Alice in sufrageria minunilor

Sau mai bine zis cum strica unii parinti o intamplare frumoasa.
Sa ma explic. Initial imi spusesem parerea pe pagina de facebook a evenimentului , dar aceasta a fost stearsa, asa ca o sa spun si aici, in eventualitatea in care urmeaza sa mergeti la vreo piesa La Lumea lui Momo. Sa stiti cam cum se desfasoara lucrurile.
Sa incep cu bunele.
Piesa, o adaptare dupa Alice in Tara Minunilor, pusa in scena minunat. Chiar mi-a placut mult cum au reusit sa adapteze o poveste destul de complicata si cu multe detalii fantastice la un spatiu limitat (o camera) si la o recuzita minima. Totul a fost folosit cu multa multa imaginatie si umor, asa ca la replicile actorilor au ras cu pofta si copiii si parintii. Cum poti sa reeditezi caderea prin tunelul iepurelui, nasterea unui fluture, regina de Inima Rosie si celelalte intamplari din poveste folosind doar cateva cartoane si bucati de panza imbinate cu talent? Ei bine se poate. Felicitari celui care a gandit piesa si actorilor.
Din pacate insa de pe la jumatatea spectacolului incolo intregul eveniment a devenit o harmalaie.
Desi limita de varsta era de 2 ani, printre puradei erau si cativa de vreun an, ceea ce nu e o problema atata timp cat ei sunt dispusi sa stea la mama in brate si sa se uite curiosi la ce se intampla. A fost cazul unora dintre ei asa ca pana la urma n-as zice ca problema este varsta participantilor, ci comportamentul unora dintre ei si atitudinea deplasata a parintilor.
Sa ma explic, relatand "elementele perturbatoare":))
Toata piesa (45 de minute) un copilas de vreun an si un pic s-a plimbat printre copiii asezati pe pernute, vocalizand, tinandu-se de cate unul, intorcandu-se la mami, plecand iar, etc.
Un alt copilas a stat practic doar printre picioarele actorilor si prin decor, razand amuzat de oamenii imbracati ciudat. Din cand in cand mama, ce privea mandro-amuzata de pe margine la loaza cutezatoare, il mai striga razand. De cele mai multe ori insa era nevoie ca unul dintre actori sa-si intrerupa rolul si sa il duca pe cel mic intr-un colt.
O alta fetita, de vreo 2 ani, statea doar in picioare, asa ca cei din spate nu vedeau nimic. Am uitat sa spun ca piesa se tine intr-o camera, deci nu e spatiu suficient si totul se bazeaza pe bunul simt al participantilor. Atunci cand vreo mamica nefericita o ruga pe mama copilei sa o aseze pe perna, aceasta replica taios ca "nu vrea sa stea joc. daca o convingi tu...". Normal ca replica nastea discutii, replici, care se suprapuneau peste vorbele actorilor. Pana la urma mamica a luat-o pe fetita in brate si situatia s-a calmat.
Dar la piesa nu erau doar copii mici:)). Ci si copii mari, care desi aveau 5-6 ani nu fusesera invatati care e treaba cu spectacolele de teatru si cam cat e indicat sa vorbesti la ele.. Asa ca toata piesa vreo 3-4 fetite au stat aproape doar in picioare, interpeland actorii, strigand, explicand, refuzand sa faca liniste. Credeti ca vreun parinte le-a atras atentia ca deranjeaza? Nooo...ca doar asa e frumos, sa lasam copilul sa se exprime, nu sa-i strivim personalitatea:d. Credeti ca rugamintile actorilor de a face putina liniste au fost ascultate? Nooo..ca doar noi stim piesa si vrem sa participam la ea:)).
Rezultatul? Un haos. Aia mici misunau printre Iepure si Alice, aia mari strigau ei stiu ce, parintii shshiau de pe margine, altii incercam sa convinga piticii sa stea jos, actorii incercau sa se faca auziti si organizatorii nu faceau nimic.
Totul pentru 25 de lei de persoana.
Sincer, daca vroiam circ, ma duceam la un loc de joaca si vedeam cam aceeasi atmosfera.
Din pacate problema nu este a copiilor, ci a parintilor. Parinti care aduc copii prea mici la spectacole care presupun ca el sa stea 45 de minute pe o perna. Parinti care isi lasa copiii nesupravegheati in sala si stau relaxati la tigara, indiferenti la cum se poarta cei mici. Parinti care cred ca e amuzant ca un copil sa incurce actorii tragandu-i de fuste. Parinti care nu si-au invatat copilul de 6 ani ca la teatru nu strigi ca in parc, ci asculti si privesti si vorbesti doar atunci cand esti invitat de actori. Parinti care nu intervin, carora nu le pasa daca deranjeaza sau nu, parinti care isi cresc copiii intr-o completa lipsa de respect fata de ceilalti, pe modelul lor.
Imi pare rau, dar intreaga experienta de astazi mi-a lasat un gust amar.
Pentru ca participarea la o piesa de teatru este una dintre situatiile in care tu ca parinte ai sansa sa modelezi frumos. Sa inveti copilul ce e aia arta, bun-simt, rabdare, atentie, curiozitate, imaginatie, culoare, sunet, poveste.
In concluzie, piesele de la Momo sunt frumoase si interesante, dar daca organizatorii nu vor impune niste reguli de bun-simt intreaga intamplare este ratata.

Comentarii

  1. Asta imi aminteste de o intamplare recenta, cand asteptam cu Matei la spital sa ne vada doctorul nostru ORL. Impreuna cu noi mai asteptau un baietel si mama lui. Baietii au intrat in vorba, au inceput sa se joace, cand o asistenta i-a rugat sa faca mai putin zgomot pentru ca e raportul de garda. Baietelul care era cu noi nu a reactionat in niciun fel, si-a vazut de joaca mai departe, in timp ce mama lui a repezit-o pe asistenta : "Da ce, stie el ce e aia raport de garda?".
    Si am simtit, la fel ca tine, ca nu e vina copilului, ci a parintelui, care nu ii explica niste minime reguli de bun-simt. Si, mai rau, a mai si apostrofat-o pe asistenta care spusese ceva perfect rezonabil si normal.

    Pun pariu ca aceiasi parinti de la piesa voastra ar fi facut un scandal monstru daca copiii lor ar fi fost protagonisti in piesa iar spectatorii se purtau fara pic de respect.

    RăspundețiȘtergere
  2. off, parerea mea este ca e foarte mult si vina organizatorilor...
    si-apoit evident si a parintilor... Eu citisem ca piesa e interactiva dar ce s-a intimplat acolo nu prea e interactivitate ci debandada. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai piesa a fost interactiva. actorii i-au indemnat pe copii sa repete niste chestii, ii mai intrebau diverse. Dar la un moment dat nu au mai controlat interactiunea si a iesit un haos:d

      Ștergere
  3. Eu din acest motiv nu am mers cu Costin la piesa asta, desi mergem in mod curent la ateliere in Lumea lui Momo. Nu stiam daca ar rezista sa stea cuminte in brate cat ar dura piesa si stiu ca acolo nu prea e spatiu. Am preferat sa nu ma risc, tocmai ca puteam sa-i deranjam pe ceilalti. Deci sunt de acord, problema e a parintilor.
    Ni s-a intamplat si noua ceva asemanator la ultimul spectacol MiniartShow cu cele trei povesti populare rusesti. Niste copii de 1 an care mergeau printre pernute si-i trageau pe copiii asezati de par si tot vocalizau. Sau copii de 3-4 ani care doreau sa participe la spectacol (tot interactiv), dar dupa ce interveneau uitau sa mai plece la locul lor si ramaneau in picioare, asa ca noi, desi asezati pe primul rand de pernute nu mai vedeam nimic. Aici organizatorii au intervenit de cateva ori si au rugat copiii sa revina la locurile lor, sa se aseze ca sa poata continua piese si de cateva ori cand am rugat eu copiii sa nu mai stra in picioare in fata noastra parintii acestora i-au luat de acolo fara comentarii. Decio da, depinde si de organizatori si de parinti.
    Cei din Lumea lui Momo, din experienta mea la atelierele lor, mi se par destul de permisivi si daca mai adaugi la asta si niste parinti care inteleg sa nu puna limite propriilor copii de nici un fel...imi dau seama de rezultat.
    Imi pare rau pentru voi ca n-ati putut urmari cat de cat linistiti, din ce am citit si eu despre piesa si modul in care a fost pusa in scena cred ca ar fi fost ceva foarte fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, asta ma oftic si eu. ca piesa a fost foarte misto, iar andreei i-a placut mult. la final mi-a si spus ca i-a placut si ca mai vrea, dar ca erau niste fetite in fata ei care faceau galagie...
      Si eu inteleg ca la spectacolele pentru copii trebuie sa fii mai permisiv si mai intelegator, dar exista niste limite, dincolo de care toleranta parintilor devine nesimtire.

      Ștergere
  4. Am fost si eu la piesa aceasta.Copilul meu spre surprinderea mea desi are 2 ani a stat o ora nemiscat, e adevarat in brate la mine.M-a deranjat si pe mine acea mama care vorbea mai tare decat actorii si era foarte incantata ca baiatul ei se plimba peste tot.Dar ce poti sa le ceri altora atat timp cat si organizatoarea intra si vorbea tare, mai aducea cate un scaunel si mai aseza cate un copil pe cate un loc...M-am bucurat totusi ca baiatul meu a fost fascinat de piesa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, piesa m-a prins si pe mine si pe fii-mea. Si pe mamica si fetita care erau cu noi:). Din fericire la majoritatea spectacolelor la care am fost, atmosfera a fost ok, asa ca perseverati:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo