar din nimicuri de cele mai multe ori. Si nu mai functioneaza tertipuri de genul atras atentia spre altceva, oferit o alternativa, etc. NU. Cand e sa planga, apai plange....

      Ștergere
    2. Exact asta constatam si eu. Ca apar din nimicuri iar tertipurile care mergeau la virste mai mici nu mai merg.:(

      Ștergere
  5. Ce dragute sunteti :) Cu crizele lor si eu sunt f incurcata. In timp ce le face e asa de patimas ca mi se rupe sufletul, pare ca el chiar sufera, pentru ca 2 minute mai tarziu sa ne comportam de parca nimic nu s-a intamplat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, da, pai si ANdreea trece de la plans la ras in cateva minute...Dar e normal la varsta asta.

      Ștergere
  6. :)) ce tare ai fost cu povestitul cosmarului cu bomboane!
    ... cat despre Andreea, tre sa recunosc ca e o domnisoara desavarsita! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi, bine ca nu s-a repetat:)). SI nici dimineata n-a zis nimic de bomboana uriasa...
      Dansa e o domnisoara, dar cu dese accente de bebe:))

      Ștergere
  7. si noi patim la fel..chiar daca el e mai linistit din fire, de mai bine de jumatate de an a intrat in etapa "minunata" de care ai amintit. De multe ori din pacate nu am eu rabdarea necesara si calmul obligatoriu sa trec peste criza. Simt ca am nevoie sa mai citesc cate una, cate alta (cred ca inca nu m-am pregatit destul pentru etapa copilariei, am ramas ancorata in cea a bebeluseniei:)) Poti sa-mi recomanzi niste carti faine pe subiectul asta? (sau link-uri..) pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ah, mada, m-ai prisn:d. N-am carti..nu prea stiu linkuri. Am citit o singura carte in domeniu in ultima vreme. Adica acu vreun an.
      Ma bazez pe instinct:))

      Ștergere
    2. cartea era Unconditional Parenting, de Alfie Kohn

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo