Pericolul perfectiunii


Fii-mea e zilele astea mare desenator. Si pictor. Trebuie sa recunosc ca unele desene chiar ii ies foarte frumos, interesant, neasteptat. Felul in care face oamenii mi se pare fascinant: foarte alungiti, cu capete extrem de mici, par lung si haine colorate. Uneori sunt zane cu aripi, alteori sunt sirene. Sau doar oameni. E atat de incantata sa coloreze sau sa deseneze incat e in stare sa stea si juma de ora la masuta. Nu i-am impus niciodata ce sa deseneze sau cum, am insistat mereu ca face cum vrea, cu ce culori vrea. Cand depaseste liniile, ii spun ca nu e nimic, sa mearga inainte. Important e ca la final sa iasa ceva ce-i place, nu sa respecte conturul neaparat.
asta e o "fetita cu agrafe in par"(varianta cu capu mare:d)
De vreo saptamana insa au aparut mici semne ca fantoma perfectiunii ii da tarcoale, teama de greseli, supararile produse de micile erori.
Intamplarea care a tras semnalul de alarma in capul meu a fost la gradi, unde a plans dupa ce a gresit o fisa. Adica s-a grabit si nu a auzit ce trebuie sa faca asa ca a colorat altceva decat trebuia. Drama.
Educatoarea ne-a spus ca e prima data cand a gresit si prima data cand a plans de suparare. Pentru ca Andreea nu ne-a spus nimic zilele alea, am crezut ca problema a trecut. Dar nu, ieri i-a povestit intamplarea lui Dan, pe drumul spre gradi, iar seara mie.
Probabil o sa spuneti ca nu e mare lucru. A plans pentru ca a gresit, asta e, se intampla.
Dar eu vreau sa lamuresc problema din fasa. Sa combat cat pot obsesia de a face lucrurile perfect, teama de a gresi, de a iesi din limite, rusinea de a povesti ulterior...Parerea mea este ca sunt limite care trebuie respectate si altele care sunt acolo pentru a fi depasite.
Pentru ca situatii in care va gresi vor aparea mereu de acum incolo si ceea ce vreau este sa stie, sa poata sa treaca peste ele cat mai senina.
Scoala este o sursa inepuizabila de greseli si stres care, gestionate incorect, duc la mari probleme de comportament.  
De aceea suntem in plina campanie de invatare a ideii ca "a gresi e normal, toti gresim, si eu, si tati si educatoarele, si oamenii de pe strada":d. Gresim si invatam si data viitoare facem mai bine.
Am vorbit si cu educatoarea ei care ne-a spus ca va urmari si ea la gradi situatiile de genul acesta si va insista pe aceeasi idee. Ca nu e grav daca a gresit:). Ca frunzele sunt de obicei verzi, dar pana la urma pot fi cum vrei tu. Ca liniile sunt acolo ca sa te ghideze, nu sa te ingradeasca...

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...