Mami, inchide usa!

Ma plangeam nu cu mult timp in urma ca fi-mea nu ma lasa sa stau nicio clipa singura la baie. Da..locul acela magic unde oricine ar vrea sa fie singur. Cum inchideam usa, cum se posta langa ea si se punea pe tipat si bocit. Nu mergea nimic, nicio explicatie, nicio rugaminte. Nici cu vorba buna, nici cu certat. Dansa plangea pana deschideam si o lasam sa intre. Se aseza pe un scaunel si citea sau vorbea...
Povestea se repeta si in cazul in care ea era in baie. Nu statea pe wc decat daca cineva, eu cel mai des, statea langa ea si povestea.
Ei...dar iata ca nu a trecut mult, vreo juma de an, si mica are deja apucaturi de adolescenta:d.
De ceva vreme merge singura la wc, nu mai are nevoie de partener de discutii acolo. Isi ia o carte si boscorodeste in limba ei. Sau il cere pe Pisi, care saracu nu poate refuza invitatia.
Aseara m-am trezit exclusa si de la baita. Mi-a explicat senina ca ea vrea sa stea singura acolo si sa inchid usa. Am inchis-o ce sa fac...Din cand in cand aruncam un ochi pe geam sa ma asigur ca e ok. La un moment dat nu-i vedeam capul asa ca am sarit arsa in baie sa vad ce face. Era intinsa pe burta si lipaia apa ca pisicile.
"Sunt pisica. Beau apa..Inchide usa!"
Mda..
Dimineata am pregatit micul dejun pentru toti trei. Donsoara se pusese la ea la masuta din camera si bea sirop de brad din cana..Am invitat-o sa-si manance laptele cu cereale cu noi.
-Nu, mananc aici
-Singura? Nu vrei sa mananci cu noi in bucatarie?
-Nu. Aici.
Aduc castronul cam amarata. Caci micul dejun si cina sunt cele doua mese ale zilei pe care incerc sa le impartim cat mai des toti trei...Si picea vrea singura...
-Inchide si usa, imi arunca "adolescenta" la plecare.
-Uite, inchid, dar, daca vrei, poti veni sa mancam impreuna.., mai fac eu o incercare..
-Nu.
Ma intorc la bucatarie si incepem sa mancam, eu si tati. Dupa nici 2 minute o aud strigand, dar nu intelegeam ce zice prin usa inchisa.
-E frig aici, mami. Vreau si eu la bucatarie...
Nu era frig:d. E la fel peste tot. Dar vroia langa noi si nu stia cum sa explice..
Asa ca o sa mai inchidem probabil usi, o sa mai ceara sa stea singura un pic, o sa se mai razvrateasca, des, dar nu e inca mare. E inca a mea. Inca ne cauta, inca vrea sa stea cu noi. Mai am cativa ani de rasfat pana cand vom ajunge "babacii"..

Zana Florilor prin bucatarie


De cand au aparut fire de iarba si colti de frunze, matza e in extaz. Are revelatii subite cand striga pe strada « uiteee », ma uit in stanga, in dreapta, caut ceva care sa-i fi atras atentia, asteptand lamuriri. Uite ce? “Uite..frunze!!”, cu variatia “uite...flori”, cand zareste vreo ramurica inflorita. A, asta era:d.
Bucurii mici, exuberante, care ma fac sa zambesc. Si intru in jocul ei, cautand copaci cu multe frunze ca sa-i arat. Mai nou au aparut si niste muguri de flori pe ici pe colo..nush daca ati remarcat...
Cantecul asortat este bineinteles “vine vine primavara”, pe care il fredoneaza obsedant, in casa, afara, la geam, pe balcon, in cada. Pe strada serenada se incheie apoteotic cu un “yupyy”, care trezeste din amorteala orice trecator in drum spre piata sau serviciu.
Seara, la scenele de teatru de dinainte de masa, de dupa masa si de dinainte de baita este cine alta decat Zana Florilor, care in viziunea proprie a artistei danseaza balet si din cand in cand “se imbolnaveste”, cazand lent pe covor din cauza de  Printu Rau. Zana Florilor se vindeca simplu, cu un pupic, dat, normal, de Printu Bun. Ea are o bagheta verde, fost bat de sters praful ridicat in rang, care face vraja “puf”, cea mai puternica vraja ever, capabila sa-l invinga pana si pe teribilul Print Rau. Care are si el o bagheta, neagra, fost plici de muste, care insa nu rezista in fata vrajei “puf”.
Si mai exista si pupicul “puf puf”, cunoscut si sub numele de “pupicul urat”, dar e o treaba intre Andreea si tati asa ca nu ma bag...
Of the record, tortul matzei va avea ca personaj central tot...zana, dar nu zic mai mult, ca e “sechet”. 
Sa nu credeti ca acest entuziasm putea lasa neatins apartamentul familiei. Noo..Bucataria noastra e din cand in cand transformata in poienita cu flori colorate, mici, mari, asezate cu mare atentie de zana.
 
 

Ferma animalelor si inghetata de mure

Cam asa as sintetiza eu ziua de sambata. Dimineata am intors masina spre Ferma Animalelor, primul weekend deschis pe 2012. Ne asteptam sa fie puhoi, dar a fost relativ ok pana spre ora 12 cand am luat-o noi inapoi spre casa. Raman la parerea ca e o idee foarte buna si pacat ca nu mai sunt si altii prin zona la fel. Totusi, cred ca pentru noi s-a cam terminat sezonul de vizitat ferma.
Fata de anul trecut, cand matza era super incantata sa vada animalele, acum a aratat oarece interes vag pentru strut si iepuri, care raman preferatii ei. Capritele au fost privite fugar, desi erau si pui mici si scumpi in zona, iar celelalte animale nici n-au meritat opriri din pucntul ei de vedere. 
In schimb, salteaua a fost mare hit. A topait acolo pana a transpirat. 
Inainte sa plecam am intrebat-o daca vrea o tura de ponei. Desi initial nu avusese chef nici de asta, s-a sucit dupa ce a vazut ca prietena ei Mariuca s-a plimbat:d. Asa ca am stat la o coada cam maricica, cu o donsoara deja cam maraita pe motiv de foame, cald, etc. Deja ma gandeam de ce naiba am mai luat bilet si la ponei in loc sa plecam odata acasa...Dar, odata ajuns pe cal, s-a luminat si a uitat de micile suparari anterioare....
Dupa asa o dimineata agitata, am zis sa organizam seara mai potolit, evitand parcul prea populat (am observat ca de ceva vreme nu-i place galagia, facuta de altii:d. Daca sunt multi copii care tipa sau adulti care vorbesc tare pe langa ea, incepe sa scartaie si sa maraie..."E galagie mami. Sa taca!", zice matza, care insa e regina tipetelor cand are chef...)
Ghici ghici....
Da, n-am rezistat. Desi nu prea mai era soare, mi-e tocmai mi-a trecut tusea, iar Andreea e usor mucoasa, am zis ca o inghetata buna buna de La Delicii nu are cum sa faca rau. Ea a ales varianta cu mure, eu menta , iar tati s-a ospatat cu trei cupe de trei feluri.
Sambata seara a ramas tati de serviciu acasa. Eu am scos nasul in Centru Vechi cu niste mamici super simpatice si am revenit cand si Andreea si tati dormeau cuminti :d. Acu m-am invatat...abia astept urmatorul Martini...

O zi la gradi

Pentru ca inainte sa avem propria experienta, am cautat cu frenezie povesti, poze, amintiri despre gradinitele altora. Pentru ca multa lume ma intreaba cum arata o zi la gradi, ce se intampla pe acolo, ce fac copiii la 2-3 ani. Pentru ca sa imi aduc aminte
Ora de dansuri populare
 Gustarea de fructe
 "La ore"
 
 Pranzul
 Party pentru un pitic
 plus, pupic pentru sarbatorit
Ora de bucatareala (matza supervizeaza ca sucul de fructe e facut natural:d)
  
Fatzaieli pe la aer
De fapt sunt poze din doua saptamani diferite, v-ati prins voi :D. Dupa pranz vine somnul, gustarea si plecarea acasa. Ora de bucatareala are loc vineri, ora de dans joi. Dar ati inteles ideea:)

M-am jucat:d

Sa ne scuturam un pic de praf..zic eu, de frig, de haine multe. A venit primavara:)

De prin weekend

Ce mai facuram noi prin weekend...
Pai am iesit in parc, mult, cu pofta. Imi venea sa mananc soarele. As fi mancat macar o inghetata, dar iar am gatul prastie si tusesc ca un magar. Matza a decretat jos caciula de pe scara blocului, iar la colt am renuntat si la vesta. Polarul e destul..
-mami, nu pot alerga cu caciula..
Clar, nu se poate. Parul trebuie sa alerge si el, nu?
In sfarsit am scos trotineta din baie si am pus-o la treaba. Bine, mai fusese ea plimbata si prin casa iarna asta, dar parca afara e altceva. Nesigura la inceput, Andreea s-a reimprietenit rapid cu "neta" si apoi sa te tii.. Ma punea sa alerg dupa ea, langa ea, in fata ei, sa o prind, sa ma prinda....Am alergat ce sa fac :D.
Ne-am intalnit cu Mariuca, la aparatele de sport de pe deal. S-au catarat pe plasa, pana sus la tobogan, s-au prostit pe la aparate, s-au fugarit, pupacit, vorbit.
Ce ciudat sa vad cele doua matze vorbindu-si..avand dialoguri..discutand...Si am in cap alte zile cu soare, din alta lume parca, din alt timp, cand matzele stateau in carucior, fiecare cu gandurile ei, si noi mamicile le plimbam sporovaind de toate cele...
Am fost in Cismigiu. Lacul nu e lac..ca n-are apa inca. Se lucreaza la el ceva. Asa ca singura atractie au fost leaganele, neinteresante deja.. si plimbatul cu Ana, prietena ei cu vreun an mai mare. Si privindu-le am in minte alte zile, din alta lume, alt timp, cand eu si mamica Anei ne jucam prin parcuri....
Am fost la Lente, sa bem un suc cu prietenii. Matza, hop si ea:D. A cerut ceai, ca o lady ce este, si l-a baut cu paiul. A mancat bruschete cu unt si somon.."fa-o mica, fa-o frumos.."..Normal, nu poti manca o bruscheta urata, nu? A facut un desen pentru un caine. "E o surpriza pentru ham...Ma duc sa i-o arat".
-Cum il cheama pe catel?
-Eu i-am zis cutu-cutu..il cheama ham ham..
Dar nu conteaza, a continuat sa-l strige cutu cutu prin cafenea, mergand dupa el, atragandu-l dupa ea.
-Ai grija cutu cutu sa nu te lovesti la cap, ..l-a sfatuit ea cand ditamai potaia s-a bagat la noi sub masa.
-Vezi, e prietenul meu, a decis matza dupa ce l-a mangaiat suficient.
Zilele trecute mi-a dat seama ca se apropie ziua ei...3 ani? cand? cum? unde s-au dus?:d
Si cat de mare mi se pare. Cat de fetita. Cu propria ei personalitate. Cu preferinte. Cu idei.
"Am o idee, mami. Sa-ti zic...", da, da spune-mi. Abia astept sa aud ideile ei. Ale ei..nu ale mele.
Cand era mica eu decideam tot, eu aveam toate ideile, tot controlul. Si m-am obisnuit asa. Si inca ma surprind incercand sa o conving sa faca ce as vrea eu, ce am ales eu..
-hai sa punem bluza asta, ca se asorteaza mai bine
-nu, nu aia. vreau asta.
-dar asta nu se potriveste, arata urata cu fusta..
-nuuuu..asta vreau!!
Gusturile nu se discuta, nu? Alegerea ei e la fel de buna ca si a mea
-fa cerul aici. cu albastru.
-roz.
-albastru, ca ceru e albastru
-roz
Ok, fa cerul roz, matza:). Sau ce culoare vrei tu..Cine zice ca nu e bine? De ce sa nu desenam cerul roz? E cerul tau..fa-l cum vrei...

Ce face copilul tau la 3 ani?

Sebastian face asta...

De ce? Pentru ca exista medici si asistente care nu cred ca e necesar sa stea langa o mama care naste..dupa 20 de ore travaliu, pentru ca exista indiferenta si lipsa de omenie, pentru ca a fost acolo o circulara de cordon si lipsa de oxigen... Sebastian a fost un bebelus normal in burtica mamei..si apoi s-a nascut...
http://www.simonatache.ro/2012/03/16/o-poveste-pe-care-ati-prefera-sa-n-o-aflati/
Si pentru asta medicii si asistentele implicate ar trebui sa plateasca. Macar cu suspendarea dreptului de a asista la nasterea altor copii...

Pregatim recolta

Anul trecut am avut pe balcon rosii si capsuni. Rosiile aratau ca niste cirese,  iar capsunile ca niste fragute. Deci mici. Dar multe. Au tinut toata vara si cea mai mare placere a matzei era sa isi culeaga singura boabe si sa le manance.
Anul asta vreau sa repet experienta. Mi-am comandat initial niste rosii denumite uriase, care cica ar trebui sa darame balconul sub greutatea lor. Am urmat pas cu pas instructiunile de plantare, in pahare de plastic, acoperite cu folie, la lumina, cald...din 6 pahare 2 n-au facut nimic. In 3 a iesit cate o planta amarata si intr-unul din pahare au rasarit trei fire.
Profund nemultumita de recolta, am mers mai departe.
Si am comandat alte rosii, care cica cresc stil boschet, in ghivece. Si daca tot platesc shipping pentru rosii (don't ask:d),  am mai luat si neste salata ( da...salata d-aia de gasesti si in piata, dar a mea e din 3 soiuri :)).. ) si niste berries ciudatele, galbene, tot gen boschet (Physalis Little Lanterns).
Astept sa vina, sa le plantez, sa creasca ca in poveste si sa le mananc. Sau sa le manance matza...Ideea e sa am mini-gradina pe balcon.
Da, in mine e ascuns un taran de fapt, dar n-are loc sa se desfasoare:))..
Activitati de gradinarit s-au desfasurat si la gradi lately, dar pe partea floricolo, nu legumicola:d

Nu sunt om...

...sunt inginer.
Asa a raspuns Andreea cand Iza i-a spus Sofiei ca nu poate intra peste om in toaleta.
Matza insa stia din poezia invatata de la tati ca ... "minte agera, brat de fier, nu sunt om sunt inginer!"
(post scris de tati, care insa e prea timid ca sa se semneze:d)

Despre turnuri si bluze pictate

Cam asta am facut noi duminica seara. Pe motiv ca tati si-a paradit un genunchi, deci nu merge, si mami lucreaza de pe laptop, deci nu are voie sa iasa din incinta, am tinut copilul lipit de acuarele si lut, ca sa treaca timpul mai repede.
Bine, la un moment dat a venit si bunicul si ne-a salvat...ca a luat-o la dans, activitate pe care nu o paote presta niciunu din parinti seara asta:D
Dar, sa revenim la turnuri si bluze.
Intai am pictat turnuri din lut si casute de pitici...
 Apoi, mami s-a prostit si a pictat bluze si ciorapi:d.Marea surpriza a fost sa descopar ca vopseaua e in relief (doh, scria mare pe tub 3D, dar nu m-am prins ce inseamna cand am cumparat-o:)) ) . Deci dupa ce am semi-distrus o bluza incercam sa pictez cu stampile...am zis ca, la naiba, facem totul direct din mana..Si au iesit inca 2 bluze, plus o pereche de ciorapi. Nu e arta, e la limita scoaterii copilului cu ele afara, dar sunt haioase, zic eu, si o idee buna cand ai o bluza banala si nu iti place de ea asa...
Si asta e fata bunicului cand a aflat ca domnul tatic si-a rupt al doilea menisc, dreptu, dupa ce anul trecut tocmai il reparase pe primul, la stangu:D



Placinta, vazuta de Andreea

 Spre finalul procesului de facere a placintei, am reusit sa pun mana pe camera foto si am facut doua poze-dovada de ce nu prea exista fructe de padure in placinta cu mere si fructe de padure: pentru ca matza le-a ciugulit inainte sa apuc sa bag tava la cuptor...De aia!
Banuiesc ca e oarecum de inteles..ea m-a ajutat la taiat stelute de coca, in schimb a mancat aproape toata zmeura si capsunile...
Varianta corecta si sigur mult mai aspectuoasa a placintei este aici 

Cantecele pentru mami

Ziua de azi am inceput-o amandoua la gradinita, pentru serbarea de 8 Martie pe care piticii de la grupa mare:d o tot pregatesc de o vreme. Ne-am luat repede micul dejun si am fugit sa nu cumva sa intarziem.
Acolo, vreo 5 mamici asteptau deja cuminti in vestiar. Andreea a fost luata repede de educatoare si dusa "la schimbat". Am inceput sa facem speculatii in ce consta costumul, un mare mister pastrat secret de toata lumea. Nici macar matza nu mi-a zis cu ce se vor imbraca...Poate nici nu stia de fapt...
Pe la 9 juma am fost invitate in sala, unde scaunele erau asezate cuminti pe doua randuri, in asteptarea mamicilor. Vreo doi tatici au trisat regula si au insotit mamicile. Ca sa filmeze cica :d. Eu cred ca erau gelosi...
Nici n-am apucat sa barfim si noi un pic, ca hopaaa, iote copiii. In costume populare haioase, fetele cu fote rosii inflorate si baietii cu esarfe albastre la mijloc, emotionati, cautand parintii din ochi, doi cate doi de manute. S-au asezat pe scaunele in fata noastra, unii mai relaxati, altii aproape de plans. Dupa cateva secunde in care ne-am zambit reciproc, doi baietei se prind ca e ceva in neregula cu programul de azi:d si incep sa-si strige mamele plangand.
In fine, ne reorganizam. Cele doua mamici se aseaza in spatele copiilor incercand sa-i calmeze, noi celelalte ramanem pe scaunele zambind a linistire catre cei mici.
Si incepeeee...
Strofe soptite, cuvinte uitate, ridicari pe varfuri, strans fustele in manute...Doamna Carmen, educatoarea, sta langa ei si le sopteste fiecare vers. Unii zic cate un cuvant, altii juma de strofa. Ce conteaza? Pentru noi emotiile sunt la fel de mari, bucuria la fel de puternica.
Uite-i ma, ce draguti sunt...cum stau si ne zic poezii..., ne spunem intre noi, "mamele de la grupa mare". Urmeaza un cantecel, o hora, manute care au uitat care le era partenerul de dans, picioruse agitate care isi cauta locul pe ritmuri populare, rasuciri, doi pitici impleticiti in costumase, dar hotarati sa joace pana la capat, sa arate tot ce au invatat...
Pupici, imbratisari lungi la final.
-Bravo, mami, ai dansat asa frumos! Si poezia mi-a placut mult mult, ii soptesc cu nasul in parul ei...
Ma strange tare in brate, lasand abia acum emotia sa iasa dintre umerii de aproape bebe.
- N-am plans, mami...Dephne a plans. Si Rares...Eu n-am plans..
-N-ai plans draga mea, am vazut! A fost foarte frumos ce ne-ati pregatit azi..Tie ti-a placut?
- Da. Am dansat cu Tudor, isi aminteste matza ceea ce pare a fi momentul cel mai important al serbarii:d.
Ne mai pupam, mai asezam fustita, facem o poza "pentru tati", apoi trecem la partea a doua a intamplarii si facem impreuna un soi de tablou al primaverii, lipind flori si buburuze pe o plansa mare.
Inainte de plecare schimbam hainutele in dormitor, ocazie pentru a ne povesti fiecare unde doarme si langa cine:). M-am bucurat ca doarme la marginea lungului sir de saltelute, langa perete, cu prietena ei Dephne in dreapta, loc linistit si cald, ce te imbie la somn.
Din pacate, la final, a fost o jale generala, piticii gandindu-se probabil ca vor pleca acasa, cu mamicile, nu ca vor ramane acolo. Andreea se asezase pe canapea, langa cealalta prietena a ei, Sofia mica, si astepta desene. In jur plansete, lacrimi, strigate dupa mamiiiii. I-am explicat ca plec la serviciu, ca ea ramane la gradi, ca in fiecare zi, si ca acum vor vedea niste desene, apoi mananca.
-Eu stau langa Sofia mica, imi zice calm.
-Bineinteles, stati amandoua pe canapea. Ne vedem diseara, da?
-Da, mami.
Si ma retrag in vestiar, unde cateva mamici isi faceau curaj sa plece, in timp ce 3-4 consolau copilasi plansi. Inainte se plec o asigur pe mama Sofiei ca pitica ei e bine, e cu Andreea pe canapea si asteapta desene.
O zi frumoasa si pentru noi si pentru ei.
Dar grea, destul de grea pentru niste omuleti de 2 ani...Prea multe emotii, prea multe lucruri de amintit, prea multa lume, culori, agitatie in jur. Dar cand oboseala va trece, isi vor aminti de dans, de versuri, de mami privind mandra spre ei, de cadoul mic oferit ei...

Ultimul weekend de iarna

L-am petrecut la Predeal.
Bine, eu ma gandeam ca o fi ajuns si pe acolo vreun inceput de primavara ceva, ca s-a mai topit din zapada, ca au aparut pasarele si petice de iarba. Da..sigur...
Ei bine nu. La Predeal e iarna in toata regula, cu nameti cat gardul, partii numai bune de schiat si sanius, cu vant viscolit si nori alergatori.
 (leaganul matzei in zapada de un metru:D)
Cel putin asa a fost pana duminica dupa-amiaza, cand viscolul s-a potolit, norii au plecat grabiti si cerul a devenit albastrul ala curat si puternic de munte. Luni a fost o zi superba, cu soare, dar totusi aerul rece nu ne lasa sa renuntam la fulare si manusi.
Daaar...cred ca a fsot ultimul weekend cu zapada multa la munte..cel putin pentru noi. Probabil ca peste vreo luna cand fugim iar o sa fie iarba. Sau nu?:d

Polistoaca, o stiti?
 
 
 Agrafa trebuie sa stea frumos si sub caciula, nu? 
 
 
Seara, am iesit in urbe:d. Fetele au baut ceai, iar baietii bere sau tarie, in functie de preferinte. Baietii fiind tati si bunicu.
Inainte de plecarea spre casa, un "la revedere" scurt zapezii...

1 Martie

Ieri a fost 1. Primul 1 martie la gradi:).
Matza a primit primul ei martisor de la un baiat..Pe baiat il cheama Bogdan si e prietenul ei. Cu el danseaza la orele de muzica populara, deci e treaba serioasa...
A primit si o cordeluta roz...Acasa a ajuns cu una mov. Din poze inteleg ca a facut schimb cu alta fetita...Sofia mica, tot prietena ei...
 
 
Aseara incepuse sa fredoneze "e ziua ta mamicooo..." si asa m-am prins ce ne pregatesc pentru serbarea de 8 Martie. Am cantat cantecul cu ea odata, sa vad daca il stie. Il stie..nu mai insist...e surpriza lor...
Ieri pe drum a inceput sa cante "Am cravata mea, sunt pionier", spre maxima mirare a bunicului si amuzamentul trecatorilor..Eu am invatat-o:D. Sunt foarte mandra de mine...Atat cantec am retinut din toata scoala, buna mostenire pentru fii-mea..
Miroase a primavara, e clar acum.
Maine plecam la munte, asa ca sa ne luam la revedere de la iarna:)

Fetze fetze

Cu vreo doua dimineti in urma am prins-o pe canapea in timp ce se uita la desene si am zis sa profit sa-i fac cateva poze, poate prind si ochiul stramb (care intre timp s-a dovedit ca nu e totusi stramb:d). Ma gandeam ca poate daca le vede doctorita intelege mai bine la ce ma refer.
N-a fost chip sa o conving sa se uite la mine...Totusi au iesit niste poze dragute:d

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...