What’s So Bad About a Boy Who Wants to Wear a Dress?


Am citit astazi un articol in NYT despre copii cu sex nedefinit, adica acei copii care inca de la varste foarte mici, de 2-3 ani, se comporta si declara ca sunt sexul opus sau nu aleg clar niciuna dintre cele doua variante. Fetite care se revolta impotriva rochitelor roz si a coditelor si isi anunta parintii ca sunt baieti, purtandu-se, jucandu-se si imbracandu-se ca niste baieti. Sau baieti care vor sa mearga peste tot imbracati in haine de fetita, se joaca cu papusi si declara ca sunt fete. Sau categoria aparte a copiilor care nu se declara nici fata, nici baiat, alternand intre cele doua extreme, in unele zile fetita, in altele baiat.
O opinie interesanta pe subiect am gasit si aici (mai scurt si mai usor de citit decat "romanul" NY Times:D).
In State fenomenul este tot mai raspandit se pare, nu neaparat pentru ca a crescut numarul copiilor care se nasc asa presupun, ci pentru ca societatea a devenit mai deschisa si parintii accepta mai usor aceste abateri de la norma. In plus, se pare ca pana si psihologii sfatuiesc parintii sa nu mai apeleze imediat la tratamente hormonale, ci sa lase copilul sa se poarte cum simte, urmand ca tot el sa decida in timp ce cale va urma.
Nu stiu cum as reactiona la o asemenea situatie...Mai ales ca la noi toleranta si intelegerea fata de "altceva" sunt la cote foarte joase. Cel mai probabil la noi copiii de genul acesta sunt tratati ca suferind de o afectiune psihica sau o dereglare hormonala care trebuie tratate. Cati parinti ar avea curajul si forta de a lasa copilului libertatea si dreptul de a alege?
In ultimii trei ani am fost zilnic martora diferentelor care se fac inca din carucior intre fetite si baieti, a rapiditatii cu care parintii, bunicii, rudele traseaza limite si stabilesc reguli pentru fiecare din cele doua sexe. Si nu ma refer doar la haine, la clasicul si obsedantul roz pentru fetite si albastru pentru baieti, ci si la jucarii, activitati, comportamente. Fetitelor li se cumpara aproape exclusiv papusi, baietilor masini, fetitele sunt indreptate discret spre activitati mai cuminti, in timp ce baietii sunt trimisi sa alerge, sa se joace cu mingea, fetele trebuie sa fie linistite, politicoase, dragalase, baietii au voie sa fie mai "zburdalnici" dupa cum zice Andreea...Si ma intreb de ce? La ce folosesc aceste limitari? Care este efectul lor pe termen lung asupra comportamentului si psihologiei copilului si apoi al adultului?
De ce fetitele nu se pot juca cu masini? De ce ele nu se pot catara in copaci, nu au voie sa se tavaleasca prin praf la fotbal, de ce baietii nu pot impinge un carucior roz prin parc si sa ingrijeasca un bebelus, de ce nu poate purta fuste roz ? Ok, exista si exceptii, exista si parinti care nu respecta regulile, nu neg. Dar ce cele mai multe ori respectam regulile nescrise si ne uitam cel putin indecisi la abateri...
Aseara de exemplu Andreea s-a jucat cu masinutele (are vreo 3 mereu la ea) si s-a chinuit sa se catere in copac cu un baietel. Bunica respectivului m-a luat la intrebari: are masinute? dar se joaca des cu ele? a, e mai baietoasa...ii place sa se catere...ah, dar uite ca are si carucior cu papusa la ea...se joaca si cu papusi nu? :d. Fratele de clasa a doua al piciului si-a scos atunci capul din cartea pe care o citea (tema pt acasa:d) si mi-a spus foarte serios ca doar baietii se joaca cu masini, fetele au papusi..
Discutia m-a amuzat si ma gandeam la oroarea de pe fata bunicii daca nepotelul s-ar fi apropiat de bebelusul Andreei, ascuns in caruciorul roz cu printese. Dar asta nu avea cum sa se intample pentru ca sigur cel mic, la fel ca si fratele lui mai mare, fusese deja invatat ce fac fetitele si ce fac baietii. 
Aceste norme sociale, unanim acceptate prin imitatie si conformist, au ajuns sa ma enerveze rau. Simt ca ne facem lumea in care traim tot mai mica, acceptand un cerc stabilit de mici în care sa functionam, cu reguli clare si de neevitat.
Pana la urma, vorba autorului articolului, pana acu vreo 100 de ani femeile nu aveau voie sa poarte pantaloni. O femeie in pantaloni era o ciudatenie de evitat in societate. A fost nevoie de cateva curajoase, de niste minti care priveau "outside the box", de cativa nebuni, ca multe dintre legile societatii sa fie eliminate.
Asa ca cine stie, poate intr-o zi vom vedea si baieti in fuste la locurile de joaca :d. Ar fi haios, nu?

Comentarii

  1. Danut a avut si carucior de papusi cu bebelus (roz evident, ca doar asa se gaseste). Bebelusul nu i-a placut, caruciorul il plia si se prefacea ca e trompeta. Apoi i-am luat o bucatarie, roz si ea. Ii place foarte tare, ne tot gateste diverse. De curand i-am luat o casa de marcat, tot roz (se pare ca si meseria de vanzator tot fetitelor le este rezervata de sociatatea noastra). Am retineti in a-l da cu ruj sau a-i pune bijuterii, si nici in fusta nu l-as imbraca, dar altfel il imbrac in culori vii (rosu, portocaliu, galben etc), motiv pentru care toata lumea presupune ca e fata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai da, voi sunteti din categoria celor care accepta si jucarii/jocuri sa zicem mai feminine. dar sunt de exemplu tati care isi forteaza cumva baietii sa fie..baietosi, sa aiba un anumit stil de joc si comportament.

      Ștergere
    2. In familiile cu doi copii de sex diferit nu se mai pune problema de astfel de diferentieri, copiii se joaca impreuna ba cu papusi, ba cu masinute, ca le au in casa. Oricum, Danut e baietoi, se bucura oricand de masinute, trenulete, avioane, dar ii place si sa ne serveasca cu o ceasca de ceai imaginar. What's wrong with that? :))

      Ștergere
  2. Pilda 1. Am vazut odata un documentar foarte misto. Au selectat niste cercetatori vreo 20 de pui de maimutze si le-au dat drumul intr-o camera cu jucarii (erau mici, nu vazusera jucarii in viata lor, tocmai asta era criteriul). O gramada de jucarii de plus si papusi si chestii specifice "de fetite", iar alta gramada cu masinutze, tractorase etc. Dupa care au luat toate maimutele de la gramada de papusi si le-au cautat "in chilotei", ce sa vezi, majoritatea covarsitoare erau pui femele. Idem cu tractorasele, majoritatea covarsitoare a puilor de maimuta curiosi de rotite erau masculi. De unde s-a tras concluzia ca undeva la vreun 90-95% suntem "programati" corespunzator sexului dinainte de a ne naste.
    Pilda 2. Avem niste prieteni buni, baiatul lor are vreo 11 ani acum. Intre 4 si 5 ani a avut o perioada care ne-a facut pe toti sa ne zbarlim, perioada in care a dorit doar fustite de balerina, tocuri si haine roz, daca nu primea vestimentatia corespunzatoare, se dezbraca in pielea goala si urla pana primea. Acum, la 11 ani e un baiat extrem de baietzos, nu mai are nimic feminin in comportament sau infatisare. Parintii l-au lasat atunci in pace sa se manifeste (ajunsesera la capatul puterilor, plus ca nu cred ca le-a fost usor sa suporte sprancenele ridicate ale cunoscutilor si necunoscutilor, toti avem inclinatia de a judeca, mai mult sau mai putin), si totul a intrat in "normal" de la sine.
    Pilda 3. O cunostinta asistandu-ma cand scoteam de la uscat rufele copiilor si le impatuream s-a uitat mirata si m-a intrebat care din toate hainele alea sunt ale baiatului. M-am uitat si eu, nu am inteles intrebarea la inceput, dupa care am remarcat ca Robbie poarta foarte putin albastru si foarte multe culori vii, vazandu-i hainele impachetate unele peste altele era greu de ghicit daca apartin unui baiat sau unei fetite, are o doza mare de haine in culori solare, rosu, galben si portocaliu, nu cu intentie ci pur si simplu asa mi se pare ca i se potriveste.
    Parerea mea?! Eu cred ca normalitatea are granite foarte largi. Baiatul meu e foarte sensibil, finutz si politicos, pedant cu aspectul si actiunile lui. De aia nu-mi fac probleme ca ar fi ceva in neregula cu el, dimpotriva, ma bucur ca are calitati pe care eu le favorizez. Fiica-mea e foarte energica si hotarata, "baietoasa", are dexteritatea motorie a muschilor mari mult mai bine dezvoltata decat fetitele de varsta ei, cauza din care iar nu-mi fac probleme, dimpotriva :-))) Ii las sa se joace cu ce le place lor si nu ma stresez pe culori sau tipuri de jucarii sau activitati.
    Dar nu sunt de acord cu extremele, am citit cazul unui copil pe care parintii, ca sa-l scuteasca de "gender bias", nu l-au declarat nimic si au refuzat sa-i dea o identitate sexuala (pana undeva dupa vreo 5 ani, cand a trebuit, de voie-de nevoie). Mie mi se pare ca daca exacerbezi prea tare chestia asta cu "sa nu facem diferente de sex" ajungi intr-o extrema cu aceleasi efecte ca si cea in care nu lasi fetitele sa se joace cu masinute sau baieteii cu papusi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, stiu si eu povestea unei familii din state care a aparut pe la tv cu aceeasi problema. refuzau sa ii spuna copilului ce e, pe ideea ca sa aleaga singur. extremele de genul asta sunt aiurea, creaza doar confuzie in mintea copilului si probleme ulterioare. Pana la urma una e sa fii baiat,dar sa ai si inclinatii feminine si alta e sa nu stii ce esti...

      Ștergere
  3. Si noi avem un carucior de jucarie (mov, ce-i drept) si un bebe de jucarie cu set de ingrijire (doar stii:)). Si are si set de bucatarie, cu cratite si alte cele si nici un set de baietei (de scule, de exemplu). Si-l imbrac si in rosu, si in lila. Haine roz nu i-am uat inca, ce-i drept, dar a primit de la cumnata niste blugi cu nasture in forma de inima rox si i-am dat sa-i poarte.:))).
    Si Costin se va juca si cu pixuri cu gel cu sclipici, de fetite si alte cele.
    Eu una nu-l voi limita, il duc si la dansuri, si la balet , si la muzica, unde-i va placea.:)
    Dar nu l-as imbraca in fusta.
    Taica-su e mai conservator in privinta delimitarilor baietei/fetite si jocuri si jucarii specifice, dar pana la urma cedeaza.
    Nu stiu insa daca ma voi simti cu adevarat impacata daca se va dovedi o asemenea inclinatie, sa-i zic asa, recunosc cinstit. De fapt nu stiu cum as reactiona. Intr-un final cred ca as accepta ideea,ca pana la urma nu avem de ales.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca extremele sunt cel mai greu de gestionat. cand copilul face niste alegeri pe care nu le intelegem si nu le putem accepta. ce faci atunci? cedezi? accepti alegerea lui? o impui pe a ta? :d

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  4. Si noi am avut carucior :D. Acum avem si bebe, ca deh, mami are bebe, are si el unul... Cred ca trebuie privite cu relaxare lucrurile , mie mi s-a dovedit ca daca il las in pace ii trece in cateva zile/ saptamani. altfel insa risca sa deina o frustrare si o obsesie si plus ca nu trebuie cautate semne mai profunde in simpla pasiune de a impinge ceva si de a imita, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu i-am luat pina acum: papusa, carucior, casa de marcat, carioci de desenat pe piele si multe-multe tricouri roz (plus pantaloni rosii, bermude roz, etc.)... Cu toate astea, el e obsedat de masini, se catara in copaci si n-am nici o indoiala asupra sexului :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Aaa, si daca ar vrea sa poarte fusta (desi, cum ziceam nu cred sa aiba asa ginduri), m-ar amuza (cel putin asa vad acum), cred ca l-as lasa sa experimenteze. Si ma enerveaza cumplit ca bunica-sa i-a spus ca "fetitele poarta roz" :( Mi-am dat eu seama ca lupta asta cu cliseele e grea, mai mereu se gaseste cineva care sa emita o propozitie din asta, la fel ca in povestea ta din parc.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo