Idei de seara

In perioada cat am fost la munte am eliminat complet orice fel de activitate care ar aduce a "lectie", plecand de la ideea ca e vacanta si ca oricum dupa lectiile de schi de dimineata seara era dedicata jocului.
Oricat am incercat sa transform invatatul anumitor lucruri in joaca, Andreea face clar diferenta intre joaca cu litere si cifre, pe care o percepe ca pe o lectie, si joaca cu papusi/colorat/joc de rol. Probabil ca diferenta vine si din faptul ca la gradi au deja timpul impartit clar intre lectii si joaca.
De cele mai multe ori incerc sa impart serile intre momente de invatat si momente de joaca libera. Cam 20 de minute ne jucam "serios", apoi o las pe ea sa decida ce vrea sa facem.
In alte seri, cand o simt obosita si fara chef, elimin partea serioasa si ne jucam liber. Sau bucatarim. Sau stam afara pana aproape de ora de masa. Aseara de exemplu am fost cu sania in parc si am descoperit o partie foarte aproape de noi. Asa ca am stat acolo vreo jumatate de ora si inca jumatate de ora pe la leagane. Evident doar noi doua, caci la ora aia nu mai erau doritori:d.

Revin la ce am mai facut in ultima vreme.
- am repetat literele si am ales cu ce litera incepeau diferite cuvinte. Literele le stie, mai putin sh, tz.. La partea cu prima litera, a inceput sa inteleaga mecanismul, dar mai avem de lucrat. Urmatoarea tinta este sa-i explic putin cum e cu grupurile CE/CI. Materialele le-am descarcat o parte de aici  , plus am mai decupat eu poze cu diverse obiecte si i le-am aratat.
- la mate, ne-am jucat cu noua achizitie, plus exercitii pe niste planse printate de mine cu cifrele de la 1 la 10. Gen:
Noua carte este foarte frumos ilustrata, iar exercitiile de acolo sunt simpatice si ii atrag pe pici. Totusi primele pagini sunt destul de plictisitoare pentru noi, vizand cifrele de la 1 la 5. N-am fost pe faza sa fi studiat inainte si sa aleg niste pagini mai atractive pentru Andreea, asa ca la un moment dat s-a plictisit si n-a mai avut chef .
- prescriere in sare. Era o activitate pe care o vizam mai demult, dar nu gaseam nisip colorat. Pana la urma am folosit sare in care m-am gandit eu ca ar fi amuzant sa pun putin colorant alimentar roz. A iesit superb. Roz, pe gustul Andreei. A inceput ea sa traga diverse linii pe acolo, ii mai aratam eu, in fine, era dragut. Doar ca la un moment dat ne-am dat seama ca sunt rosii rosii pe maini. Si ca totul se ia pe haine si pe hartii. Asa ca vreau sa repet exercitiul, dar fara colorant.
- povesti despre continente. De cand am cumparat globul urias de la Lidl, Andreea e super incantata sa caute tari si continente pe el. Mai ales seara, cand stingem becul si aprindem globul:d. Am combinat cautarile pe glob cu povesti din enciclopedia Dokeo, incercand sa caut diferentele majore intre continente. Asa ca, pentru Andreea, Africa este continentul rosu, cald, cu elefanti, girafe, lei si oameni negri, Asia are oameni cu ochii mici, Australia are canguri si koala, Polul Sud are pinguini, iar Polul Nord ursi polari, plus Mos Craciun....Am folosit mult si figurinele pe care le avem prin casa, cu diverse animalute. De exemplu luam leul si il plimbam pe glob prefacandu-ma ca nu isi gaseste casa. Pana la urma imi zicea Andreea unde sa-l asez ca sa nu-i fie nici frig si sa nu se inece in oceane:d. 
De curand am citit povestea Privighetoarea si cu ocazia asta i-am aratat unde e China si Japonia. In plus mai stie unde e Romania pe glob, Italia si Grecia, tari pe care le-a vizitat, si Marea Neagra . N-am gasit inca niste elemente clare pentru America, asa ca ala e un teritoriu inca necunoscut:d.
- puzzle cu fetru: am taiat din niste bucatele de fetru ramase de la sarbatori un trunchi, coroana, mere rosii si soare cu raze pe care i le-am dat matzei sa le potriveasca si sa le lipeasca. I-a placut tare mult joaca asta, le-a asezat cu grija pe hartie si le-a lipit, iar la final m-a rugat sa-i tai si gura si ochi pentru soare.
- teatru umbrelor:d. Asta a fost o joaca aparuta pe nepregatite, dar care a incantat-o peste masura. Intr-o seara stand la ea in camera cu lustra stinsa si doar globul pamantesc aprins intr-un colt (caci de fapt ne pregateam sa plecam si sa mergem la masa:d) , mi-am dat seama ca becul de pe strada lumineaza suficient incat sa ne jucam cu degetele pe perete. Si asa mi-a venit ideea sa luam cate o figurina in maini si sa inventam dialoguri, reflectate pe perete. E o joaca simpla si foarte amuzanta, Andreea alegand un pinguin pe post de doctor, iar celelalte animale veneau la consultatie   
ca idee..arata cam asa...

In lumea culorilor

Lumea la aproape 4 ani este extrem de interesanta si colorata, cel putin prin desenele Andreei. Matza a avut de mica o placere nebuna sa coloreze/mazgaleasca/deseneze si nu pare sa se sature niciodata de aceasta activitate. Uneori se apuca de colorat si dupa ce face jumatate de plansa, cu migala si rabdare, spune ca "nu mai pot colora" si isi ia o pauza. Apoi revine si termina desenul. Este foarte atenta la detalii, nu-i place sa depaseasca, dar nu face din asta o tragedie daca se intampla, mai ales ca eu am insistat ca nu conteaza daca trece peste contur. 
Atunci cand deseneaza, raman de multe ori surprinsa de rezultat. Eu nu ma pricep deloc la a face oameni, animale sau alte desene. Cand ma punea sa-i desenez o fetita, iesea mereu un soi de cap stramb pe un corp scheletic. Asa ca nu a avut un model prea bun:d. De la o vreme insa se pare ca s-a prins ca sunt complet netalentata si nu ma mai pune sa desenez:d. In schimb a inceput sa faca ea niste "portrete" care mie mi se pare super haioase si interesante. Pe unele am reusit sa le salvez. 
Nu stiu cum va evolua acest mic talent mai incolo, e treaba Andreei daca va continua sa deseneze sau va descoperi altceva. Dar ma bucur ca in acest moment din jocul culorilor lumea piticei arata frumos. 
Rapunzel
 Fetita din Africa
 Printesa
 In lucru:d

Amintiri scurte

Azi am stat mai mult pe acasa si dupa 2 episoade de Grey's m-am apucat sa bibilesc la blog. Ma mai apuca asa, o data pe sezon, sa schimb culorile pe ici, pe colo. Tot cautand o poza am dat peste un set de asta vara si m-a apucat un chef de zmeura si plimbat cu bicla....
Dilema mea sincera este insa daca o sa o mai pot cara pe Andreea anul asta in spate. Pe bicla adica. Anul trecut a fost usor, nu simteam greutatea si nu ma dezechilibra deloc. Dar deja scaunul ei se cam lasa pe roata si la borduri se frecau.
 

Eu sper sa mai mearga si vara asta, avand in vedere ca inca e mica sa tina la plimbari lungi cu bicla ei pitica. Tinta ar fi totusi sa scapam de rotile ajutatoare. Sa vedem daca ne iese.

Hai cu vara, ca mi-a ajuns noroiu de afara. De fapt, as mai vrea un weekend la munte, la schi, prin februarie. Dar asta nu inseamna ca in Bucuresti nu poate veni primavara mai devreme un pic, nu?

Despre alegeri


Cel mai usor lucru pentru un parinte este sa faca planuri. Sa-si imagineze viitorul, pictat in roz, sa creada ca peste ani copilul va realiza ceva, va fi cineva. Cel mai usor este sa ne proiectam asupra lor propriile noastre dorinte nesatisfacute.
Cel mai greu este sa ii lasam sa isi urmeze propriile dorinte, chiar si cand ele nu ne plac. Sa ii lasam sa greseasca, asta mi se pare extrem de complicat. 
Incep insa incet sa-mi dau seama ca, iesind din etapa simpla a alegerilor legate de mancare, somn si haine si intrand in etapa alegerilor legate de ce facem, ce studiem, unde mergem, lucrurile tind sa se complice. Pentru ca, fara sa vreau, ma surprind dorindu-mi pentru ea lucruri pe care nu le-am avut sau nu le-am facut eu. Deocamdata, alegerile mele nu par sa o deranjeze. Deocamdata.
Sa ma explic caci iar merg prin balarii...
Din toata copilaria mea imi aduc aminte de vreo doua concedii cu parintii, unul in Bucovina, unde am pescuit pastravi cu oglinda, si niste imagini de la mare, care de fapt cred ca sunt un colaj din multe vacante la mare. In rest, vacantele mele erau la Predeal, la bunica. Lucru pe care nu-l regret, caci aveam copii acolo, cu care sa ma joc, si brazi de urcat si dealuri de alergat pe ele. Dar regret ca nu am mai multe amintiri cu ai mei.
De aia vreau sa construim impreuna, eu Andreea si tati multe vacante frumoase, din care sigur nu isi va aminti tot, dar macar franturi, bucatele, faptul ca eram impreuna....
Tot asa, crescand, ma ofticam iarna ca nu pot sa merg cu ceilalti copii la schi. Normal, pe vremea aia Predealul era plin de copii si toata ziua eram pe strada, pe sanie. Dar imi parea rau totusi ca nu stiam sa si schiez. Ai mei n-au avut timp sa ma duca, bunica-mea era prea batrana...Deci, desi am facut toate iernile la munte, nu am invatat sa schiez. Recuperez acum, impreuna cu Andreea. Pentru ca vreau sa mergem toti trei in vacanta de iarna la schi, in fiecare an. Sa facem din asta o traditie, un lucru pe care sa-l asteptam de cand incepe toamna si pana pica primul fulg. Dar la fel de bine trebuie sa fiu pregatita sa accept faptul ca ei s-ar putea sa nu-i placa, sa nu vrea sa schieze cu noi:d.
Si asa ajungem la balet, un vis mai vechi al meu, caci mi-a placut mereu dansul delicat pe poante. Ai mei m-au dus la gimnastica. Nu mi-a placut, mi se parea un chin. Am stat o luna-2 si am renuntat. Nu stiu de ce nu am fost la balet, poate n-am vrut eu atunci, poate ei nu m-au intrebat...Dar eu am dus-o pe Andreea. Si aici apare dilema. Am dus-o pentru ea sau pentru mine? Pentru placerea mea, de a o vedea dansand incet in tutu si papucei, sau pentru bucuria ei? Initial am crezut ca i se potriveste, ca e ceea ce isi doreste, acum insa incep sa ma gandesc ca nu e chiar asa. Ii place, merge in fiecare duminica, nu zice niciodata ca nu vrea, dar parca nu o vad asa incantata, nu repeta miscarile acasa, nu imi povesteste ce face acolo. Pare sa faca balet ca pe o datorie, pentru ca am dus-o eu.. Habar n-am. Cumva imi pare ca i-ar placea mai mult la dansuri, la ceva mai dinamic, mai cu ritm. Inca isi aduce aminte cu placere de orele de dansuri populare de la cresa, inca imi arata ce facea acolo...Asa ca analizez, ma gandesc daca e cazul sa facem o schimbare.
Si exemple ca astea mai sunt. Alegeri pe care le-am facut pentru ca mi-au placut mie, lucruri care mi-ar fi placut sa le fi facut cand eram copil. Regrete pe care le vindec prin ea.
Poate pana la urma nu e asa rau. Din tot ce ii propun, unele ii vor placea, altele nu. Va trebui doar sa accept refuzurile. Sa propun variat, chiar si lucruri care mie poate nu mi-ar placea, pentru ca ea sa incerce si sa aleaga in functie de propria personalitate. Pentru ca e usor sa credem ca cei mici sunt o extensie a noastra, sunt niste versiuni mai mici ale noastre. Nu, nu sunt. Sunt niste oameni diferiti, care poate ne seamana pe alocuri, dar in mare parte sunt diferiti.

Concluzii dupa o saptamana de schi

O saptamana la munte a insemnat pentru Andreea 5 ore de schiat, adica una pe zi, si zece ore pentru noi, adica 2 pe zi. In mod normal ar fi trebuit sa facem dublu, dar pentru ca am vrut sa invatam toti trei in acelasi timp a fost mai greu de organizat programul. Oricum din ce am vazut limita la 3 ani si 9 luni e de cca 1.5 ore. Doua ore e deja mult pentru ei si nici monitorii nu se avanta la asa program.
In principiu, lectiile serioase incep de pe la 4 ani. Deocamdata Andreea a invatat sa mearga pe clapari, sa urce cu schiurile pe panta, sa faca plugul si un pic de viraje. Totul pe o panta foarte lina.
Cat am luat noi lectii am vazut copii de 4-5 ani invatand pe panta un pic mai mare, dar poate si monitorii erau mai curajosi decat al nostru, poate si copiii erau totusi mai pregatiti.
Asa cum banuiam, cei mici prind mult mai rapid miscarile si sunt foarte curajosi. Acolo unde noi vedeam o panta cam dubioasa, ei se avantau fara probleme, secondati de monitor :d.
Eu sunt foarte incantata de saptamana asta. Am invatat suficient ca sa pot cobori fara probleme o partie de incepatori si chiar am avut curaj sa incerc o partie cu dificultate medie, unde recunosc ca m-am pierdut pe unele portiuni.
Andreea a invatat elementele de baza si la anul o sa invete si mai bine. In plus a stat mult la aer, a facut miscare si a dovedit ca e un copil foarte curios, curajos si serios la nevoie, extrem de vorbareata cu strainii (lucru care pe noi inca ne mira pentru ca in toamna era in faza rusinoaso-muta cand dadea nas in nas cu un necunoscut). Acum insa l-a capiat pe monitor, povestind non-stop ce-i trecea prin cap.
Sper ca pana se duce iarna asta sa mai prindem macar un weekend de schi :).
Eu am tinut foarte mult sa invatam toti trei pentru ca o vacanta la schi mi se pare un moment minunat pentru o familie, prilej de distractie impreuna si sansa de reconectare:).
Poze nu prea am facut decat in primele 2 zile. Apoi ne-am luat cu cafele si ceaiuri cat a facut Andreea lectia si am ratat. Iar noua astora mari ne-am facut doua filme doar, pe la mijlocul lectiilor. Asa ca nu radeti de viteza ametitoare de pe partie, ok:))


Prima zi de schi

Azi a fost prima zi de schi a Andreei. Si a noastra dar asta e alta poveste:d.
Dimineata am plecat din Predeal spre Busteni unde ne-am intalnit cu monitorul. Dl. Vasi, un nene simpatic pe la 40 de ani, extrem de rabdator si bun pedagog. A ales schiurile pentru matza, a probat claparii si hai pe partie.
A inceput intai cu plimbari usoare de colo colo, trasa de el, ca sa se obisnuiasca cu echipamentul si sa vada cum se aluneca pe zapada. Apoi incet incet a inceput sa o lase si singura si sa o puna sa se opreasca in plug.
A prins foarte repede miscarea si a rezistat o ora la urcat si coborat. La baza partiei, normal.
La final era cam obosita, am simtit-o eu ca nu ar fi mers mai mult de 50 de minute.
Dar dupa ce am repetat si  noi figura dupa-amiaza, ma mir ca a rezistat si atat. Oricum, Vasi ne-a zis ca are conditie fizica si prinde mai repede decat adultii. Ceea ce pot depune marturie si eu. Sau fundul meu. Dar aia e alta poveste dupa cum spuneam:))
 
 

Dor de duca


Cred ca am creat un copil calator. Adica dupa chipul si asemanarea noastra cum ar veni:)) Si se pare ca ii lipsesc iesirile de weekend, excursiile pe coclauri, picnicurile prin parc...De vreo luna ne tot bate la cap sa mergem undeva, sa plecaaaam:d 
Am mai potolit dorul ei de duca de Craciun, fiind prinsi toti cu sarbatorile, cu cadourile, cu decoratiuni. Ma mai intreba din cand in cand de ce nu plecam "in alt oras", dar ii tot spuneam ca e frig si asteptam sa fie mai cald. Parea sa functioneze explicatia. Pana a doua zi, cand o lua de la capat.
Apoi m-a mancat in fund sa-i zic ca o sa mergem la Predeal sa schiem. E nebunie acu. In fiecare zi ma intreaba daca "acu" plecam, "acu mergem la schi". Nuuu, nu acu, peste n zile. La naiba.
Dimineata i-am aratat din nou pe calendarul ei in ce zi suntem si cate mai sunt pana plecam. 3 zile. Hai ca nu e asa mult, nu?
Adevarul e ca si mie imi lipsesc evadarile de vara. Weekendurile cand ne hotaram sa plecam la Comana sau in alta parte. 3-4 zile furate la munte. Piatra Arsa, Susai...
In ultimele luni am fost cam lenesi din punctul asta de vedere, lancezind in Bucuresti si asteptand sa vina primavara. Wrong! Primavara vine la dracu-n-praznic:)). Trebuie sa plecam mai des, un weekend pe luna sa plecam pe undeva, macar asa, de dimineata pana seara.
Asa ca fac lista de destinatii accesibile. In afara de Predeal:D. Locuri asa de 1-2 zile. Idei?
PS: dovada ca si pe altii ii bantuie dorul de duca si de vara:)) 

Despre nimic


E o treaba cu inceputul de an, te moleseste, te lasa cumva in asteptare. Sfarsitul e simplu. Tragi linie, scrii concluziile, faci planuri mai mult sau mai putin realizabile. Bei un pahar de vin, sau doua, zambesti relaxat, bucuros ca a mai trecut un an alaturi de cei dragi. Ca nimic rau nu s-a intamplat.
Inceputul insa e mai greu. Nu stii ce e in fata, la ce sa te astepti. Te trezesti, bei o cafea, pleci la munca si astepti. Sa treaca senzatia de moleseala, de necunoscut, de nou. E ca vara cand iesi din casa si deodata te loveste lumina in ochi si esti buimac, ciudat, parca nu e locul tau.... Undeva pe la mijlocul lunii ianuarie te cam prinzi care e treaba. Si poate de atunci incolo o sa incep si eu sa scriu chestii cu cap si coada:))
Deocamdata astept cu ochii mijiti.
Si fac planuri pentru vara, caci eu asa functionez. Ca sa supravietuiesc iernii si frigului trebuie sa-mi pot imagina ca undeva exista o plaja care ma asteapta. Si sa-mi rezerv un loc pe ea, astfel incat asteptarea sa fie mai concreta.
In rest astept. Pe termen scurt astept saptamana viitoare sa ma pun pe schiuri. Si eu si Andreea. Ambele incepatoare. Vedem cine ajunge prima la baza partiei:))
Astept luna martie, sa simt ca primavara e dupa colt.
Nu urasc iarna, dar as prefera sa fie optionala. Sa traiesc la cald si din cand in cand sa evadez cateva zile la zapada. Dar sa nu trebuiasca sa merg la munca prin frig si sa plec seara spre casa prin frig. Sa nu am mainile reci aproape non-stop. Si muci. Si caciula care ciufuleste parul.
As vrea sa ne putem urca in avion si sa plecam vreo 3 luni in alta parte. Sa vedem si alte strazi si alte case. Sa incercam si alte joburi. Sa cunoastem si alti oameni.
Mi-ar placea sa am o cafenea si sa servesc cafele cu scortisoara. Si sa vand briose colorate.
Sau o gradina zoologica:)). Sa fiu patron de Zoo...Mi-ar placea sa-mi fac griji daca puiul de elefant a mancat destul. Asta sa fie principala mea grija dimineata...
Cred ca de fapt mi-ar placea sa fac ceva care sa conteze. Sa stii la sfarsitul zilei ca munca ta a ajutat la ceva. Ca ai creat ceva, ai vandut ceva, ai facut pe cineva bucuros...Si ca din asta ti-au iesit si niste bani:))
In fine, nu conteaza. Vorbeste frigul. Ma rasfat. Pentru ca de fapt am enorm. Am o familie minunata, suntem sanatosi, avem o casa, chiar doua, avem bani suficienti pentru a ne permite concedii si mici rasfaturi. Avem credit, da, dar cine n-are?:))
Si da, uneori visez la o casa langa ocean, la o scoala mai buna pentru Andreea, la un job care sa ma incante. Sunt vise frumoase, in care ma pierd uneori, dar apoi imi dau seama ca realitatea e mai importanta si la fel de buna de visat:)
Dupa cum se vede postul asta n-are nici cap, nici coada, nici o idee clara in el. Asa ca, aveti rabdare un pic cu mine, revin la normal spre primavara. 
Poza zilei: summer colours:)

Andreea si Berlioz

Deja Berlioz este in familia noastra de ceva vreme asa ca pot sa va povestesc cam cum este viata cu un matz sau mai bine zic cum este pentru matz viata langa Andreea:d
Inca de la inceput am avut grija sa-i explic Andreei ca Berlioz e bebe, mic, fragil si ca o sa mai faca si prostii, dar trebuie sa avem grija de el si sa nu il bruscam. Ea a inteles din asta ca e de datoria ei sa-l care de colo colo prin casa, sa-i faca culcus si sa il giugiuleasca exact ca pe un copil. Ii vorbeste bebeluseste si se asteapta ca bietul matz sa se supuna cuminte dorintelor ei.
Cand Berlioz sta si tolereaza mangaierile si plimbarile Andreei, totul e minunat.
Cand insa nu are chef de ea si vrea sa alerge/joace/misune, e nasol. Matza mare se botoseste si se plange ca Berlioz nu o baga in seama, nu sta langa ea, nu o lasa sa-l mangaie. Da-i si explica-i atunci ca pisicutele uneori au chef de oameni, alteori prefera sa fie lasate in ale lor...
Sunt si momente, putine, cand Berlioz o deranjeaza. Fie ca ea picteaza si el isi baga botul in borcanul cu apa, fie ca ea se joaca cu papusile si el vine si le ciufuleste. Atunci Andreea devine un soi de sora mai mare si il cearta, il da afara din camera si inchide usa.
Partea buna este ca Berlioz e foarte rabdator si sociabil asa ca nu zgarie si nu musca atunci cand e "calcat pe coada".
Pana acum am avut un singur accident cu zgariat, foarte usor de altfel, cand pisicul era la Andreea in brate si s-a speriat de un zgomot asa ca a sarit si si-a cam infipt gherutele in mana ei. Dar a fost o zgaiba mica si Andreea a inteles ca nu a vrut de fapt sa o zgarie.
La partea de curatenie, e impecabil. Nu a ratat niciodata locul lui de pishu. De dormit, dupa 2 nopti de chin cand l-am lasat la noi in camera si ne-a trezit la 4 dimineata, am decis sa doarma in sufragerie. Asa ca seara inchidem usile la camerele noastre si dansul se culca ori langa calorifer, ori pe pamantul de la ficus (pe ca l-am acoperit cu plasa de tantari:D), ori pe fotoliu.
Daca vreunul din noi sta seara mai mult in bucatarie la laptop adoarme pe masa, cu capul pe tastatura, ceea ce creeaza mici probleme celui care ar vrea sa munceasca:d.
Atunci cand plecam il lasam singur cu orele si nu face nicio stricaciune. Nu a atacat nici bradul, nici perdelele, cum imi fusese prezis, singura problema fiind cu pamantul din ghiveci pe care il zgarma. Am rezolvat cu plasa de tantari legata peste...
Si iata si o mostra de dragaleala:d. Andreea amenajand un patut pentru Berlioz din hainele ei:d

Primul cuvant

Scris.:d
E pe un desen colorat in dimineata asta. Mi l-a adus si mi-a zis ca e pentru tati si ca a scris pe el, sa stie cand vine diseara ca e al lui.
Ok, lipseste un T, dar chiar si asa....E prima data cand o vad scriind litere legate cu un mesaj. TAI, adica tati:d

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...