In loc de bilant

Incet, cu lene si agitatie, cu somn, mult, si mancare, multa, oameni dragi, cadouri, pupici, a trecut si Craciunul 2013. Din pacate a fost un Craciun fara zapada, ceea ce pentru mine nu este varianta ideala. Din fericire am fost toti sanatosi si voiosi, am ras si am primit cadouri, semn ca am fost cuminti...Oh well, au fost si momente de cearta si scandal, inerente atunci cand se aduna oboseala si emotii, dar le-am gestionat cu experienta certurilor trecute si am iesit victoriosi:d
Cea mai importanta decizie pe care am luat-o zilele acestea este sa regandesc la anul faza "uite inca un cadou de la Mos...al patrulea....pentru ca Mosu e mare plimbaret si ba vine ba pleaca la Pol....si da...de fapt vine pe 24..dar a  venit si un pic inainte....bla bla"
Prea multi Mosi, prea multe cadouri venite teoretic de la el. 
La anul voi aduna toate cadourile "de la Mos" si le voi pastra pentru 25 dimineata, asezate frumos sub brad. In rest vor fi eventual niste cadouri de la noi. Dar tot ce e de la Mos va aparea pe 25. 
Stiu ca spre sfarsitul anului este momentul sa faci liste de impliniri si dorinte, sa contabilizezi ce a fost si sa planifici ce vei face. Dar mi-e greu sa adun acum totul in cap si sa aleg ce a fost bun si ce nu, sa gandesc mai departe de zilele urmatoare si sa decid. De cand misuna Andreea prin viata noastra mi-am dat seama cat de mult depinde de soarta, de noroc, de Dzeu. Poti sa planifici orice dar in ultimul moment sa se schimbe tot. Asa ca prefer sa iau fiecare zi asa cum e si sa vad in perspectiva doar la modul general.
Pentru mine 2013 a fost un an bun. Am avut un job ok (inca am:d), Andreea a fost sanatoasa si vesela, am  gasit o gradi care ne place, avem langa noi prieteni dragi,  parintii sunt si ei sanatosi, nu am avut crize sau probleme de manageriat. Certurile sau supararile au fost scurte si am iesit din ele fara vanatai (metaforic vorbind:d).
Ce vreau in 2014? Acelasi lucru. Sanatate, bani cat sa nu stam cu griji, surprize frumoase, prieteni, calatorii, momente de liniste, filme bune, carti cu lipici, idei. Si un permis de conducere:))
As vrea in plus mai multa rabdare uneori, mai mult curaj alteori.
Si  n-as refuza o excursie la Londra...

Petrecerea de Craciun peste timp

In fiecare an grupul nostru de prieteni cu copii mici, oameni pe care i-am cunoscut si indragit practic in parc, cand plimbam caruciorul cu orele asteptand ca cineva sa adoarma sau apoi sa se trezeasca, se intalneste un pic inainte de Craciun pentru petrecerea picilor.
Ma rog, nu doar a lor.Ca e si a noastra. Fiecare aduce ceva de mancare. Paharele se umplu si se golesc, radem, povestim, facem misto de trecerea timpului si ne amintim cam cum erau micii cu un an inainte. 
Copiii alearga, rad, se joaca, fiecare cu preferintele si fitzele lui. Din experienta noastra petrecerea devine tot mai agitata si galagioasa de la an la an. Si nu din cauza celor mari....
E un moment de bucurie, de apropiere, pe care il asteptam mereu cu nerabdare. Dorinta noastra este sa pastram traditia cat mai multi ani de-acum inainte.
2011
2012 2013
(asta era deja incercarea numarul 10 de poza, caci mereu lipsea cate unul sau se misca sau nu-i convenea locul sau sau sau:D)
Craciun fericit!

In loc de alergatura prin magazine

Ca si anul trecut o parte din cadourile pe care le-am impartit zilele astea le-am facut acasa, cu Andreea. Nu sunt chestii valoroase sau prea complicate. Dimpotriva. Aleg mereu crafturi la care sa poata participa si ea activ, ca doar asta e ideea. Sa facem ceva impreuna si apoi sa daruim.
Din ce am vazut, Andreei ii place mult sa coloreze/deseneze si sa lipeasca, mai putin sa decupeze. Asa ca ne impartim. Eu decupez,ea lipeste, eu fac un coif, ea il coloreaza. Si tot asa...
Evident ca nu am fost pe faza sa fac poze chiar la toate lucrurile facute de noi, dar am zis sa ne laudam macar cu cateva:d
Felicitarea-curcubeu
 Mosii din dopuri
 
 
 
 
 Felicitarea manuta
 Casute de fetru
(astea am uitat sa le pozez dar au iesit cam asa. sursa)
Casuta din carton
(nici aici nu avem poza noastra, dar au iesit fix asa. foarte simplu de facut. sursa)
Inimi si alte nebunii din lut pictat
Dintre toate, Andreei i-au placut cel mai mult casutele de fetru, care pareau pregatite pentru niste zane, si Mosii din dop. A trebuit sa-i fac si ei cate unul ca sa nu jeleasca dupa cele oferite cadou.
Acum cutia cu zdranganele s-a golit. Am impartit peste tot. Doar Merida sa mai vina si putem multumi Mosului pentru un Craciun linistit si frumos:).

In sfarsit, o poza cu al patrulea membru al familiei, Pisi

Duminica trecuta, pe o vreme de stat in pat si baut ceai fierbinte, am facut o sedinta foto cu prietenii nostri super minunati in ale fotografiei.
 Pentru ca sunt niste oameni haiosi si deschisi, pentru ca eram chititi sa facem si noi macar 3 poze in 3, mare lipsa in familia noastra, am ignorat cu veselie frigul crancen si ceata si ne-am distrat. Si am facut si poze printre altele. 
Eu atat va zic. Daca vreti niste amintiri foarte misto faceti o data pe an o sedinta foto profi. Merita. Pe bune. Si daca o faceti cu Adi, si mai bine. 
Animalul dubios din bratele Andreei este Pisi, faimosul, unicul si inegalabilul. Plusul de nedespartit al donsoarei. Iubirea ei de la 7 luni incoace. Pana si el arata bine in pozele lui Adi, desi, credeti-ma, in realitate e cam vai capu' lui de atata dragoste...
Si la final, o poza in trei. O raritate...

Tainele cititului la 4 ani si mai mult de juma

Nu mai stiu daca am povestit vreodata despre incursiunea noastra in tainele cititului. Asa ca o fac acum. 
Am inceput toata povestea pe la 3 ani juma. Circa. Cu literele mari. Cand am vazut ca stie alfabetul am trecut la etapa a doua. SI anume sa indentifice cu ce litera incep anumite cuvinte. Mar cu M, tata cu T si asa mai departe. Lung drum si anevoios, caci ceea ce noua astora mari ne pare banal si evident, celor mici li se pare de neinteles si nedescifrat. 
Asa ca a durat destul de mult pana cand a inteles mecanismul si a inceput sa izoleze prima litera intre sunetele celelalte. Adica sa inteleaga ca ta din tata e format din T si A....
Apoi a venit vara si vacanta la mare, apoi la munte, apoi la bunici. Apoi nebunia cu schimbarea gradinitei. Si prin octombrie am luat-o iar incetisor prin lumea cuvintelor scrise. 
Am folosit, cu succes zic eu, metoda si materialele de la Micul Atelier. Am printat materialele si le-am pus fiecare lectie intr-o folie separata, cu materialele ei. Si am purces. Intai am trecut in revista si literele mici de tipar, pe care le-a prins foarte repede. Apoi am inceput sa citim..
Unele lectii au durat mai mult, altele mai putin. Unele i-au placut si a trecut prin ele cu placere, altele i s-au parut mai greu de digerat si le-am impartit pe etape. Nu am insistat niciodata cand am vazut ca nu mai are chef, ca vrea sa faca altceva. Nu am prelungit niciodata "lectia" peste 15-20 de minute pe seara, oferindu-i astfel si timp de joaca. Am sarit peste serile cand am vazut-o obosita sau dornica sa faca neaparat altceva. Deci nu am avut un plan clar, nu am niciun target pentru finalizarea procesului. Poate sa mai dureze o luna sau un an, mi se pare ok in ambele cazuri:).
Ca idee, metoda porneste de la identificarea cuvintelor care definesc obiecte si citirea pe litere a unor cuvinte scurte, de 2-3 litere. Cand cel mic stapaneste aceasta faza, se trece la cuvinte mai lungi si apoi la expresii. 
Noi am terminat cuvintele scurte si acum urmeaza sa trecem la faza 2:).
Intre timp, Andreea a devenit foarte dornica sa citeasca, pe garduri, in carti, pe reclame, pe magazine...Se apuca si zice literele, apoi cuvantul. Normal ca le mai si greseste, nu reuseste mereu sa lege corect silabele, dar de multe ori ii iese, spre marea ei bucurie. Inca nu asaza mereu literele in silaba care trebuie si, chiar daca citeste cuvantul, el nu are sens. (pe modelul: joc-uri, mami, ce sunt alea joc-uri?)
O sa pun mai jos 2 filme cu dansa, ca sa vedeti ca metoda functioneaza. Eu am avut mari dileme initial despre cum sa o invat sa citeasca, de unde sa o apuc si m-a ajutat mult sa am totul asezat frumos pe lectii, cu materialele aferente. In plus, chiar daca au fost momente cand am zis sa mai astept pentru ca nu parea sa inteleaga bine mecanismul, s-a dovedit ca greseam si ca era nevoie doar de rabdare si timp. La un moment dat m-am trezit brusc ca se descurca foarte bine la chestii care cu o zi inainte erau nebuloase:D.
Mai e mult pana cand matza va citi singura o carte, dar ma bucur ca am atras-o usor in jocul asta de-a cititul si ca fiecare etapa e primita cu bucurie.
Stiti ce greu e sa citesti "sta"? :)) Ingrozitor de greu...  

Despre serbare, globuri si un pic de empatie

Am trecut cu bine de serbare. Am avut un pic emotii dupa experienta din anii trecuti, cand matza s-a blocat si ori a plans, ori n-a scos decat niste sunete soptite. Acum era si mai si caci intamplarea a avut lor in ditamai sala de la Palat, asa ca motivele emotiilor erau si ele inzecite: loc necunoscut, oameni multi, lumini, agitatie, scena...
Dar, contrar asteptarilor noastre de oameni patiti, totul a iesit frumos. Andreea a aparut vesela pe scena, chiar daca era clar emotionata. S-a strambat si hlizit pana i-a venit randul, apoi a apucat-o brusc scarpinatul, in cap, pe picioare, in fine...in limite ok ca sa ne amuzam.
La finalul serbarii a primit o papusa cu rochita mov, botezata pe loc Sophia I, care a fost acomodata imediat in pat, langa Pisi, Maimu si cei doi dinozauri pitici. 
Zilele astea e mare agitatie pe tema globurilor, avand in vedere ca urmeaza o excursie la o fabricuta din Curtea de Arges. 
Si inca o vizita la niste copii mai amarati dintr-un sat de pe langa Bucuresti.
Mi se pare important sa ii povestesti celui mic si despre oamenii mai putin norocosi decat el, despre ce inseamna sa fii sarac, despre copiii fara jucarii si hainute. Nu cred ca este o trauma pt el, dimpotriva este un exercitiu de empatie si o lectie despre importanta de a darui si a ajuta. Eu nu m-am ferit sa-i arat copiii de pe strada sau batrani care cersesc. Mi-a pus zeci de intrebari de fiecare data, a revenit apoi la subiect zile mai tarziu, dar a inteles ca nu toti oamenii traiesc ca ea, ca altii au nevoie de ajutor, ca e frumos sa renunte la o parte din lucrurile ei ca sa le dea altora...
Din pacate multi parinti se tem sa le arate copiilor latura mai putin colorata a realitatii, tinandu-i cumva intr-un glob. Riscul este sa ajunga sa nu aprecieze cu adevarat ce au, crezand ca totul li se cuvine si ca nu exista alta varianta de a trai. Sa nu stie sa daruiasca, sa renunte la al lor pentru altul. Sa-i dispretuiasca pe cei saraci, sa batjocoreasca cersetorii, sa rada de copiii murdari sau imbracati ponosit. Eu zic ca modestia si empatia sunt lectii pe care le predam in picaturi mici, de la varste copilaresti, ca sa nu crestem adulti cinici si indiferenti.

Ziua de serbare

Azi avem serbare. Dupa multe pregatiri si emotii, in sfarsit a venit. Anul asta e mare tam tam cu serbarea.O sa fie la Palatul Copiilor, intr-o sala maaare, plina de oameni:D. O sa fie si cantece si poezii si niste surprize...
Eu respir incet si indop matza cu ceai dupa ceai si sirop dupa sirop pentru ca dansa a decis ieri ca e o zi buna sa raceasca...Asa ca are muci. Care de obicei la noi aduc si tuse...Asa ca respir incet si bag in ea ceaiuri si miere ca sa o tina gatul pana cand coboara dupa scena.
Dupa aia...potopul:))
Revin cu povesti dupa ce are loc intamplarea...Tineti-ne pumnii sa o tina vocea:d

Crafturi usoare dar de efect. Partea a doua

Pentru ca se apropie sarbatorile si pregatirile includ si niste cadouri personalizate, am tot frunzarit in ultimele zile siteuri in cautarea unor idei. 
Pe langa ce am gasit pentru Craciun, am cules si idei mai generaliste, care merg puse in practica oricand.

Casuta din hartie.  Super simplu de facut si de mare efect:) (sursa)
Bradut de hartie.Nu l-am incercat inca, dar pare usor de facut de un copil de 4 ani. La cei mai mici ajuta mamicile..(sursa)
Eu ma colorez pe mine. Dupa modelul lectiei despre corpul uman, o lectie de fashion:D (http://mollymoo.ie/art-for-kids/)
 Felicitare-manuta. Simplu si frumos, cucereste orice bunica :) (sursa)
 Orase imaginare. Easy peasy. Se ia hartie mare si se "construieste" un oras. Fiecare dupa posibilitati (sursa)
 Om de zapada din dop. NU mai aruncati dopurile de pluta. Se pot face treburi neasteptate cu ele. (sursa)

Incuietoarea bucuclasa

In primul rand, un sfat. Invatati copiii cum se deschide un zavor:d. Cat mai curand...Sau speriati-i foarte tare ca sa nu umble niciodata la el....
Si acum sa va povestesc intamplarea noastra. 
Vineri seara Andreea merge la inot. Dupa ce isi pune costumul in vestiar o trimit mereu la toaleta, pentru ca altfel, cum intra in apa, cum vrea la baie:d. Evident. Vinerea trecuta a facut la fel doar ca mi s-a parut mie ca lipseste cam mult. Cand m-am dus langa usa toaletei o aud urland. Nu plansete, ci urlete, panica totala.. Tipa dupa mine asa tare ca nu am reusit sa o calmez si sa o fac sa ma asculte nicio clipa. Se incuiase inauntru cu un zavor d-ala mic, care se trage de la stanga la dreapta. Habar n-am ce i-a venit. Acasa i-am spus mereu sa nu incuie usa la baie pentru ca ramane blocata acolo. Dar nu m-am gandit nicio clipa ca ar tenta-o zavorul de la alte toalete. 
Am stat o vreme in fata usii incercand sa o calmez. Nicio sansa. Asa ca ma pregateam sa chem pe cineva sa dea usa jos:d. 
In ultima clipa, matza a deschis usa si a sarit la mine in brate. Era toata rosie si plansa si tremura rau de tot. A stat adunata la mine in brate cateva minute bune, pana a trecut spaima. Am laudat-o ca a reusit sa deschida singura pana la urma, am rugat-o sa nu mai umble niciodata la zavoare si s-a dus la ora ei de inot. 
La cat de tare s-a speriat nu cred ca se mai atinge de incuietorile usilor o vreme:d...


O lectie despre cusut si una de anatomie


De ziua numelui, Andreea a primit printre altele si un kit de cusut pentru copii, cu ac, lana si o tablita pe care sa exersezi. Ideea i-a venit mamicii Mariucai, prietena buna buna a matzei, si s-a dovedit un succes. Initial, Andreea a zis ca vrea sa facem un soarece....treaba care recunosc ca ma depaseste. Asa ca i-am propus o casa. Ceea ce a si facut:) 

Alta idee pe care o aveam in cap demult era sa discutam putin despre corpul omenesc si organe. Am mai avut noi discutia asta, unde e inima, unde sunt plamanii, dar niciodata intr-o chestie organizata. Azi, pentru ca donsoara a decis ca n-are chef sa iasa afara, am gasit momentul sa ne jucam un pic despre anatomie. Ideea e simpla. Iei o coala maaare de hartie, pui copilul pe ea si ii faci conturul. Apoi incepi sa asezi organele si sa colorezi:d. Andreea a tinut neaparat sa deseneze si kk si pishu, asa, pentru exactitate. Plus ca dupa ce am lamurit unde stau principalele organe si-a dat seama ca atunci cand vomita mancarea urca din burta pe gaaat pana la gura...Asa ca a desenat si asta...:d.
Trecand peste partile scarboase, jocul a fost foarte util. A inteles unde sunt oasele, ca ele sunt imbracate in muschi si ca peste toate vine pielea. Care e treaba cu plamanii, inima, rinichii...Creierul este plin de culoare pe care circula gandurile..Ultimele doua intrebari au fost "ce sunt mucii si de unde vin" si "ce este partul"...Eu zic ca lectia a fost un succes:D
 
PS: locul organelor pe desen este relativ:d

Idei de craft adunate

Am mai zis ca am mania listelor:d. Asa ca prin toamna m-am apucat sa adun intr-un document idei de activitati pe care sa le fac cu Andreea. Chestii haioase, de colorat, lipit, decupat, craftuit. Chestiile serioase le am pe alta lista:))
O parte din ele le-am facut deja. Si din pacate le-am sters...
Alta parte urmeaza. Am zis sa le pun si aici caci poate mai inspira si pe altii.
Acvariu de hartie
 Pietre pictate
Mosaicul de fasole
Traseu pentru bile
(aici)
Lava Laamp
(aici)
Gradina de hartie
Fiecare site este o resursa imensa de idei si solutii de petrecut serile de toamna si de iarna. Unele mai simple, altele mai complicate. 
Si o propunere pentru mamici:)

Pregatiri, planuri, asteptari

Exista niste posturi pe bloguri sub denumirea life lately acording to my iphone. Well, n-am iphone, iar telefonul meu...sa zicem ca mi s-a sugerat sa nu mai postez poze facute cu el....Asa ca o sa ma rezum la cuvinte.
Lately facem liste (adica fac, pentru ca jumatatea mai inginereasca a familiei traieste inca sub impresia ca mai e mult timp pana de sarbatori...). Am in plan sa termin pregatirea cadourile de Craciun cu mult inainte de Craciun. Si sa reusesc sa acopar si zilele de nastere de dinainte de Craciun mai bine decat anul trecut. 
Pentru ca in materie de lista sunt foarte buna am creat chiar doua: una cu idei, alta cu repartizarea ideilor pe oameni. Cred ca exista si o denumire pentru mania asta dar nu-mi pasa. 
Dupa ce voi aranja si rearanja listele vreo luna, o sa imi dau seama ca jumatate din idei sunt realizabile de oameni care chiar pot coase..sau desena sau decupa calumea...Nu e cazul meu. Asa ca ma voi gandi pe ultima suta de metri la altceva. 
Dar deocamdata ma pacalesc singura crezand ca listele mele chiar vor fi puse in practica...
Hei, am o idee geniala pentru bunici. Si alta tot geniala pentru draga noastra "teacher". Una absolut perfecta pentru petrecerea picilor. Plus ca anul asta am o idee chiar si pentru Dan:d. Nu ma intrebati de ele, nu divulg inca nimic....

Pe langa liste facem curatenie. Ceea ce va doresc si dumneavoastra...Facem curatenie de hainute mici si jucarii nedorite si carti prea citite. Si le punem deoparte pentru copii care-l asteapta pe Mos Craciun fara sa fie insa prea convinsi ca va veni. Cazuri sunt din pacate multe. Sigur gasiti un loc unde toate lucrurile ce zac nefolosite la voi ar fi mangaiate si purtate cu drag ...
Nu prea scriu aici despre lucrurile triste ce se intampla altora, pentru ca e blogul Andreei si vreau sa-l pastrez al ei, cumva vesel, cumva neatins de urat..Dar e mult greu si urat si frig in jur si daca putem ajuta macar un pic, macar de Craciun, eu zic ca nu e asa greu...

Deci cam asta facem. Liste. Pregatiri. Planuri. Se apropie serbarea de la gradi. Si vacanta. Si 2014...ce ciudat suna...Si prima zi cand ne vom trezi dimineata si vom vedea zapada pe geam. Dar deocamdata la noi in parc arata cam asa:)

Loc de lectura sub pat

Cand am decis sa facem pentru Andreea un pat cu etaj am presupus ca hitul va fi scara si dormitul cocotat. Insa pentru ea la fel de amuzant este sa-si amenajeze din cand in cand un culcus sub pat, unde ori se joaca, ori rasfoieste carti. 
Uneori isi trage si perdeluta, acoperind intrarea cu o patura. Ultima inventie este sa stea tolanita pe pilota de iarna, la care am renuntat zilele trecute dupa ce s-a vaitat ca e prea cald.
Cand s-a prins ca fac poza a cerut una suplimentara si cu Pisi:)

Laringita acuta

Laringita este o boala destul de uratica la bebelusi pentru ca le poate crea probleme de respiratie. In cazul in care aveti um bebe si respira zgomotos, suierat, tuseste si se ineaca, mergeti la spital de urgenta.
Noi ne-am intalnit prima data cu dansa pe la 3 ani, deci era deja mare matza si nu ne-am mai speriat asa. Cea mai dificila parte pentru mine a fost insa sa descriu tusea:d. Am cautat pe net si am tot ascultat diferite tipuri de tuse, incercand sa indetific cum suna a Andreei. 
Tocmai de aceea o sa pun aici cateva fragmente de tuse inregistrata la matza mea ca sa va fie mai clar cum suna laringita. Nu e nici seaca seaca, nici productiva, nici din piept, nici din gat...E o tuse "latrata"", parca de peste tot si foarte foarte sonora.
Ca idee, laringita nu e o problema prea grava la copiii mai maricei daca nu e insotita si de sunete ciudate la respiratie. Noi nu am avut parte de ele asa ca ne-am multumit cu raguseala si tuse. Muuulte tuse.
Tratamentul este aerosoli cu adrenalina si sirop, insotite de cat mai multe lichide si odihna. A, si ideal ar fi repaos vocal de care noi de asemenea nu avem parte niciodata.

Inceputul toamnei pe bune

Ne-am rasfatat toamna asta fara raceli, muci sau tuse, cu mult soare si chef nebun de plimbari. Daca anul trecut am intampinat 1 septembrie cu amigdalita, urmata de nenumarate ture de tuse si muci, de data asta matza a rezistat mult mai bine si, iata, bifam prima tura de tuse abia acum, in noiembrie. Asta asa, ca sa vad jumatatea plina  paharului:)).
Deci tuseste, uratel, de sambata. Cred ca daca elefantii ar tusi, asa s-ar auzi. Ca ea. E o behaiala puternica, din piept cumva, pe ton aspru, de bariton:d. Destul de sec, ca noi numai d-astea avem parte...
Bagam aerosoli si sirop, juma de program de gradi (adica o ia bunicul la pranz ca sa nu tina toata grupa treaza la somn), ceai, lamaie, miere...cam asa...
Odata cu tusea a venit si frigul, impresia mea fiind ca nu mai vedem noi zile cu 15 grade si soare prea curand. Asa ca in weekend ne gandim sa mergem pana la Brasov sa ne luam clapari:)) De sezon
Ultimul weekend de vara-toamna, cu pizza si puzzle in parc
Si doua poze din weekendul trecut, inainte de ora de balet: Andreea si Mariuca, ma topesc cand le vad impreuna...
 

La balet

Pentru Andreea toamna asta a inceput al doilea an de balet, la doamna Violeta. Noi suntem foarte incantati de minunata profesoara, iar Andreea a refuzat sa mearga la altcineva. Este tanara, fermecatoare, dar cere atentie si rabdare.
Le da pauza de apa si de pishu, dar in rest nu accepta alergari prin sala si galagie. E tandra si pupacioasa, le da abtipilduri si imbratisari la final, ii lauda si le aseaza cipicii, dar cere ca pentru o ora sa lasi joaca si sa repeti odata cu ea.
Data trecuta am reusit sa fac doua filme cu telefonul meu amarat. De obicei nu stam in sala cu ei, a fost o exceptie. A fost si prima data cand au facut dansul cu avionul, ideea fiind sa alerge, cu gratie:d, fara sa se atinga unii de altii. Usor? hm...nu chiar:)
PS: andreea e cea cu body negru:D
Nu stiu cat o sa mai mearga la balet, cat o vrea ea, nu e ceva impus. Sper insa sa-i placa mereu, macar sa se uite la altii dansand. Sa am si eu o partenera de mers la spectacole:)

Picturi cu spuma de ras

Cand esti in pana de idei, spuma de ras a lu' tati poate fi foarte folositoare. Ultima gaselnita este sa o combinam cu niste lipici alb, gen aracet, rezultatul fiind o pasta de pictat zapada. Intai am creat "scena", apoi am adaugat pasta. Noi am folosit pensula, dar cred ca la fel de bine se poate si direct cu degetele. Partea interesanta este ca dupa ce se usuca, adica la vreo 2 ore, dar cel mai bine a doua zi dimineata, "zapada" sau "blanita ursului", dupa caz, este usor intarita si sta teapana pe carton.
Sfatul meu este sa fiti mai generosi decat noi cu pasta, ca efectul sa fie si mai vizibil. Mie mi-a fost teama sa pun multa multa pentru ca n-am fost sigura ca se va intari....Se intareste:d 
Enjoy!

Globalizarea lui Pisi

Zilele trecute mi s-a intamplat o treaba super ciudata. Ca sa intelegeti socul meu trebuie sa pornesc povestea din urma cu aproape 4 ani. Pe vremea cand Andreea avea 7 luni. 
Ei bine, intr-o zi m-am dus la cumparaturi prin Zara:d. Si intamplator am coborat si la subsol, unde e zona de home. Nu aveam nimic de luat, dar aveam chef de umblat aiurea prin magazine. Cu totul intamplator am zarit intr-un colt, printre prosoape si cosulete de baie, un plus visiniu, dintr-un soi de prosop, moale, urecheat, in forma de pisica. Avea exact consistenta ideala pentru a fi strans in brate si in dinti de un bebe. Asa ca l-am cumparat. A costat 70 de lei si mi s-a parut enorm. Intre timp, Pisi, caci despre el e vorba, a devenit plusul preferat al Andreei. A dormit cu el si doar cu el 4 ani. L-a carat in concedii, la bunici, la mare, la munte, prin hoteluri si pensiuni. Nu exista deplasare fara Pisi. Intre timp a mai primit in pat si alte plusuri. De exemplu Maimu. Dar totusi Pisi ramane favoritul. Mi-a zis odata ca nu vrea sa-l dea nimanui, niciodata, nici cand o sa fie mare. Ca pe celelalte papusi o sa le mai dea, altor bebelusi, care poate nu au, dar pe Pisi nu. 
In ultimii ani Pisi a suferit mici modificari. A pierdut un ochi. A fost spalat de nenumarate ori si gatul a ramas doar o bucata de prosop, fara nimic consistent pe dedesubt. Culoarea nu mai e nici ea chiar visinie...Asa ca am incercat sa-l inlocuiesc, sa gasesc o pisica geamana. La Zara nu mai au demult, nici prin alt magazin din tara n-am gasit. Nici pe site-urile de afara. De parca Pisi a fost unic si nu mai exista niciunul la fel.
Pana vineri. 
Cand, frunzarind blogul unei mamici din State, printre pozele copiilor ei alergand pe langa un parau, l-am zarit. Strans tinut in brate de o fetita cam de varsta Andreei. Geamanul identic al lui Pisi. La plimbare prin Montana...
Mi s-a parut super amuzanta situatia. Asa ca i-am scris mamicii respective un comentariu povestindu-i si ei ciudatenia. Raspunsul ei confirma bizareria: Pisi2 a fost cumparat dintr-un antic store, intr-un orasel de provincie din State. Si da, nici ea nu a mai vazut in alta parte alt Pisi.

Halloween

So, fuse si Halloweenu asta. L-am pregatit toata saptamana, ba cautand combinatii pentru rochita de vrajitoare, la vanat de dovleci, cautand inspiratie pentru cioplit, petrecerea in sine si acu cu noi planuri pentru party-ul de acasa, de sambata. 
Desi inainte de Andreea  mi se parea o aiureala toata agitatia asta cu o sarbatoare importata, acum am devenit mai toleranta. Nu mai mi se pare asa anapoda ideea, pentru ca la noi Halloween este de fapt un carnaval, fara implicatiile legate de spirite si alte nebunii. E un pretext ca sa ne imbracam caraghios si sa dam o petrecere.
La gradi a fost nebunie mare. Costumele mi-au placut tare mult, cavaleri, politisti, vrajitoare, tot felul de printese si animalute, chiar s-a vazut ca cei mici sau parintii au luat joaca in serios.
Iar la dovleci...nu mai zic. Unii erau arta adevarata, sculpturi de maestru. La noi decizia privind dovleacul a luat-o Andreea: sa fie zambarest, nu trist. Si fuse Mike:d. Nicio surpriza aici, nu?
 Iar dansa a fost vrajitoare.Simpatica zic eu. A lipsit matura, dar nu si palaria.
Bineinteles ca pentru ea totul a fost distractiv, caci stie foarte clar ca toate creaturile astea ciudate, monstri, zombii sau fantome sunt doar in povesti, inchipuiri de carnaval, si nu exista in realitate. Ma bucur ca nu am evitat discutiile despre monstri cand era mica mica si ca nu m-am ferit sa-i desenam, sa ne imaginam cum ar arata, sa radem de ei si sa-i transformam in niste caraghiosi, nu intr-un subiect evitat si astfel de temut :)

Primele incercari de citit

Intre un teanc de picturi, niste figurine de lut modelate de noi si o gramada de alte jocuri de seara, mai introduc din cand in cand o "lectie" de citit. Planul meu era sa fac asta constant, 10-15 minute 3-4 seri pe saptamana. Dar evident nu prea reusim. Timpul e scurt, de multe ori o vad obosita sau fara chef si o las doar sa se joace. Deja face destule la gradi asa ca nu vreau sa ii aglomerez si serile prea mult. 
Totusi, m-am inspirat de la Camelia si am facut un plan:d. Tot e un inceput. Am impartit procesul de invatare in etape, am printat materialele si le-am pus in plastice. Pana acum am terminat prima etapa, in care am povestit despre vocale. Jocul era sa citeasca o serie de cuvinte de 3 litere si sa le aseze sub vocala potrivita. 
Asa, sub forma de joculet, lucrurile merg foarte usor. 
Saptamana asta am facut pauza pt ca suntem in pregatiri de Halloween, sculptam dovleci, pictam monstruleti si asteptam petrecerea de joi. Vineri are inot. Sambata alta petrecere, acasa...
Saptamana viitoare incepem lectia nr.2:)
Filmuletele sunt cam ametite caci dansa daca vede ca pornesc camera incepe sa se prosteasca. Le-am pus doar ca sa vedeti un pic cum se desfasoara "lectia". 

Piatra Arsa-Pestera-Babele

Weekendul ce tocmai a trecut a fost vara. Cald, soare, niciun nor. Asa ca am planificat o iesire la munte, cu prietenii nostri. 
Am pornit sambata dimineata spre Valea Prahovei, convinsi ca o sa petrecem mult timp pe drum, avand in vedere ca toata lumea aflase de vremea insorita ce se anunta in weekend. Dar nu. A fost ok. Am plecat la 9 si am ajuns sus la Piatra Arsa aproape de 12, cu o pauza de cumparaturi la Mc:d. Avem acest prost obicei ca pe drumul spre munte sa ne aruncam niste junk food in burta. Si doar atunci ok?:D. Si doar noi. Andreea a primit o briosa.
La Piatra Arsa era evident jumatate de Bucuresti, caci de cand ajungi acolo cu masina toata lumea a descoperit ce misto e pe platoul Bucegilor. Unii parasesc chiar cabana-hotel si pornesc pe drum spre Babele....
Anyway, noi ne-am cazat, am bagat niste cranturi de drum si haine in rucsaci si am pornit spre Hotel Pestera, care este pe partea cealalata a muntelui, langa Lacul Bolboci. Traseul, deosebit de frumos, dureaza cam 1.5 h, cea mai mare parte in coborare usoara, aproape orizontal. Ultimele 10-15 minute sunt un pic dificile pentru ca se coboara accentuat, pana in spatele hotelului Pestera. Pentru ca unul dintre stalpii cu semn era cazut noi am deviat un pic de la drum si am ajuns in balarii, un pic mai departe de hotel. Nicio problema, am sarit peste un parau, am urcat pieptis o panta si am ajuns la telecabina. Pe care urma sa o luam spre Babele. Asa era planul...
Doar ca, surprise, telecabina Pestera-Babele nu merge, pana prin decembrie daca am retinut eu bine ce scria pe usa....
Dupa socul initial, am zis ca asta e, sa mancam caci de foame ne cam era foame si apoi o pornim inapoi, la deal, spre Piatra Arsa. Am avut un pic emotii cu Andreea pentru ca eram sigura ca nu va fi prea incantata de ideea de a face acelasi drum si inapoi, dar dupa ce i-am explicat ca porcaria de telecabina e stricata si ca, asta e, trebuie sa ne intoarcem pe picioare, a pornit la drum la fel de vioaie si plina de energie ca si la dus. Practic a topait ca o caprita vreo 4 ore in ziua aia, a vorbit in continuu si la dus si la intors, iar seara s-a jucat prin cabana pana pe la ora 9 juma, cand am decis sa ne retragem in camera:).
hai ca am pornit...
 cei doi cautatori de semne
la nevoie acceptam ajutoare
"cum adica trebuie sa urcam inapoi pe aici?!"
 si pe aici...?
 yep...tot la deal
 da, buna idee, o pauza de masa
mai avem doar dealul ala din fata:d
A doua zi, la fel de soare, la fel de cald, am plecat de la Piatra Arsa pe la ora 10, spre Babele. Dupa primele zece minute de deruta, caci pornisem de fapt spre Cota 2000, ne-am regrupat si am luat-o usor la deal. Traseul spre Babele dureaza cam o ora si e destul de usurel in prima jumatate, cand se merge lejer, pe platou. Apoi incepe o urcare cam lunguta spre cabana. Dar descoperirea unor pete de zapada a dat energie noua matzei, care a uitat de oboseala si a ajuns topaind pana sus. Dupa un picnic scurt la umbra babelor am luat-o inapoi spre Piatra Arsa, de data asta pe drumul de masina. Ca sa intelegeti cum era pe el imaginati-va Magheru intr-o seara de vara. Cam asa. Puhoi. Si in fata si in spate. Asa ca pana la urma am abandonat drumul si am luat-o de-a dreptul prin iarba, taind toate curbele pana la cabana. Andreea si nashu mic Matei au decis ca sunt niste eroi care se lupta cu balaurul de la castel asa ca principala grija a fost sa nu se loveasca cu betele (aka sabii laser) nu ca nu vor reusi sa termine drumul singuri...
ok, deci pe unde?
 pe aici?
 acolo trebuie sa ajungem?....
 zapada?de unde a venit?
 vedeti dealul ala din spate? de acolo vin:D
Dupa pranz, pentru ca mai aveam timp pana se intuneca am decis sa mergem cu masinile pana la Pestera Ialomicioarei, nestiind ca drumul inseamna vore 20 de km pe serpentine inguste:d. Ajuns, vizitat rapid, frumos, placut, hai repede inapoi ca e 5 si se face bezna:d. Cam asa. 
Ne-a placut. Repetam. Mai ales ca matza e mare umblatoare si n-are nicio problema cu drumetiile pe munte:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...