cateva idei


Stateam zilele trecute si citeam posturi din anii trecuti si imi dau seama cat de departe ma simt de perioada aia si chiar de omul ce eram atunci.
Atunci credeam ca daca am ajuns la 6 luni stiu deja o gramada de lucruri despre cresterea copilului. La 1 an deja eram expert :d. Acum stiu ca sunt expert doar in copilul meu si ca alegerile pe care le-am facut noi, ca familie, au fost croite pe felul nostru de a fi, pe personalitatea noastra.
Usurinta cu care dadeam sfaturi in trecut, nu o mai am. Am fost "certata" de atatea ori ca ma bag aiurea, ca insist prosteste, incat mi s-a luat.
Imi dau seama ca nicio mama nu va urma sfatul altei mame decat daca intuieste deja in sufletul ei ca aia e calea pe care oricum avea de gand sa mearga:d. Nu o sa-si schimbe parerea sau optiunile ascultand de un strain sau un simplu cunoscut. Fiecare, la randul ei, va gresi si va trage concluzii, crezand apoi ca va putea da sfaturi si astfel urmatoarea mama nu va trece prin aceleasi etape. Dar nu se poate. Nu poti arde etapele. Frica, greselile, cautarile sunt parte obligatorie a cresterii copilului.
Asa ca nu mai dau sfaturi.
Nu mai zic "faceti asa" sau "nu faceti asa", ci doar "noi am facut asa si a fost minunat":d.
Pot cel mult sa povestesc ce am facut noi. Cum ne-a fost noua bine. Si cam atat.
In continuare am siguranta ca anumite alegeri sunt gresite, ca anumite temeri sunt nejustificate, mi-as dori sa vad in multe cazuri mai multa incredere in intuitia proprie, mai putina panica, ezitari, cedari, mai mult curaj si relaxare... Dar nu pot face nimic.
Era o vreme cand mi-era imposibil sa nu comentez pe ici pe colo atunci cand citeam lucruri care mi se pareau aiurea, exagerari, greseli, metode duse la extrem, ideea ca daca nu faci asa, atunci copilul ramane cu traume si sechele. Simteam nevoia sa spun ca nu e asa, ca se poate si altfel, ca e ok si frumos si bland si in alte metode. Si uite asa am ajuns sa fiu acuzata ca hartuiesc lumea. Asa ca m-am retras in lumea mea, pe blogul meu, intre prieteni care gandesc la fel.
Nu am siguranta ca alegerile noastre se vor dovedi cele mai bune pe termen lung. Ceea ce stiu e ca acum ne e bine, suntem fericiti, echilibrati, sanatosi.
Atunci cand scriu despre ce fac cu Andreea nu ma laud, ci prezint idei, care poate dau alte idei altei mamici. La randul meu ma inspir de la altii, asa ca nu ma declar deloc originala. Atunci cand povestesc ca mergem la munte, nu o fac pentru a arata lumii ca avem o casa (cum am fost acuzata:d) , ci pentru a arata ca se poate sa pleci in diverse locuri cu un copil mic, una din marile temeri ale unui numar impresionant de parinti. Blogul este ca un jurnal al vietii noastre, cu bune si rele, cu plecari, cu jocuri, cu boli, cu probleme si activitati.
Hai ca acusica vine vara, mai iesim la soare si poate ne mai indulcim un pic:)

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...