Alegeri dificile

In fiecare dimineata exista un moment de care mi-e oarecum teama. Cel in care Andreea ma anunta ca se duce si isi alege "rochita" pentru iesit afara. Si intotdeauna alege o rochita. Intotdeauna lunga. Se aseaza turceste in fata dulapului si sta si sta, exact ca o femeie nehotarata:d, pana cand zice "mami, am o idee", moment feroce si de temut, caci mereu ideea implica tinute de printesa, lungi, cu bretele, nepotrivite nici pentru gradi, nici pentru parc. 
O las totusi mereu sa aleaga. Sa se gandeasca, sa priveasca hainutele si sa decida. Chiar daca stiu ca vor urma mici negocieri, retusari, propuneri ale mele, refuzuri ale ei. Nu putem pleca mereu in rochite de acasa, dar o pot implica in alegerea tinutei. Ii explic ca rochita cu sclipici nu o lasa sa alerge si sa se joace, asa ca hai sa gasim ceva mai comod. Propun 2-3 fustite, bluza, un maieu, in zilele bune reusesc sa strecor in tinuta si niste pantaloni scurti. 
Nu e mereu lina decizia, nu accepta mereu din prima ideile mele, dar faptul ca ii ofer acest moment al ei, de alegere, ne usureaza negocierile ulterioare. 
Am incercat mereu, in cat mai multe situatii, sa o invat sa aleaga, sa o invat ca are dreptul la opinia ei, fie ca e vorba de haine, de jucarii, de unde mergem in parc, de ce mananca. Nu intotdeauna imi convine ce alege, dar incerc sa gasim o cale de mijloc. 
La fel de bine, sunt momente, situatii in care aleg doar eu. Pentru ca dincolo de libertatea si drepturile pe care i le ofer, totusi ramane o fetita de 3 ani, pentru care exista si limite si reguli :)
 Asta?
Cred ca da...
  
Da mami, asta!
 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...