3 ani 3 luni si 3 saptamani


In ultima vreme am fost extrem de lenesa pe blog, preferand sa arunc cu poze decat sa zic si eu doua vorbe despre ce se mai intampla. In mare si pentru ca zilele au fost line si destul de lipsite de evenimente memorabile (de fapt tot ce face andreea e memorabil, dar nu vreau sa ma laud:))  ) .
Dupa ce ne-am linistit cu schimbarea gradinitei, am reintrat in rutina noastra zilnica. Deci cum arata o zi la 3 ani si 3 luni?
Dimineata ori se trezeste singura pe la 7-7 juma, spre bucuria mea maxima:d, ori trebuie sa o trezesc eu la 8 ca sa avem timp de pregatiri pentru gradi. Nu vreau sa o las sa doarma pana in ultima clipa, ca apoi sa ne fugarim prin casa si sa ne enervam din lipsa de timp. Asa ca la maxim 8 si 10 matza e treaza. Se misca lenes pana in sufragerie unde isi bea cana de lapte cu ochii pe desene. E singura concesie pe care am facut-o cu locul de desfasurare a meselor: cana de lapte de seara si de dimineata o bea in sufragerie la desene, restul meselor la bucatarie. Ii dau inca lapte dimineata chiar daca mai bea o tura si la gradi pentru ca nu stiu cam cat mananca pe acolo si prefer sa stiu ca macar lapte are destul in burta.
Urmeaza negocierea tinutei, destul de calma si rapida in ultima vreme. Eu propun, ea accepta sau alege altceva, vedem daca se potriveste, mai schimbam un tricou, apoi o las sa se imbrace. Am observat ca la gradi accepta si pantaloni, lucru de neconceput in parc.
Drumul pana la gradi il face cu tati si dureaza cam 5 minute pe jos. O singura data am dus-o eu si a plans la plecare, semn ca nu e indicat sa schimbam rutina actuala, care functioneaza perfect. Eu ii dau pupicii acasa, ii amintesc mereu ca vin seara sa o iau si asta e. Pa, pa, mamii!
Seara o iau pe la 5 juma, 6 fara si mergem in parc. Uneori o simt un pic obosita, semn ca somnul de pranz nu a fost chiar cel mai reusit..Dar asta e inevitabil intr-un loc cu multi copii, asa ca organizam o seara mai potolita, fara agitatie si motive de suparare. Uneori ne iese. Alteori nu. Asa ca am avut parte si de scene in parc, de plansete si nervisori..Nu des, dar mi-e clar ca uneori e mai obosita seara decat era cand statea acasa si dormea la pranz cat avea nevoie. Odata cu scurtarea zilei o sa incercam sa coboram un pic ora de culcare spre 9.30-9.45, nu 10-10.20 ca acum.
Ca activitati, e in plin avant artistic. Cel mai mult ii plac jocurile de rol, sa punem in scena povesti, sa ne prefacem ca suntem diverse personaje. Inteleg ca si la gradi a cooptat o fetita la asa ceva si se joaca impreuna de-a mamica si bebelusul, alternand rolurile:d.
Ii place sa coloreze, sa lipeasca si sa picteze.
Sa danseze si sa cante. Caci mai nou retine si cantecele de pe la gradi. Pare foarte atrasa de partea artistica, de teatru, de scena, de roluri. Nush daca o sa ramana asa sau o sa capete alte preferinte, dar deocamdata e o mica artista, foarte teatrala uneori..Habar n-am de unde, ca nici eu nici dan nu avem inclinatii dramaturgice:d.  
Din cand in cand o gasesc tolanita pe canapea si "citind", adica se uita pe o carte si se preface ca citeste, povestind de fapt ce vede in poze. E foarte haioasa si incerc sa ii intretin dragostea pentru povesti si carti, sa o las in pace cand o vad preocupata de "citit", sa ii creez un spatiu al ei pentru asta.
Ca veni vorba de amanajari sunt in plin avant creativ, caci mi s-a pus pata sa rearanjez camera andreei si in acest proces sa schimbam si patul. Care pat, daca iese, ar trebui sa arate cam asa.

 (Sursa)
De multe ori este foarte dornica sa se joace cu alti copii si am observat ca daca nu o baga in seama sau asa i se pare ei, se supara. Vine cu buzica tremurand si imi spune ca nu se joaca cu ea. Asa ca incerc cumva sa ii spun sa se "arunce" in joc, sa participe la ce fac ei, nu sa stea deoparte si sa astepte sa fie invitata. In fine, e un pic complicat...caci uneori ceilalati copii sunt necunoscuti si nu vor sa se joace cu ea, alteori sunt chiar prietenele ei si Andreei i se pare ca nu ii dau atentie...Uneori e doar obosita si are nevoie de putina dragaleala. Alteori e suparata si nu poate spune de ce si atunci orice nimic e bun ca sa plangi un pic...
E complicat la 3 ani, nu e asa, de joaca...Sunt drame acolo si necazuri si suparari si copii mai mari care nu te vor si jucarii pe care le vrei si nu le ai si adeseori tot ce ai nevoie e un plans sanatos, ca sa poti zambi apoi.
Nu stiu cine (poate eu, fara sa vreau, poate bunica, care ma foloseste uneori pe post de sperietoare...), nu stiu cand, i-a bagat in cap ca nu e bine sa plangi, ca daca plange, eu ma supar, asa ca dupa ce se linisteste isi cere scuze, mami scuze ca am plans, nu mai plang...si mie imi vine sa ma dau cu capul de perete. Caci nu e rau sa plangi. Nu e gresit. E bine, e normal. Si ii spun mereu, mangaind-o ca nu e nimic daca plange, ca daca esti suparat trebuie sa plangi, ca nu ma supar niciodata pe asta, ca nu trebuie sa-si ceara scuze...Dileme, intrebari, vindecari...
Dar, dincolo de lacrimile inerente din unele zile, matza la 3 ani 3 luni si 3 saptamani e un copil extrem de vesel, vioi, alert, pus pe glume, pe joc, creativ, curios, fericit. Intreaba multe. Uneori stie deja raspunsul, dar se preface ca nu stie, in joaca, in gluma sau pentru a avea o confirmare de la mine.
E fata lu tati. Serile in care intarzie dan la munca sunt un pic grele, un pic suparate...Intreaba in continuu unde e tati, cand vine, uneori, protest suprem, nu vrea sa manance pana nu vine el. Il asteapta, tipa cand il vede, ii sare in brate. Doar el e bun sa citeasca povestea de seara. Tati are umerii lati si comozi, numai bun de stat pe ei. Cu el se uita uneori la meci:d. Doar tati e acceptat uneori la spalatul pe dinti si tot el pune pijamaua. Tati e cateodata "monstru digan", la suparare (nu stim ce e aia digan..ceva rau cred:d), dar alteori e print si Papa Strumf...

Zilele trecute s-a stins Bibi. N-am scris si nu voi scrie mai multe despre el. Pentru ca nu pot, pentru ca nu e nimic de zis, pentru ca e greu cand moare cineva, dar e de neinteles cand se duce un copil. Nu pot sa zic mai mult. Imi pare rau pentru parinti. Pentru ei greul abia incepe, lupta pentru supravietuire dupa plecarea lui, lupta cu furia, cu regretul, cu durerea. Cum treci peste asta? Drum bun Bibi si sa te joci mult acolo sus

Comentarii

  1. La multi ani, Andreea!
    Cred ca e delicioasa cind pune in scena povesti! Trebuie neaparat sa le si inregistrati video!
    Faza cu suparatul ca nu o baga indeajuns in seama prietenii a aparut si la noi si se lasa uneori cu mici drame si suparari :).
    Foarte ingenios patul! E bun spatiul de depozitare de sub el...Eu insa as avea niste palpitatii din cauza inaltimii. Sa povestiti cum a iesit ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, nush de unde a aparut povestea cu prietenii care nu o baga in seama. mai ales ca de cele mai multe ori nici nu e asa...mai studiem:)
      Patul l-am modificat un pic in sensul ca are niste laterale mai inalte un pic, tocmai pentru ca, asa cum e in poza aia, mi se pare nesigur.
      Inca n-am dat comanda. Urmeaza, dupa vacanta la roma din septembrie.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo