ce am invatat eu in 3 ani


As vrea sa fi stiut acum trei ani o gramada de lucruri pe care le stiu acum. Despre mine, despre ce inseamna sa fii mama, despre copii, despre oameni in general. Dar apoi imi dau seama ca daca le-as fi stiut dinainte, nu as fi facut aceleasi greseli, aceiasi pasi, aceleasi descoperiri, n-as fi avut aceleasi surprize si mirari, aceleasi tristeti si suparari. Poate ar fi fost altfel, mai usor, dar poate nici nu m-as fi bucurat la fel de fiecare noua descoperire, de fiecare experienta pe care am adaugat-o singura in sac.
Tragand linie dupa 3 ani de Andreea, iata care sunt concluziile mele:
-         bolile trec. unele mai incet, mai greu, altele mai repede. dar trec. Slava Domnului. Mucii si tusea si burtica stricata nu sunt motive de panica. Nu te speria de febra. Respira, scoate medicamentele, trateaza. Accepta ca 7-10-14 zile va dormi/manca prost. Va plange, se va trezi, va avea febra, muci...Nu te panica. E ok. 2 saptamani nu sunt un capat de tara, o sa supravietuiesti:)
-         colicii trec si ei. Desi sunt nopti in care ti se pare ca asa vei trai de-acum inainte, ca nu vei mai dormi niciodata, ca o sa auzi mereu acest plans. Nu. Trec. Dupa o luna sau doua sau trei. Dar trec. Ia fiecare zi pas cu pas, spala-te pe ochi, mananca un mar, bea o cafea, iesi afara, e deja pranz, mananca, frunzareste o revista, mai bea o cafea...e seara. A mai trecut o zi:d
-         uneori copilul nu va manca. E normal. E ok. Nu e vina ta. Nu e vina nimanui. Nu e de vina laptele sau mancarea pe care i-o dai. E o etapa. O sa treaca. Peste o saptamana, sau doua sau trei. Peste o luna sau doua. Intr-o zi va incepe sa manance. Bine, suficient. Nu-l forta, nu plange cand arunca mancarea, nu tipa la el. Da-i cat vrea. O lingurita. Atat. Jucati-va, incearca mai tarziu. Nu te enerva. Nu te invinovati. Trece. Nu o sa fie slab mereu. Intr-o zi o sa il cantaresti si va fi “normal”:d
-         nu ai nevoie de tarc, bouncere, premergator. Ai nevoie de spatiu. Elimina toate vasele, decoratiunile, sticlele, cablurile, electronicele de pe podea. Lasa in sertarele de jos doar lucruri care nu se pot strica sau nu conteaza daca se strica. Si lasa-l sa misune. Peste tot. Oriunde. E rece parchetul. Nu-i nimic, nu face reumatism la 9 luni. Nu umple casa de mochete. E destul un covor mare si multa bunavointa. Accepta ca va deschide usi, se va agata de mobila, va plange ca nu poate. Lasa-l sa misune, da-i voie sa cotrobaie.
-         copiii care fac crize in parc sau in magazin nu sunt rai si razgaiati. Sunt copii. O sa fie momente cand va tipa, va plange, va face crize in public. Chiar si al tau :D. Nu te enerva, nu tipa la el, nu-l smuci. Vorbeste-i calm, ia-l in brate, pleaca mai incolo. Lasa-l sa se calmeze. Nu are o problema. E normal.
-         oamenii din jur nu conteaza. nici vecinii. nici rudele. nici mamicile din parc. nici mamicile de pe bloguri. Doar tu si copilul tau. Doar tu il cunosti. Tu stii ce vrea, ce are nevoie, ce poate face. Nu cauta modele. Nu compara. Nu te stresa. Copilul tau e normal si bun si frumos.
-         nu exista o metoda care sa mearga la toti copiii.
-         nu exista retete de crestere testate si brevetate. Improvizeaza. Adapteaza la familia ta.  E ok sa dormi cu cel mic, daca asta este ce-ti doresti si tu si el si tatal. Nu e ok daca  unul dintre cei trei actori nu e fericit. Sunteti o familie. Luati deciziile impreuna pentru a fi fericiti impreuna. E ok sa-l culci pe cel mic in patul/camera lui. Nu va fi traumatizat. Nu va ramane cu sechele. Nu va fi mai fericit sau mai nefericit decat altii. Nu e ok daca pentru el e un chin si ii e frica. Nu e ok daca tu ti-ai dori sa dormi cu el, dar mama/dr/vecina a zis ca nu bine. E familia ta, decide ce e bine pentru voi trei.
-         Nu te inchide in casa. Sau in oras. Copiii nu sunt bibelouri. Nu va raci, nu va plange mai mult in alt oras decat in cel natal. Vrei la mare, du-te la mare. Vrei la munte, du-te. Ok, bagajul e enorm. Nu lua toata casa cu tine. Ia doar ce e absolut necesar. Urca-te in masina/tren/avion si du-te. Nu-ti fie teama. E super misto sa vezi un oras, o tara, o plaja alaturi de copil. Nu te arunca la prea mult totusi. City-break? Incepi cu un weekend la Sighisoara sa zicem:D
-         O sa fie zile cand vei simti ca nu mai poti. Ca vrei sa plangi, sa te bagi sub o patura si sa stai acolo pe termen nelimitat. Ca vrei o pauza din viata de mama. Cand ai vrea ca bebelusul/copilul tau minunat si iubit sa taca, sa doarma, sa plece undeva. Macar azi. Macar juma de ora. E normal. Nu esti o mama rea. Esti doar om. Si ai limite. Si tocmai le-ai atins. Suna un prieten si plange-te. Vorbeste o ora la telefon daca e nevoie. Sau scrie. Fa o pauza. Si daca tipi la cel mic, daca il certi, nu te speria ca-l traumatizezi. Copiii inteleg ca mami nu paote fi mereu zen. Ca uneori nu e asa amuzanta, calma, iubitoare.. ca uneori e obosita, nervoasa. Nu te preface. Nu fi falsa. Te simte oricum. Si da, va plange si el. Va fi si el nervos. Dar nu e nimic iremediabil pierdut. O sa va impacati. O sa va strangeti in brate si o sa dati pupici multi. Poate nu chiar in clipa aia. E normal sa ai limite. Esti doar un om.

Ma suprind uneori zambind ironic la adresa vreunei mamici incepatoare chinuita de nopti nedormite, de stresul ca cel mic nu mananca destul, ca nu vrea morcovi, nu vrea carne, panicata ca are febra, muci, intrebandu-se de al ei palnge asa mult, de ce face crize in parc...Imi dau seama ca si eu am trecut pe acolo. 
Si nu cred ca uram ceva mai mult in acele momente decat sa vina o mamica “mai mare” la mine si sa-mi spuna “o sa treaca, nu te mai stresa atat”:))
Dar pe bune, asa e, trece.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...