cateva idei


Stateam zilele trecute si citeam posturi din anii trecuti si imi dau seama cat de departe ma simt de perioada aia si chiar de omul ce eram atunci.
Atunci credeam ca daca am ajuns la 6 luni stiu deja o gramada de lucruri despre cresterea copilului. La 1 an deja eram expert :d. Acum stiu ca sunt expert doar in copilul meu si ca alegerile pe care le-am facut noi, ca familie, au fost croite pe felul nostru de a fi, pe personalitatea noastra.
Usurinta cu care dadeam sfaturi in trecut, nu o mai am. Am fost "certata" de atatea ori ca ma bag aiurea, ca insist prosteste, incat mi s-a luat.
Imi dau seama ca nicio mama nu va urma sfatul altei mame decat daca intuieste deja in sufletul ei ca aia e calea pe care oricum avea de gand sa mearga:d. Nu o sa-si schimbe parerea sau optiunile ascultand de un strain sau un simplu cunoscut. Fiecare, la randul ei, va gresi si va trage concluzii, crezand apoi ca va putea da sfaturi si astfel urmatoarea mama nu va trece prin aceleasi etape. Dar nu se poate. Nu poti arde etapele. Frica, greselile, cautarile sunt parte obligatorie a cresterii copilului.
Asa ca nu mai dau sfaturi.
Nu mai zic "faceti asa" sau "nu faceti asa", ci doar "noi am facut asa si a fost minunat":d.
Pot cel mult sa povestesc ce am facut noi. Cum ne-a fost noua bine. Si cam atat.
In continuare am siguranta ca anumite alegeri sunt gresite, ca anumite temeri sunt nejustificate, mi-as dori sa vad in multe cazuri mai multa incredere in intuitia proprie, mai putina panica, ezitari, cedari, mai mult curaj si relaxare... Dar nu pot face nimic.
Era o vreme cand mi-era imposibil sa nu comentez pe ici pe colo atunci cand citeam lucruri care mi se pareau aiurea, exagerari, greseli, metode duse la extrem, ideea ca daca nu faci asa, atunci copilul ramane cu traume si sechele. Simteam nevoia sa spun ca nu e asa, ca se poate si altfel, ca e ok si frumos si bland si in alte metode. Si uite asa am ajuns sa fiu acuzata ca hartuiesc lumea. Asa ca m-am retras in lumea mea, pe blogul meu, intre prieteni care gandesc la fel.
Nu am siguranta ca alegerile noastre se vor dovedi cele mai bune pe termen lung. Ceea ce stiu e ca acum ne e bine, suntem fericiti, echilibrati, sanatosi.
Atunci cand scriu despre ce fac cu Andreea nu ma laud, ci prezint idei, care poate dau alte idei altei mamici. La randul meu ma inspir de la altii, asa ca nu ma declar deloc originala. Atunci cand povestesc ca mergem la munte, nu o fac pentru a arata lumii ca avem o casa (cum am fost acuzata:d) , ci pentru a arata ca se poate sa pleci in diverse locuri cu un copil mic, una din marile temeri ale unui numar impresionant de parinti. Blogul este ca un jurnal al vietii noastre, cu bune si rele, cu plecari, cu jocuri, cu boli, cu probleme si activitati.
Hai ca acusica vine vara, mai iesim la soare si poate ne mai indulcim un pic:)

Comentarii

  1. "nicio mama nu va urma sfatul altei mame decat daca intuieste deja in sufletul ei ca aia e calea pe care oricum avea de gand sa mearga" so true!!!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, asa e, nu? Pana la urma nu ne putem schimba foarte mult, poate pe ici pe colo, mai rotunjum colturile, mai prindem o idee noua, dar la baza nu ne schimbam.
      Pupici lui Costin:)

      Ștergere
  2. Ma regasesc foarte mult in articol :) De multe ori sunt revoltata ca alte mamici nu ma asculta, desi incet incet mi-am dat seama ca fiecare simte diferit. Bun sfat sa mentionam ca ceva anume a functionat in cazul nostru. Noi in 3sapt o luam de la capat cu un copilas mic si tin sa spun ca am aceleasi emotii privind modul in care voi reusi sa aduc echilibrul in casa noastra, pentru ca va fi vorba de o cu totul alta persoane/alte nevoie/placeri etc. Voi vedea acum daca 'sfaturile mele experte' functioneaza asa bine intotdeauna :) Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, si eu ma revoltam, acum mai putin. Cand vad lucruri care mi se par duse la extrem, greseli care intuiesc ca le vor costa mai tarziu. Dar e adevarat ca la randul meu ma irit cand cineva insista pe ceva ce eu nu sunt de acord:d.
      Nastere usoara! Parca acum e fetita nu? Astept vesti si povesti despre ea:)
      Cum mai e la gradi?

      Ștergere
  3. E baiat, desi a fost fetita primul trimestru :) La gradi e minunat, Tudor a trecut la o grupa mai mare la care sunt educatoare Gabi si Carmen si ii merge minunat. E cel mai mic din grupa dar nu pare sa fie o problema. Am vazut ca si Andreea e incantata de noua gradi. Nu mai e mult si trebuie sa va interesati de scoala :):) Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aha, deci stiam eu ceva de fetita:d.
      Andreea imi zice din cand in cand ca vrea sa mearga sa mai vada gradinita veche si pe copii:d. Inca aminteste de Dephne si de Carmen. I-am promis ca mergem intr-o dupa-amiaza cand e soare si copiii in curte:d.
      Da, scoala...mi-e groaza:d

      Ștergere
  4. Am inteles ca scoala 79 (parca asta e nr), din Tineretului ar fi foarte buna. Si cica ar mai fi o scoala catolica (parca) tot prin zona. Nu de alta, dar si noi ne mutam la nerva traian/timpuri noi si deja ne interesam :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt doua scoli bune in zona: 79 si 97:d. La 97, adica Ion Creanga, langa sectia 14, am fost eu. 79 e pe langa piata norilor. Acu sa vedem pe care o alegem...

      Ștergere
  5. E bine ca va avem pe voi cobai inainte :) Ca si cu cresa/gradinita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) cam asa:d.
      Cautam si noi cobai mai maricei

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum alegi un carucior fara sa te enervezi?

Vacanta in Grecia. Episodul 2: Salonic si Thassos

Pestera Devetashka si Veliko Tarnovo