In asteptarea concediului

Se apropie ziua cea mare. Aia cand caram cele 2000 de sacose, pungi, geamantane,  papusa, plusurile, zanele, crantanelele, apa, cafeaua, fructele, zdranganelele, ochelarii de soare, servetelele, ude, uscate, cd-urile cu muzica, cd-urile cu povesti, hartii de colorat, carioci, creioanele, evantaiul, termosul cu apa, la masina, le indesam pe toate in batrana noastra Fabia si pornim la drum. 
1200 de km, 2 zile, 3 tari, 1 feribot.. pana la apa cea verde si plaja cea fierbinte unde o sa zac vreo 9 zile. 
Ok, nu o sa fiu lasata sa zac prea mult, dar asta nu e o problema. Mic dejun langa valuri, baie, snorkel, plimbari cu barca, pesteri, seri cu caracatite si scoici, Mythos...
Dupa doi ani in care am testat rezistenta noastra, a masinii si a Andreei la cca 800 de km, pana in Vourvourou, anul asta am zis sa ridicam un pic standardele de rabdare la 1200 de km, pana in Zakynthos. Am impartit totusi drumul in doua zile, pentru ca era imposibil de facut din prima. 
Adica avem un mini roadtrip plus un concediu la mare:)). 
Stiu ca multi au oroare de drumuri lungi cu copil mic in masina, dar daca pleci de la premiza ca va fi extrem de obositor si ca o sa-ti vina sa deschizi usa si sa sari de cel putin 10 ori si ca atat sotul cat si copilul iti vor deveni la un moment dat extrem de antipatici, daca te gandesti ca drumul este o experienta in sine, cu propriile lui locuri de vazut, cu pauze, cu cafea la terasa, cu topaieli, cu cantecele, ca fata de altii ai totusi sansa sa iesi din tara, sa te bucuri de experiente noi, de concediu, de o calatorie.....ai sanse sa supravietuiesti.
Noi am ajuns cumva la un soi de experienta in drumuri cu masina cu Andreea, ori la Predeal, ori pe langa Bucuresti, ori la marea noastra, ori la greci. Stim ca initial e bine, apoi i se face rau, deci deschidem geamurile, facem pauze, mancam doar crantanele uscate, vorbim mult si cantam, ca sa uite de burtica, inventam jocuri ca sa se uite pe geam in fata, etc. La drumuri peste 2-3 ore mai prinde si cate un somn..
Intelege deja ca pana la greci e cale luuunga si ca trebuie sa stam mult in masina. Mai apar scartaieli, maraieli, mai oprim 10 minute, mai cantam ceva...Si uite asa trec cele 12 ore din prima zi:))

La bagaje deja lucrurile s-au simplificat bine de tot. Daca in primii 2 ani ne-am carat cu toata casa practic, de anul trecut am inceput sa reduc la minim. Iar anul asta o sa iau doar strictul necesar: lucrurile si jucariile Andreei trebuie sa intre intr-un singur troler mic. Pe langa ala o sa aiba un rucsac de gradinita cu chestii pe care sa le tina langa ea in masina. Atat.

Pana plecam mai trebuie doar sa ma gandesc la un sistem de dormit pe drum. Noul scaun de masina pe care il are, desi e foarte comod si l-am montat pe centru, ca sa vada in fata, ceea ce-l face si foarte interesant pentru Andreea, este o porcarie in materie de somn. Adica ii cade capul in piept si aluneca incet incet pana cand sta atarnata in curea, cu juma de corp balanganindu-se. LA un drum de 2-3 ore nu e grav ca doarme putin si prost, dar atunci cand stai o zi intreaga in masina ar fi bine sa reusesti sa dormi macar 2 ore...So, daca aveti idei aruncati-le pe aici:)

Ce cauta copiii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...