Evadari de sambata. La Comana

Am studiat varianta de mers la parcul natural Comana mai demult, tot auzeam povesti frumoase de acolo, dar am amanat mereu. Ieri am zis ca gata, avand in vedere temperaturile de afara, e momentul cel mai bun de fugit la padure. Si la ce-o mai fi pe acolo.
Din Bucuresti sunt cam 40 de km, noi alegand varianta prin Calugareni, apoi satul Comana.
Prima oprire manastirea. Maricica, frumoasa, cu o curte plina de flori si un muzeu racoros la beci, cu scari simpatice ce coboara spre Neajlov ( e o portita pitita in spatele bisericii), cu stupi si dude. Dragut. Daca vrea lumea, se poate manca pe acolo, ca-s niste mese de lemn aproape de apa. Noi insa vroiam sa vedem delta, balta, padurea, in fine, ce citisem ca ar fi de vazut. Normal, niciun indicator in zona, niciun punct de info. Asa ca am apelat la preot. Dansul ne-a lamurit cam pe unde sa o luam (prin centrul satului, spre Casa Comana) si apoi sa tinem drumul dreeept spre padure.
Casa Comana e o pensiune foarte draguta, cu curte mare si frumos aranjata, din poze, caci ieri era rezervata. Asa ca ne-am trezit ca nu putem opri acolo, cum visa Dan, ca sa bea o cafea si sa manance la pranz:d.
Weeell, de aia e bine sa pleci la drum cu prieteni mai prevazatori decat tine. Caci Iza avea la ea o geanta plina cu snitele, rosii, branza, paine, fructe, cafea si limonada. Noi aveam un sandvis cu miere nemancat de Andreea de dimineata si o punga de cherrios:))
Dupa Casa Comana, la mai putin de un km ajungi in padure. Se poate lasa masina acolo si continua pe jos sau, ca noi, sa platesti 15 lei si mergi cu masina pana la locurile de picnic. Drumul e de pamant, dar se merge binisor pe el.
 Pentru amatori, locul e ideal pentru plimbari cu bicicleta prin padure. Sunt o gramada de poteci prin zona, care pareau sa duca undeva.
Intr-un final am ajuns la zona de picnic, amenajata cu destul bun gust. Practic sunt niste mese de lemn puse din loc in loc prin padure, destul de departe una de alta ca sa nu deranjeze. Tot acolo este o poteca pietruita spre "delta", adica zona de stufaris, broaste, papura si 3000 de grade la soare. N-am gasit balta mare, aia cu casute lacustre si barci, probabil mai trebuia sa mergem un pic prin padure.
A, si daca vreti plimbari cu barca sau cu canoea, se poate, dar trebuie sa anuntati cu o zi inainte.
Am intins masa, am infulecat, fetele s-au jucat pe izoprene...a fost dragut. Pana pe la ora 1, cand aerul de padure si-a spus cuvantul si ne-a plesnit somnul. Mai ales pe Andreea, care devine maraita in situatia asta, semnal ca ar fi momentul sa o tulim spre casa.
Gandindu-ma ca ar fi dragut sa continuam drumul prin padure, am zis sa nu ne intoarcem pe unde am venit, ci am pornit spre satul Vlad Tepes si apoi pe un drum foarte misto prin padure. Am zis misto? Da, padurea era misto, dar drumul era o nenorocire, pe unde cred ca se luptasera unii recent aruncand grenade de la unii la altii...In fine, un dezastru.
Totusi, daca o luati pe acolo aveti sansa de a vedea zona defrisata a Parcului, caci da, ce-ar fi un parc national protejat fara niste oameni cu carute care taie copaci? Stive de lemne, carute pline, oameni siguri pe ei ca nu li se poate intampla nimic...
Dupa niste sate si miliarde de gropi, am ajuns inapoi in DN spre Giurgiu, si mai ales la astfalt.
Una peste alta este o excursie care merita facuta. E racoare, copaci, flori, loc de alergat si explorat pentru copii. Se poate sta si cu cortul in padure, se poate face cica si un gratar...
 
 
 


Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...