Alice in sufrageria minunilor

Sau mai bine zis cum strica unii parinti o intamplare frumoasa.
Sa ma explic. Initial imi spusesem parerea pe pagina de facebook a evenimentului , dar aceasta a fost stearsa, asa ca o sa spun si aici, in eventualitatea in care urmeaza sa mergeti la vreo piesa La Lumea lui Momo. Sa stiti cam cum se desfasoara lucrurile.
Sa incep cu bunele.
Piesa, o adaptare dupa Alice in Tara Minunilor, pusa in scena minunat. Chiar mi-a placut mult cum au reusit sa adapteze o poveste destul de complicata si cu multe detalii fantastice la un spatiu limitat (o camera) si la o recuzita minima. Totul a fost folosit cu multa multa imaginatie si umor, asa ca la replicile actorilor au ras cu pofta si copiii si parintii. Cum poti sa reeditezi caderea prin tunelul iepurelui, nasterea unui fluture, regina de Inima Rosie si celelalte intamplari din poveste folosind doar cateva cartoane si bucati de panza imbinate cu talent? Ei bine se poate. Felicitari celui care a gandit piesa si actorilor.
Din pacate insa de pe la jumatatea spectacolului incolo intregul eveniment a devenit o harmalaie.
Desi limita de varsta era de 2 ani, printre puradei erau si cativa de vreun an, ceea ce nu e o problema atata timp cat ei sunt dispusi sa stea la mama in brate si sa se uite curiosi la ce se intampla. A fost cazul unora dintre ei asa ca pana la urma n-as zice ca problema este varsta participantilor, ci comportamentul unora dintre ei si atitudinea deplasata a parintilor.
Sa ma explic, relatand "elementele perturbatoare":))
Toata piesa (45 de minute) un copilas de vreun an si un pic s-a plimbat printre copiii asezati pe pernute, vocalizand, tinandu-se de cate unul, intorcandu-se la mami, plecand iar, etc.
Un alt copilas a stat practic doar printre picioarele actorilor si prin decor, razand amuzat de oamenii imbracati ciudat. Din cand in cand mama, ce privea mandro-amuzata de pe margine la loaza cutezatoare, il mai striga razand. De cele mai multe ori insa era nevoie ca unul dintre actori sa-si intrerupa rolul si sa il duca pe cel mic intr-un colt.
O alta fetita, de vreo 2 ani, statea doar in picioare, asa ca cei din spate nu vedeau nimic. Am uitat sa spun ca piesa se tine intr-o camera, deci nu e spatiu suficient si totul se bazeaza pe bunul simt al participantilor. Atunci cand vreo mamica nefericita o ruga pe mama copilei sa o aseze pe perna, aceasta replica taios ca "nu vrea sa stea joc. daca o convingi tu...". Normal ca replica nastea discutii, replici, care se suprapuneau peste vorbele actorilor. Pana la urma mamica a luat-o pe fetita in brate si situatia s-a calmat.
Dar la piesa nu erau doar copii mici:)). Ci si copii mari, care desi aveau 5-6 ani nu fusesera invatati care e treaba cu spectacolele de teatru si cam cat e indicat sa vorbesti la ele.. Asa ca toata piesa vreo 3-4 fetite au stat aproape doar in picioare, interpeland actorii, strigand, explicand, refuzand sa faca liniste. Credeti ca vreun parinte le-a atras atentia ca deranjeaza? Nooo...ca doar asa e frumos, sa lasam copilul sa se exprime, nu sa-i strivim personalitatea:d. Credeti ca rugamintile actorilor de a face putina liniste au fost ascultate? Nooo..ca doar noi stim piesa si vrem sa participam la ea:)).
Rezultatul? Un haos. Aia mici misunau printre Iepure si Alice, aia mari strigau ei stiu ce, parintii shshiau de pe margine, altii incercam sa convinga piticii sa stea jos, actorii incercau sa se faca auziti si organizatorii nu faceau nimic.
Totul pentru 25 de lei de persoana.
Sincer, daca vroiam circ, ma duceam la un loc de joaca si vedeam cam aceeasi atmosfera.
Din pacate problema nu este a copiilor, ci a parintilor. Parinti care aduc copii prea mici la spectacole care presupun ca el sa stea 45 de minute pe o perna. Parinti care isi lasa copiii nesupravegheati in sala si stau relaxati la tigara, indiferenti la cum se poarta cei mici. Parinti care cred ca e amuzant ca un copil sa incurce actorii tragandu-i de fuste. Parinti care nu si-au invatat copilul de 6 ani ca la teatru nu strigi ca in parc, ci asculti si privesti si vorbesti doar atunci cand esti invitat de actori. Parinti care nu intervin, carora nu le pasa daca deranjeaza sau nu, parinti care isi cresc copiii intr-o completa lipsa de respect fata de ceilalti, pe modelul lor.
Imi pare rau, dar intreaga experienta de astazi mi-a lasat un gust amar.
Pentru ca participarea la o piesa de teatru este una dintre situatiile in care tu ca parinte ai sansa sa modelezi frumos. Sa inveti copilul ce e aia arta, bun-simt, rabdare, atentie, curiozitate, imaginatie, culoare, sunet, poveste.
In concluzie, piesele de la Momo sunt frumoase si interesante, dar daca organizatorii nu vor impune niste reguli de bun-simt intreaga intamplare este ratata.

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...