halloween

Halloween nu inseamna nimic pentru noi, e o sarbatoare importata, fara radacini in traditia sau mitologia noastra. Nu am sarbatorit-o niciodata pana la Andreea, pentru ca varianta extrem de comerciala si stralucitoare pentru adulti, cu petreceri ametite si vrajitoare afumate prin cluburi nu ma atragea deloc.
Dar de cand cu Andreea am descoperit ca poti folosi orice motiv pentru a face ceva impreuna, haios si interesant. Chiar si halloween-ul.
Caci pana la urma, sa cioplesti dovleci e amuzant, sa le faci ochi si guri caraghioase, sa aprinzi lumanari mici si sa-i privesti pe intuneric.
Si ideea unui carnaval costumat la gradi nu e nici ea rea. Ok, are ca fundal aceeasi sarbatoare, dar pana la urma e un carnaval. Copiii se imbraca haios, isi aleg un personaj, se joaca...
 
Deci, dincolo de adevarul ca e o prostiuta de import, halloween-ul nu e neaparat ceva rau:)

Artisticareli de toamna

Pentru ca serile afara incep sa fie scurte si serile in casa tot mai lungi, am inceput sa gospodarim prin dulapul cu artisticareli.
Am facut o casuta pentru Clopotica si Vidia, zanele mici. Cu castane, tartacute, pietre pictate si copaci de plastic. In mijloc troneaza cadoul de la zane (da, suna obsesiv asta cu zanele dar nu reusesc sa o scot pe Andreea din lumea lor inca...), o cutie cu praf magic, scrisoarea de la Peter Pan, o bagheta minuscula si niste aripi mici de zana. 
Noi am preluat ideea de la alte mamici si am adaptat-o la ideile matzei. Practic se poate face orice "lume" in cutia de pantofi, in functie de preferintele piciului. Eu am lasat-o pe ea sa puna acolo ce a vrut si am adaugat la final pietrele pictate. Pentru ca, desi de multe ori am tendinta de a ma baga in treaba ei si de a veni cu propuneri, ma abtin si o las pe ea sa decida. De cele mai multe ori:d. Chiar si atunci cand am impresia ca ideea mea ar fi mai draguta:))
Ele sunt papusile de hartie devenite preferatele Andreei zilele astea. In mare parte pentru ca le-a ales singura rochitele, le poate cara pe degete de colo colo si inventeaza dialoguri fara sens intre ele.. Le-am printat de aici si le-am lipit. Asta e tot:)
 
In unele seri suntem asa. Pictam impreuna. Pe mine ma relaxeaza sa mazgalesc, iar pe ea o bucura sa facem ceva impreuna.
 
La final iese cam asa. Florile uriase rosii sunt ale mele, restul ale matzei. Ok, tot eu am trasat liniile la curcubeu si am facut fluturasul de langa copacul de puncte.
PS: dupa cum vedeti monstruletii sunt tot acolo. Cele cinci hidosenii din suluri de hartie igienica nu au voie sa paraseasca incaperea. Sunt paznici. Cand i-am facut nu m-am gandit nicio clipa ca vor avea vreun soi de valoarea educativa. Dar pana la urma s-au dovedit foarte utili pentru ca, introducand ideea de monstru intr-un mod haios si amuzant, am evitat temerile multor copii cu privire la intuneric, monstrii si bau-bau. Pentru noi monstruletii sunt niste fiinte simpatice si caraghioase, nu au nicio conotatie periculoasa.:d

Cantecele de gradinita

Andreea nu prea ne povesteste mare lucru de la gradi, asa ca nu  mi-e mereu clar ce face ea acolo. Se pare insa ca invata sa cante:d.
Doar ca si cu asta e destul de secretoasa. Canta doar cand are ea chef. Aseara am fost pe faza.
Deci buni Ani, uite cantecelele:)

Amintiri din primul an

Sau din epoca de piatra. 
Cam asa mi se pare mie primul an din viata Andreei. Si pentru ca am tot citit povesti despre bebelusi, mai mult sau mai putin terifiante, am zis sa fac o trecere in revista a lucrurilor care se intamplau in capul si viata mea pe atunci.
Pentru ca privind acum in urma am tendinta de a-mi aminti numai lucrurile bune si frumoase, iar pe cele grele si urate le pot rememora cu usor amuzament.
Citind ce scriam atunci imi dau seama insa ca am supravietuit primului an pentru ca am reusit sa rad si cand era nasol, pentru ca nu m-am panicat desi au fost momente dificile, stiind ca daca eu nu ma descurc sigur pediatra mea e mai desteapta, si pentru ca am cerut si acceptat ajutorul atunci cand am avut nevoie. Si pentru ca am iesit mult, foooarte mult din casa, singura sau impreuna cu mamicile mele prietene dragi:). Si pentru ca am calatorit, am baut cocktailuri la terasa, am stat cu orele in parc, am citit, am copilarit si eu cu Andreea. 

Primele 2 luni eram cam buimaca si nu stiam cu ce se mananca blogul asa ca am scris putin. Sa zicem ca a fost vremea colicilor, care la noi au insemnat urlete si plansete cam in continuu.
Dar si prima iesire la munte, al 1,5 luni. Si a doua, pe la 2 luni:d
3 luni

“Mama lu Andreea:
De cand ma tot plimb cu picea prin parc, am ajuns la concluzia ca unele mame o iau razna cand bebei lor dorm. Eu ma numar printre ele. Sa ma explic.1. Am ganduri criminale sau cel putin foarte vatamatoare pentru copiii mici care tipa pe langa caruciorul meu cand doarme pitica.2. Am aceleasi ganduri si fata de mamele si bunicile respectivilor copii.3. Urasc copiii care merg in spatele meu si bat mingea. Andreea nu suporta si se trezeste, de cele mai multe ori plangand.4. Urasc mosii care stau pe banci si asculta radio la maxim.
In acest timp, tati sta un pic cu picea.
8.30-9 - ii dau sa pape
9.00 - ma duc la baie, picea sta cu tati
9.30-10.00 - tati pleaca. Eu o imbrac pe Andreea si ne jucam un pic
10.00  - vine bunica (asta in saptamanile cand e in bucuresti) si o ia pe pitica pe afara
10.00-12.00 liber :D (net, tv, cumparaturi, maturat, sters praf, spalat rufe)
12.30-13.00 - masa de pranz
13.00-14.30 - ne jucam
14.30 - dus picea la culcare
14.30 -15.30/16.00  - liber, picea doarme
16-16.30 - jucat
16.30 - gustare
17.00-18.30 - daca se poate, pe afara, daca nu , ne jucam in casa
18.30 - Andreea da semne de somn....culcat
19.00-19.30 - picea se trezeste, se mai joaca. Pe la ora asta apare si tati. Yupppy!
19.30-20.00 - masa de seara
20.00-20.30 - baita si culcat
Dupa 20.30 suntem liberi. Si franti de oboseala de cele mai multe ori. :d
PS: Cand zic ca "ne jucam" nu inseamna ca ma joc cu ea non-stop. De cele mai multe ori se joaca singura, misuna prin casa, se ridica pe mobila, trage de perdea, se lipeste de tv. Dar trebuie sa stau mereu pe langa ea,   sa am grija sa nu cada/sparga/rupa/loveasca...”


....”

Da, aveam probleme majore cu nervii:)).
Asa ca am plecat sa ne relaxam:d 
 Cumva acum am ajuns eu mama copilului care alearga si tipa pe langa bebelusi care dorm. It’s payback time:))

4 luni
“Astazi am ramas singura acasa cu mami pentru ca tati a plecat la munte cu bunicu. Asa ca noi doua am decis sa ne facem de cap si sa plecam la shopping.
In fine, pana la urma, mami a decis ca meritam si noi o pauza la terasa. Asa ca am ales una cu scaune comode, mami si-a luat un frappe ( yammy...ce bine arata...), iar eu am inceput sa ma conversez cu oamenii de la celelalte mese. Radeau intruna la mine, asa ca le-am zambit si eu din politete si le-am aratat limba ( mi se pare un gest foarte simpatic asta..).”

Well, aici vorbea Andreea pe blog. Precoce copil. Anyway, in principal a fost perioada iesirile foarte dese in oras si la terasa, pentru ca era vara si tocmai cumparasem un marsupiu. D-ala criticat acum de toata lumea...

5 luni

“Draga mazi,
Te rog frumos sa o inveti pe mama sa imi prepare si mie ceva comestibil de mancare. Se chinuie saraca de cateva zile cu tot felul de variante de piure de fructe. Le rade, le stoarce, mai nou le baga si la storcator si la blender asa ca iti dai seama cum arata bucataria. In plus a descoperit foarte tarziu ca daca pui banane si mar ras in blender nu se intampla nimic. Asa ca a turnat apa si mi-a dat sa mananc o porcarie fara gust. Astazi a decis sa foloseasca un morcov”

Minunata etapa a diversificarii, datatoare de nervi si dureri de cap. Sa zicem ca pana pe la 1 an Andreea nu a apreciat prea mult retetele mele, mesele erau un chin, plansete si nervi, iar la final manca jumatate din portia recomandata la varsta ei. A fost foarte frustrant pentru mine, dar in acelasi timp am avut revelatia ca nu poti forta un copil sa manance. Nici macar daca el are 5 luni si tu muuult mai mult:d.

“De cateva zile, m-am gandit ca noaptea atmosfera e cam sumbra in casa. Bezna, liniste, noroc cu muzica din camera mea ca altfel e tare morocanos. Asa ca am zis sa o inveselesc pe mami si ma trezesc din ora in ora, iar cand vine langa patut, incep sa rad si sa dau din picioare doar doar o pricepe ca e timpul sa ne jucam. Dar mami tot nu pare multumita. Iar ma rasuceste, ma inveleste si pleaca. Iar trebuie sa ma culc...pentru o ora :d”

Prost, prost rau cu somnul. Putin, chinuit. Se trezea la 6 si statea treaza pana la 8. Intre 6 si 8 era in grija lu tati si eu motaiam letargic in pat.

“Am 5 luni si 10 zile. 6,700 kg. 66,5 cm. “ – grasa rau, ce sa zic:d

Succes ! Reteta minune

“Dupa cateva zile in care am tipat la ea la fiecare masa de pranz doar doar o pricepe, ieri mi-a dat ceva bun bun. Cartofi, mar, morcov si avocado fierti un pic, amestecat cu pui perpelit in unt si totul diluat pe gustul meu cu laptic. Excelent! Am papat tot si as mai fi vrut :)”

6 luni

“Am racit! prima mea raceala. Nu-mi place si nu mai vreau. Ieri am facut si prima mea febra. 39.4. Mami mi-a bagat ceva in fund sa treaca. Dimineata aveam 37.5.”

Parca incepe sa se vada luminita???
A fost perioada in care somnul de dimineata se facea afara, indiferent de temperatura. Asa dormea cel mai bine. Si se si bronza:) Un octombrie insorit :d

“Peste cateva zile o sa fac 7 luni. Am deja o varsta. Am trecut cu bine de vaccinurile din primul an. Am inceput sa pap chestii serioase. Stau in fund. Ma fatai pe podea intr-un fel de taras, dar nu chiar taras ci mai degraba rostogol”

7 luni
 “Nu-mi vine greu sa cred ca are 7 luni si jumatate. Adica bate spre opt. Cand naiba au trecut? Imi aduc aminte ce imagine idealizata aveam pe la 3 luni despre perioada de dupa 6 luni :))
Speram ca o sa doarme toata noaptea. No way. Ba mai mult, mai nou are nopti, cam toate, in care plange din ora in ora. Sa zicem ca e doar o faza si sa speram ca va trece. 
Visam ca o sa manance cu pofta toate bunatatile pe care i le fac eu. De fapt, fiecare masa e o lupta, un razboi al imaginatiei in care trebuie sa ma chinuiesc sa inventez cantecele, jocuri, pacaleleli. Totul condimentat cu multe urlete.
Speram ca la 7-8 luni deja se va juca singura si va sta singura mai mult timp. Mai asteptam inca momentul cand nu va incepe sa planga daca iesim din raza ei vizuala prea mult timp. Adica mai mult de 3-4 minute. Uneori 10 de secunde. Exceptie fac diminetile, cand se trezeste si sta singurica pana isi aduce aminte de noi.
La 3 luni credeam ca dupa 6 luni bebele nu mai plange, doarme, se joaca si e cuminte. Vorbeste si e foarte simpatic. De fapt, se dovedeste ca Andreea, la 7 luni jumatate, e mai plangacioasa si mai mofturoasa decat la 3 luni. Cel putin asa mi se pare mie. :)
In schim e si mult mai simpatica, rade, gangureste, zice ta-ta, se joaca si te priveste uneori atat de dulce ca uiti si ii ierti toate urletele isterice cu care imi umplu multe ore din zi.”

8 luni
Program de mamica
“8-8.30 - ma trezesc, imi fac repede nesul si eventual niste cereale; Apoi piureul si sucul de fructe al Andreei
E minunat, dar si foarte foarte greu sa fii mamica. Cine isi imagineaza ca e ca in filme, ca piticotii dorm si mananca si zambesc frumos toata ziua isi face iluzii. Fiecare zi e o lupta cu tine insati pentru ca nu te poti lupta cu un omulet de 70 de cm. Esti obosit dincolo de inchipuire, frustrat, singur si sunt momente cand simti ca nu mai poti zambi, cand te-ai saturat de jucat, de cantat si mers de-a busilea prin casa. Cand visezi la o cafenea parfumata si un capuccino aburind. Inghiti in sec si gasesti undeva puterea de a continua sa zambesti, sa te joci, sa o linistesti cand urla, sa ii faci de mancare si sa nu o iei razna cand nu mananca, sa incerci sa o convingi sa doarma cand plange de oboseala si nu vrea in patut, sa te mai joci un pic, sa te mai strambi, sa mai canti.
Eu si Andreea suntem ca doi luptatori. Ne testam limitele, ne studiem reciproc, ne privim si vedem pana unde putem intinde coarda. Apoi ne zambim, ne mangaiem si ne cuibarim in brate. Si o luam de la capat. In fiecare zi.”

Ce luminita nene?:))

9 luni
 "Azi e ziua mea. Implinesc 9 luni. Sunt foarte bucuroasa si am vorbit toata ziua despre asta cu mami. Nu mi-a tacut gura deloc. Am fost atat de ocupata incat am refuzat si sa mananc si in plus aseara, in febra pregatirilor, mi-a crescut brusc temperatura la 39.3. Mami mi-a spus ca o sa primesc cadoul diseara: o vizita la doctor. Yuppyyy!
De asemenea, astazi am fost cantarita si, sa vezi mirare, am slabit. Foarte ciudat avand in vedere ca eu pap (exceptia face ziua de azi) si ma dolofanisem un pic in ultimele saptamani. In fine, va pup pe toti si multumesc de urari!”

Parfum:d

10 luni
 “De ieri, adica din ziua in care a implinit 10 luni, Andreea nu mai vrea sa manance la pranz. Brusc. Ieri am zis ca e un accident. N-a vrut la 12.30, cand manca de obicei, am incercat din nou la 13.00 si la 13.30 cand am cedat si am pus-o in pat sa doarma pentru ca urla. Asa ca a mancat pranzul la ora 15.00 odata cu gustarea de iaurt de la ora 16.00.
Azi reluare. Am incercat direct la 1. Nimic. Cand vedea lingurita dadea din maini isteric. Ok. Ramanem calmi. Ne mai jucam pana la 1 juma, intrerupte de reprize de bazaiala de somn. La 1 juma incerc din nou. Isterie. Ok..cantitatea de calm a inceput sa scada. O pun in pat, plange 2 minute apoi liniste. Inca nu s-a trezit si e ora 3. “

Vedeti un pattern? Da, ala e. Andreea nu manca. De fapt am trecut prin primul an cu ea nemancata:)). Ciugulea, scuipa, rar, foarte rar manca ceva calumea. Sfatul meu acum? Relax. Medicii au dreptate. Copiii nu mor de foame, chair si atunci cand doar ciugulesc.

11 luni
“Micul toddler a prins curaj si misuna prin casa. Pleaca de una singura si exploreaza camerele, mai cade, se ridica, mai da cu capu de mobila..nu-i nimic, cucuiele se poarta anul asta. Dar eu fac sute de atacuri de panica pe zi. Pentru ca matza nu suporta sa umble cu mainile goale. Asa ca pleaca cu sticla de suc, cu batzu cu rata sau cu ditamai lingura, toate in gura.”

Yep, primii pasi. Misuna. Si ne pregatim de mare. La vecinii bulgari.
“De vreo 2-3 saptamani, Andreea face crize de isterie. Eu asa le numesc. Suficient de rar ca sa nu intru la banuieli, dar destul de des ca sa ma deranjeze. Se intampla cand e obosita sau foarte agitata, in situatii in care sunt multi copii si multe lucruri pe care ar vrea sa le faca. De exemplu sa manance nisip sau sa ia creioanele cu care se joaca niste copii mai mari sau sa roada ghetutele altora cand mergem in vizita.
A facut asa o data in parc si o data ieri, intr-o vizita unde erau vreo 7 copii de diferite varste. Nu o tine mult, dar e destul.
Incerci sa o impiedici sa faca ce vrea, se arunca pe spate si plange. Oribil:((.
A avut si prin casa cateva tentative, dar am calmat-o destul de repede.
Sper sa fie o faza, sa treaca, sa gasim o solutie...”

Au trecut. Au venit altele. Au trecut si alea. Au venit altele... :d

Nu mai dau sfaturi. M-am lecuit. E nasol sa dai sfaturi. Oamenii se supara, considera ca nu le intelegi problemele cu adevarat, cand de fapt le intelegi foarte bine. Am ajuns la concluzia ca pana cand nu inveti pe pielea ta, degeaba auzi in stanga sau dreapta ce trebuie sa faci sau cum o sa fie.
Dar exista tendinta de a descrie primele luni din viata copilului sau chiar primii ani ca pe o experienta traumatizanta, dificila, greu de depasit. Apar imagini apocaliptice cu prieteni care te parasesc si cu o viata singuratica intre 4 pereti. Eu am avut noroc ca nu am citit prea multe povesti d-astea inainte de bebe, altfel poate ma gandeam de 2 ori ianinte sa-l fac:d. Stiam ca o sa fie greu, dar ma asteptam sa fie si frumos. Am luat lucrurile dificile ca normale si am incercat sa gasesc un echilibru intre lucrurile la care renunti si cele pe care vrei sa le ai in continuare. Pentru mine a fost esential sa calatoresc si sa ma vad cu oameni. Asta a fost supapa mea. Poate pentru altele este cititul sau uitatul la un film sau mersul la sala sau altceva. Gaseste acel ceva care iti face maxima placere si nu renunta la el. Bebe supravietuieste fara tine cateva ore. Sau il iei cu tine daca se pupa cu activitatea respectiva. 
Si fa misto, des, de tine, de bebe, de situatie. Cand nu mai poti, suna o prietena si plange-te. Sau razi cu ea. Mai bine razi:)

La Predeal

V-ati obisnuit deja cu escapadele noastre scurte si neasteptate la Predeal. Acolo unde ne asteapta mereu casuta bunicii. Si veveritele infometate. Si ursu....
Am tot studiat in ultimele saptamani site-urile meteo in asteptarea unui weekend cu soare si pana la urma l-am gasit. Asa ca vineri seara am fugit dupa munca si gradi direct la munte.
Pe Valea Prahovei s-a mers relativ civilizat fata de alte dati cand am stat, pe loc adica, bucati bune de drum. Am ajuns pe la 7 juma acolo, in casuta incalzita si dornica de vizite:d.
A doua zi, soare soare soare si un cer albastru puternic, incredibil. Imi venea sa-i fac poze in continuu, iar daca mai prindeai si frunzele galben-portocalii in prim-plan era deja un vis. Am decis sa nu parasim curtea decat pentru un drum scurt pana la paine. Matza e super incantata sa stea in curte la Predeal si nu simte nevoia sa mearga la leagane sau alte distractii. Am montat casuta, am scos o masuta si un scaun mic, hartii, acuarele, plastilina, carticele si gata, nu ne-a mai trebuit nimic toata ziua.
Pentru ca era foarte frumos afara si era pacat sa ratam juma de zi dormind:d, am scos din program somnul de pranz, invitand matza sa stea in curte pana seara. Credeti ca a refuzat?:d.
Duminica am plecat pe la 10 juma din Predeal, lasand casutele veveritelor pline de nuci si promitand casutei mari ca ne intoarcem cat putem de repede la ea, si am facut un ocol maricel pana la Piatra Arsa.
Faptul ca exista mai nou drum astfaltat din Sinaia pana la cabana e bine, pentru ca poti ajunge usor, intr-o dupa-amiaza grabita, dar e oribil sa vezi atatea masini pe platoul Bucegilor...Iar Piatra Arsa numai cabana nu mai poate fi numita. E ditamai hotelul cu termopane. Eu totusi sper ca nu se va face drum si pana la Babele sau Omu..macar atat..
Oricum, daca tot exista, eu zic ca merita profitat de el. Peisajul pana acolo e superb, prin padurea de foioase, iar sus pe platou se vede pana departe. Eu inca vreau sa mergem mult la munte cu Andreea pe piciorusele noastre, dar daca e vorba de o iesire asa rapida, de 2-3 ore, merge mers si cu masina :d.
 Si la final, o poza cu tati dansand. Shh...sa nu afle ca l-am aratat lumii asa :)

Gratioasa ca o ratza


Aseara matza a avut chef sa danseze, mai ales ca primise un cd cu muzica de ceaikovski. So am facut spectacol in sufragerie
A adus scaunele ei mici si le-a aranjat ca la teatru si trebuia sa dansam pe rand, eu, ea si tati, normal.
De fiecare data cand dansa ea, ne cerea sa spunem "vai ce frumoasa e, ce frumos danseaza", dar de fiecare data...
Si veni si randul meu sa dansez. Ea si tati erau "in sala".
- uite ce frumos danseaza mami, zice dragul meu sot...- da, seamana cu o ratza, replica minunata mea fiica.Acu nush. E de bine? O fi vrut totusi sa zica lebada. Sau poate ratza i se pare o pasare delicata si gratioasa...

Activitati de sambata lenesa

Sambata dimineata am fost in Baneasa la un mare shopping de toamna pentru mine si tati, complet neinteresant pentru Andreea si cei care urmaresc blogul:d.
Asa ca seara am zis sa organizam ceva acasa, doar pentru ea. Pentru ca oricum era cam urat afara, lenea mea se simtea bine in pijama si donsoara mai si tuseste un pic:d. Asa ca am stat in casa si am facut chestii.
Sa numim sambata asta "model de seara de iarna":D
1. Am inceput cu niste briose cu zmeura, caci zic eu mereu e bine sa ai niste mancare la indemana. De data asta Andreea a facut toate partile retetei, amestecat, spart oua, turnat lapte, mixerit, turnat in forme. Eu m-am ocupat de masurarea ingredientelor si bagatul tavii la cuptor. Rezultatul a fsot super bun, dovada ca 2 ore mai tarziu mai aveam 5 briose din 12:d
2. numarat de "fundite" . Am printat foaia asta de la micul atelier si am zis sa ne jucam un pic de-a numaratul astazi. Matza stie sa numere pana la 10 si sa recunoasca cifrele (le cam incurca pe 5 cu 7 si 6 cu 9:d), dar joculetul a incantat-o oricum. Mai ales ca a implicat pastute Barilla in forma de fundite, mancarea ei preferata. Jocul presupune sa puna numarul corespunzator de "fundite' pe fiecare casuta si sa lipeasca apoi si hartia cu cifra. In fine, intelegeti voi din desen:D
3. curcubeul. Dupa atata treaba serioasa, am zis ca e momentul pentru putina relaxare si mazgaleala. Daaar, pentru ca eram cu chef creativ in mine, am zis sa facem o mazgaleala mai organizata. Asa ca am trasat eu niste dungi de curcubeu pe o foaie, plus un soare scheletic si am invitata matza sa picteze cu culori diferite fiecare "culoar". La final a cerut sa-i fac si o zana pe curcubeu, dorinta ce m-a pus putin in dificultate, caci nu stiu sa desenez aproape nimic, asa ca a iesit ceva neclar. Sa-i zicem "zana":d.

4. La final Andreea si-a adus aminte de dansurile populare pe care le-a facut la cresa anul trecut si a inceput sa topaie. Dansul ei semana mai mult cu cele irlandeze, asa ca mi s-a parut amuzant sa ne uitam pe net la diferite dansuri. Am inceput cu irlandezii, logic, apoi am vazut niste masai topaind si niste gheise dansand (asta pentru ca ieri am citit in noua enciclopedie luata despre Africa si Asia, si a retinut cate ceva despre fiecare continent). A fost fascinata de dansuri, bulbucase ochii cat cepele si am zis ca am putea relua si alta data. Am incheiat cu niste Calusari:D
Eu zic ca a fost o seara draguta. Pe care o vom incheia cu o friptura de pui ecobiodetara la cuptor si o portie de aerosoli. Weekend frumos va dorim:)

Lecturi dragi

In ultimele luni biblioteca matzei s-a umplut de o gramada de carti dragute, cel putin asa le consider eu. Motivul este ca mai nou comand aproape totul de pe net, asa ca am timp sa caut, sa evaluez si sa adun mai multe carticele in cos. In librarii ajung rar, din lipsa de timp, si atunci iau ce-mi sare in ochi la prima privire. De aceea prefer sa intru pe librarii online si sa cercetez un pic oferta:)
In general criteriile de selectie sunt : firul povestii sa fie pe intelesul Andreei, grafica sa fie frumoasa si adaptata varstei si povestile sa fie destul de scurte ca sa poata fi citite intr-o singura seara, regula de la care ma abat daca imi place mult o anumita carte. La nevoie impartim povestea in doua seri, pentru ca dincolo de placerea lecturii, nu vreau sa depasim prea mult ora de culcare.
Pentru ca si eu am “furat” titlurile de la alte mamici, am zis sa fac o lista cu cele mai indragite lecturi din ultima vreme, carti pe care le tot reluam, le citim, le studiem, le discutam.
Unele o marcheaza atat de mult, incat imi pune intrebari despre ele si noaptea, cand se trezeste pentru pisu:d. Un exemplu este cea cu somnul, care a nascut discutii si intrebari nenumarate:d
1. Ziua in care a fugit somnul  - o poveste minunata, ingenios ilustrata, despre doi copii care gonesc Somnul pentru a se putea juca mai mult si efectele acestei dorinte :d. Sa va spun doar ca Somnul este un domn gras imbracat intr-o plapuma, iar mama lui este Odihna...restul va las sa cititi.
2. Galagioasa Lily  - o carticica vesela si colorata, despre o hipopotamita zglobie si despre cum galagia copiilor este buna

3. carticelele cu Angelina Balerina – aici e simplu: o soricica agitata, ce dansa prin toata casa, ajunge la Scoala de Balet a domnisoarei Lily....
4. Bucatareasa zanelor – in principiu, orice carte cu zane e binevenita la noi acasa, iar daca in poveste e implicata si o pisica, dar si un pitic, deja e un succes garantat
5. Peter-Pan – povestea cu baietelul zburator este urmarea pasiunii pentru desenele animate cu pirati de pe disney channel, la care Andreea se uita in fiecare dimineata. Daca tot il cunoaste deja pe capitanul Hook , pe Smeeney si altii de pe acolo am zis sa citim un pic si “originalul”.
6. Bronto, un dinozaur neastamparat  - este o carticica un pic mai lunga, noi am citit-o in doua seri. Dar foarte utila la copilasii de 3-4 ani cu tendinte de evadare:d. La noi lectura s-a nimerit cum nu se paote mai bine dupa o seara in parc in care am certat-o pe Andreea ca se departase prea mult pe intuneric si nu o mai vedeam. I-am explicat pericolele si i-am spus ca de acum incolo trebuie sa stea pe langa noi, la vedere, cand se intuneca. Iar seara am citit povestea lui Bronto, care a fugit in padure sa se intalneasca cu prietenii lui si muulte a mai patimit:d
7. povestioarele cu Luna-Betiluna si Dora-Minodore - au poposit mai demult la noi in casa, dar merg oricand reluate. Andreea nu se satura de ele si a invatat o gramada de flori si pasareturide acolo:)

Fluturi si oameni

Aseara am fost la teatru. La Fluturi si Oameni.
Am ajuns la sala Rapsodia obosita, dupa ce fugisem de la servici la gradi si de la gradi la taxi si de la taxi la teatru. Acolo copii cat cuprinde, chiote, alergatura, "unde e Mariuca?", "Doamna din fata e prea inalta si nu vad", "cand incepe teatru?". Iar chiote, iar alergatura. Asteptam sa inceapa spectacolul, despre care nu stiam nimic. Decat numele si ca e facut de compania lui Dan Puric, Passse-Partout. Si sa fie liniste sa ma odihnesc un pic. Sa zac adica, in scaun:D
Si a inceput. Si, timp de o ora am fost intr-o permanenta stare de incantare, bucurie si surpriza. Ce oboseala, ce somn? Cred ca trei sferturi din timp am avut un zambet lat pe fata. Spectacolul este gandit ca o insiruire de scene din povesti, reinterpretate un pic, intr-un mod plin de umor. Astepti cu sufletul la gura sa vezi ce urmeaza, caci Scufita Rosie se casatoreste cu lupul si trimit poze din calatorii, calul din, cred, Greuceanu sau Praslea (rusine ca nu stiu ce basm era) ramane cu balaurul, dupa ce voinicul salveaza printesa, printul din Cenusareasa pune pantoful in piciorul Sirenei, iar fluturii merg la scoala si invata sa zboare. E o trecere minunata prin basme romanesti, internationale si povesti Disney.
E evident ca intreaga intamplare are loc pe doua paliere. Cel pentru copii, colorat, agitat, cu idei pe care le recunosc si le inteleg, si cel pentru parinti, mai subtil, cu poante recunoscute de ei. Finalul are cateva scene un pic mai dure, cu razboi si moarte, dar pana la urma totul se termina cu bine, intr-o mare de fulgi albi:). Nu va dau detalii, mergeti sa-l vedeti:D.
Oricum, e genul de spectacol imposibil de povestit, dar care trebuie neaparat vazut. Il recomand cu mare drag:). Eu nu m-am saturat de el, l-as mai vedea de cateva ori.
Detalii frumoase gasiti si aici: http://fluturisioameni.blogspot.ro/
Din ce vad, este programat pe 14 octombrie, tot la Sala Rapsodia. Mergeti!
http://companiadanpuric.ro/piesa/fluturi-%C5%9Fi-oameni

Ce-as vrea sa fac in octombrie


Nu le zic planuri. Planurile par niste treburi prea serioase si oricum au tendinta de a nu se materializa decat pe jumatate, mai mereu pe ultima suta de metri. O sa le zic dorinte. Ce-as vrea sa apuc sa fac in octombrie. Care in capul meu este de fapt prima luna de toamna, avand in vedere ca de obicei septembrie e tot un soi de vara....
  • sa fac macar o super placinta cu fructe. sau cu branza. dar mai bine cu fructe
  • sa mazgalim dovleci. nush cand e halloween, nici nu-mi pasa. eu vreau doar sa mazgalim dovlecii
  • sa ii povestim Andreei despre luna si planete. in ultima vreme e foarte curioasa cine “mananca” luna din cand in cand, de ce e ba maare, ba miiica, asa ca am putea discuta un pic despre ce se intampla cu luna. Si care e treaba cu planetele si soarele. Am printat materialele si am de gand sa le colorez, apoi sa ne jucam un pic cu ele...
  • sa adunam frunze si castane si sa facem ceva dragut cu ele (deja am pictat vreo 3 frunze, dar mai vreau, pentru ca matza e foarte incantata de activitate:D)
  • sa pictam cu bete de urechi
  • sa cumpar fetru si sa decupam chestii apoi sa facem un “tablou” frumos. sau caraghios. ce iese:d
  • sa fac o paine. cu Andreea, clar. Sa framante dansa acolo cat vrea
  • sa mai prindem un weekend cu vreme buna la munte
  • sa mananc niste castane coapte. sunt fan
  • sa nu mai racim. niciunul.

Lectii jucate


N-am mai povestit de mult ce facem acasa, in foarte putinul timp pe care il avem inainte sau dupa gradi si parcul de seara. Uneori nu facem nimic, in sensul ca matza e destul de obosita dupa o zi de activitati si seara stam cuminti, ori la desene, ori citim, ori pregatim masa impreuna. Si cam atat. De multe ori are chef de dans si da drumul la muzica sa topaie.
Sunt seri in care se joaca singura in camera, creand propriile scenarii. Ba e doctor pentru ursi, ba e mamica pentru Pisi si Maia (bebelusul din carucior), ba vrea sa picteze si sta la masuta concentrata. Intotdeauna dupa ce termina de colorat sau de pictat ceva imi aduce sa vad “opera”, pe care o lipim apoi intr-un loc special amenajat pe perete.
In ultima vreme am inceput sa introduc si niste joculete mai “serioase”, bazate insa tot pe lucruri care ii plac (colorat, pictat, “scris”, caci uneori imi cere hartie sa scrie retete sau stiu eu ce:D).
Asa ca am zis sa profit de dorinta ei de a “scrie” pentru a pune un pic degetelele la treaba si a munci un pic muschi care vor folosi mai tarziu la scris. Ideea e foarte simpla. Am printat niste foi de genul asta, cu cifre, si ea trebuie sa urmeze punctele. Cam cum faceam noi in clasa I cu bastonase si liniute:d. A fost asa incantata de idee ca am ajuns sa fac eu litere si cifre punctate pe care ea le reface apoi. Normal ca unele ies bine, altele sunt mazgaleli. Le reluam si pana la urma ies. Ideea nu e sa invete sa scrie la 3 ani, ci sa obisnuiasca manuta cu anumite miscari mai controlate. La fel, pot fi facute in acelasi fel tot felul de alte forme, linii, cercuri, patrate, aiureli.

 Alt joculet este sa invatam incep literele. Nu ne grabim, nu am un target si nu vreau sa devina o obligatie. Am observat la Andreea ca in momentul in care un joc devine prea serios, in care simte ca trebuie sa faca ceva si ca e important sa iasa bine, devine tensionata, nu mai e asa dispusa sa colaboreze si in final zice ca sa facem altceva. Deci pastrez totul cat mai relaxat, la nivel de joculet, si ne fixam pe 2-3 litere o data. Apoi o pun sa le caute pe masini, pe etichete, pe reclame, le facem din plastilina, le « scrie » pe hartie, le scriu cu creta in parc. S-a intamplat sa retina imediat cate o litera, la fel cum se intampla sa nu retina nimic nici dupa 2-3 zile:d. Dupa ce ma asigur ca stie litera, are voie sa o coloreze pe o plansa lipita pe perete, unde se afla amestecate toate literele. Pana acum a colorat A, O, D, S, I si Q, si diseara vom vedea daca coloram si N si R.
Alt joc de seara este sa aseze cifrele pana la 10 in ordine, pe tablita magnetica. Nu mi-am imaginat ca e asa greu sa faca asta:D. Pentru ca ea stie sa numere pana la 10, stie sa-ti spuna cate obiecte sunt undeva si recunoaste cifrele scrise. Dar cumva e extrem de greu sa puna aceste trei elemente impreuna si sa faca legatura intre cifrele spuse si cele scrise. Asa ca aranjarea in ordine pe tablita este un exercitiu care ne ia mult si nu pare sa devina mai usor:d. In acest moment daca are 1 si 2 pe tabla si ii spui sa puna cifra urmatoare trebuie sa numere tare ca sa stie ce urmeaza. Asa ca numara 1,2, 3 apoi alege cifra 3 de pe tabla si o pune in sir. Apoi ca sa-l puna pe 4 iar numara 1,2,3,4 si-l cauta pe 4:)). Nu-i bai, repetam, invatam, exersam muuulta rabdare:d.

Repet niciunul din jocurile astea nu se fac fortat, ci doar daca are chef de el. Altfel nici nu merge treaba pentru ca nu se poate concentra la ceva cand ar vrea sa faca altceva sau cand e prea obosita.

Alt joculet pe care il faceam intr-o vreme, dar am cam uitat de el, este unul de memorie. Am citit ca este important la varsta asta sa exerseze un pic memoria si sa o puna la treaba si pe dansa. Asa ca avem niste cartonase cu diverse poze din care ii arat sa zicem 5, apoi le ascund si o rog sa-mi spuna ce obiecte erau desenate acolo. De obicei isi aminteste 4, rareori toate 5, uneori doar 3 . Recunosc ca la capitolul asta eu stau prost rau si ma surprind uneori ca habar n-am ce era pe mai mult de 2-3 cartoane:d.

Sambata dupa-masa ne-am jucat toti trei de-a piata. Ea facuse niste legume din plastilina si noi veneam sa cumparam. Din  nou e un joc bun pentru a exersa cifrele, caci ii ceream de exemplu sa ne puna in cos 5 rosii, 6 legaturi de patrunjel, 4 lamai si nush ce altceva. Apoi o “plateam” si schimbam rolurile. 

De astazi am inceput sa completam si calendarul naturii in fiecare dimineata. Eu ii spun ce data e si cauta numarul respectiv, apoi ii spun ce zi e, ce zi a fost ieri si ce urmeaza maine. O intreb ce anotimp e si cum e vremea si ea alege cartonasul corespunzator (soare, ploaie, vant, zapada). Ii citesc lunile anului si ii spun ca e octombrie. Deocamdata cea mai mare parte a "muncii" o fac eu, dar ma gandesc ca daca ii repet zilnic ce zi si luna e pana la urma va retine ceva, va percepe succesiunea dintr-o saptamana si va incepe sa recunoasca singura zilele, identificand prima litera:d. 

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...