despre prea multa informatie

Stateam si ma gandeam zilele trecute, dupa ce trecusem prin toate blogurile pe care le frunzaresc cand am timp, cat de uriasa e cantitatea de informatii la care avem acces acum. Cum un click de mouse iti deschide zeci de variante, de posibilitati, de intrebari, de raspunsuri. Cum fiecare dilema are raspunsul chiar acolo, in fata ochilor. Sau mai multe raspunsuri.
Si mi-am dat seama ca accesul asta facil la orice, la tot, e cu dus-intors. El te linisteste, stiind ca la nevoie gasesti un raspuns atat de usor, dar te sperie in acelasi timp, caci afli cat de multe lucruri rele, periculoase te inconjoara.
Si din acest amalgam se naste teama, neincrederea in tine, in ce stii, in ce poti.
Daca nu fac bine? Daca gresesc? Daca trebuia sa fac asa si n-am facut? Daca daca daca...
Cred ca daca as fi citit inainte sa nasc tot ce am citit dupa as fi amanat aparitia Andreei pe termen nelimitat:d.
Caci citind toate sfaturile, amenintarile, dilemele, toate regulile oficiale si neoficiale de crestere, toate tipurile de parenting, toate lucrurile pe care trebuie sa le eviti, sau nu, toate lucrurile pe care trebuie sa le faci ca sa fie bine, sau nu, toate listele de to do, to have, cu siguranta mi s-ar fi parut imposibil de realizat. Mi s-ar fi parut ca eu nu pot face niciodata toate lucrurile alea. Nu ma pot gandi la tot. Nu pot face alegerile corecte. Nu pot renunta la toate lucrurile la care se spune ca trebuie sa renunti. Nu pot.
E infricosator pentru cineva care vrea sa aiba un copil avalansa de informatii, de cuvinte neintelese: attachement parenting, CIO, BLW, alaptare la cerere, la program, co-sleeping, colici, reflux, puseu de crestere, saltea cu cocos, bio, eco, BPH, carne cu hormoni, borcanele cu E-uri, ore de plans, ore de leganat, ore de plimbat prin casa, etc.
Cum poti sa navighezi printre toate? Cum poti alege ce e bun sau nu pentru copilul tau? Nu mai bine stai tu cuminte si nu-l mai faci? Nu mai bine mai copilaresti un pic?
Raspunsul meu este NU:)
A avea si creste un copil nu este o stiinta exacta. Nu trebuie sa bifezi anumite realizari, anumite alegeri. Nu trebuie sa iti schimbi radical viata, preferintele, pasiunile. Trebuie sa introduci copilul in viata ta, sa o transformi din ceva in 2 in ceva in 3, dar nu trebuie sa crezi ca daca nu renunti la tot, daca nu schimbi tot vei fi o mama mai putin buna decat alta care alege alt drum.
Toate alegerile pe care le faci fa-le pentru ca vrei, pentru ca ele te fac fericita si pe tine, nu doar pe copil. Nu face sacrificii, nu te condamna la tristete si remuscari crezand ca asta inseamna sa fii mama. Nu crede ca un copil e fericit langa o mama care sufera. Nu crede ca un copil e nefericit langa o mama care nu sufera.
Probabil vei fi criticata. De fapt sigur. Probabil vei fi si laudata. Probabil unii vor spune ca faci rau. Altii ca faci foarte bine. Si iar te vei intreba unde e adevarul. Adevarul e asta. Copilul tau mananca, doarme, e sanatos, creste, dar, mai presus de toate, rade? Atunci faci bine ce faci. Fa in continuare la fel.
Privind acum la ultimii 3 ani imi dau seama ca stiam atat de putin la inceput incat as parea o mare ignoranta in lumea virtuala de azi. De fapt nu stiam nimic. Decat ca am un bebe care depinde de mine si de tati. Si ca alte miliarde de copii s-au nascut si crescut inaintea ei. Deci nu poate fi asa greu. Daca altii au reusit, sigur vom reusi si noi. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...