Amintiri despre verile trecute

Vara cred ca este anotimpul despre care imi amintesc cele mai multe lucruri din copilarie. Si ceva imi spune ca e la fel pentru multi. Vara este vacanta prin  definitie si poate si de aia ne bucuram copilaresc cand se apropie luna iunie. Chiar daca acum vacanta s-a redus la vreo 2 saptamani.
Dar nu despre visele mele despre un concediu de 2-3 luni vreau sa vorbesc:))
Ci despre amintiri. Cele pe care le construim noi ca parinti pentru copii.
As vrea sa nu lasam verile sa treaca de la sine. Simple, banale, o insiruire de zile petrecute in parc, facand mereu acelasi lucru. As vrea ca la sfarsitul verii, Andreea sa zica "ah, ce frumos a fost vara asta!", iar peste ani sa-si aminteasca de cine stie ce loc sau scena din trecut.
Cred ca este esential sa cream amintiri frumoase. Si asta nu presupune bani multi. Nu e nevoie de un drum la Disney sau de o tabara super scumpa pentru ca cel mic sa aiba veri frumoase. Dimpotriva, cele mai multe amintiri ale mele n-au nicio legatura cu vreun concediu exotic, mai ales ca pe vremea aia exotismul maxim era de multe ori o saptamana la Mamaia.
Cele mai valoroase amintiri, cele mai dragi, sunt niste franturi de zi, niste mirosuri. Pregatirea bagajelor pentru plecarea la bunica, fuga la zmeura sa vad daca s-a copt, parfumul dulcetei prin bucatarie, cataratul in brazi cu copiii din zona, marea, joaca cu tata in apa, baile in parc cu bunicul. Nu sunt prea multe, nush de ce, dar sunt dragi.
Eu vreau sa construiesc mai multe cu Andreea. Mici ritualuri ale noastre, bucurii banale impartasite impreuna,  despre care sa ne amintim peste ani. Mai stii cand mergeam impreuna la o inghetata? Mai stii cum faceam coronite din flori? Mai stii duzii din parc? Cum ne intindeam mainile dupa dude si ne mozoleam? Mai stii balacelile de la mare? Mai stii cum culegeam zmeura? Mai stii...?
E simplu sa construiesti amintiri. E de ajuns sa transformi un moment banal intr-o poveste, intr-o expeditie. Sa il repeti pana cand devine un ritual impartasit de voi. Un suc la terasa nu costa mult, dar poate fi atat de frumos daca ii spui "hai sa cautam impreuna cea mai frumoasa terasa din oras, cu cel mai mare si mai rosu cocktail".  Hai sa ne facem margele identice, una tu, una eu si sa iesim in lume asa. Hai sa avem o dimineata "de fete" cu pieptanat la oglinda, colorat degetele de la picioare, prins codite.
Vara nu inseamna doar alea doua saptamani de concediu. Inseamna multe zile simple din care putem construi amintiri

Divagand un pic, dar nu mult:D, eu am considerat mereu ca excursiile, vacantele, iesirile in oras, in parc, cu trenul, cu autobuzul, vizitele in orase straine, la muzeu, la teatru impreuna cu copilul sunt lectii de viata, sunt oportunitati de a vedea, de a auzi, de a gusta ceva nou. De a se imbogati cu noi experiente, cu intrebari, cu raspunsuri. Ma bucur mereu de nerabdarea Andreei cand ne pregatim sa plecam undeva sau cand ii spunem ca mergem la un spectacol sau in alt parc. Cand o anuntam ca vom incerca ceva nou. Intalnirile ei cu noul sunt minunate, mirarile, retragerile timide, extazierea debordanta. Parca si vezi cum se invartesc rotitele in cap si calculeaza: cat e de interesant, cat e de riscant, ce sa faca, cum sa reactioneze.
Normal ca e mai greu decat in 2. Normal ca trebuie pregatiri mai atente. Normal ca nu poti face chiar orice, tot ce ai vrea, dar poti face enorm de multe daca il inveti pe copil de mic sa accepte schimbarile, noul, sa nu se teama de plecari, de iesirea din mediul lui. Daca il inveti sa exploreze, sa fie curios, daca ii explici unde plecati, de ce, ce se va intampla acolo. Daca pui toata intamplarea intr-o poveste pe care el sa o absoarba asa cum absoarbe povestile din carti.
"O sa mergem la o mare maaare, verde, si o sa cautam pesti. Si libelule. Si scoici si raci si meduze. Si o sa ne plimbam cu o marca printre insule, sa vedem ce traieste pe insulele alea? Oameni? Pitici? Zane? Iepuri? Si o sa mergem cu masina muuult, mult de tot, de cand rasare soarele pana aproape de culcare pentru ca lumea asta in care mergem noi e departe departe si trebuie sa avem multa rabdare ca sa fim primiti acolo? Cum de cine? De paznicii acelei lumi magice. zane? s-ar putea sa fie si zane acolo..O sa cautam...":d 

Comentarii

  1. Cat de adevarat,amintirile mici dar pline de 'miros','gust' sunt cele mai frumoase.eu imo aduc aminte cu placere de caldura sobei din timpul iernii,de portocala primita de mamaia cand 'meritam', de crema de oua si cacao pentru prajituri,de suitul in duzi,de catelusul meu pe care l-am primit de cand eram mica,de suferinta mare cand l-am pierdut,de jocurile de sah/table/remi cu sora mea,de datul cu namol la soare,de udatul gradinii la 6 dimineata impreuna cu tataia,de crosetatul cu mamaia etc :):) m-ai facut sa imi aduc rememorez multe clipe frumoase! Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si toate astea nu costa nimic, nu?:)
      pentru ca de multe ori parintii au impresia ca e nevoie de multi bani ca sa faca o vacanta frumoasa copiilor. Nu e chiar asa. Conteaza si destinatia, dar si ce faci tu in destinatia aia. Sau ce faci acasa, pur si simplu

      Ștergere
  2. Bravo Roxana! foarte frumos, subscriu la tot :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo