Despre bataie

In general sunt de parere ca lucrurile nu sunt albe sau negre, ca intre cele doua extreme exista mii de nuante. Ca intotdeauna trebuie sa privesti o situatie din toate partile pentru a o intelege cu adevarat. Ca mereu intr-o despartire sunt doi oameni implicati. In fine, vad nuante.
Nu si cand e vorba de bataie. Acolo vad doar negru. Nu reusesc sa privesc decat dintr-o latura. Sunt partinitoare si am foarte putina intelegere pentru parintele sau bunicul sau bona sau strainul care bate un copil.
De-a lungul ultimilor patru ani am auzit mame recunoscand senine sau profund indurerate, cu ton de regret sau resemnare, ca isi mai ating copilul din cand in cand. Nu-i spun niciodata bataie. Nu. Ii spun "il mai ating. rar, foarte rar. cand sunt obosita si cedez", "doar asa, usor, peste pampers", "nu sunt perfecta, uneori sunt obosita si urla si cedez. apoi regret"...Enunturile sunt multe, niciodata nu spun "imi bat copilul".
Pentru mine insa sunt toate la fel. Pentru ca nu vad nicio diferenta intre palma usoara peste pampers, cea sub pampers, palma peste fata, trasul de par, de ureche, imbrancit, scuturat, scos cureaua...
Ceea ce difera este gradul de durere fizica. Dar impactul psihologic este acelasi. In oricare din aceste cazuri este vorba de un parinte care isi bate, mai des sau mai rar, mai tare sau mai incet, copilul.
Inteleg ca a numi gestul altfel, a-l indulci putin ajuta omul matur sa se simta mai bine.
Inteleg ca multi regreta. Presupun ca multi isi promit sa nu repete.
Dar daca il lovesti la 1-2 ani, de ce n-ai avea aceeasi reactie si la 4 si la 5 si mai tarziu?. Pentru ca motive sa fii suparat pe copil apar la orice varsta, frustrari, nervi, oboseala, teste.
Multi parinti imi dau impresia ca traiesc cu iluzia ca odata ce tantrumurile de la 2 ani vor trece, vor disparea si motivele pentru a-i bate. Ca e o problema temporara. Ca acum le mai scapa cate una, dar atunci cand se vor intelege verbal cu ei vor rezolva altfel neintelegerile. Eu ma indoiesc ca va fi asa...Sper sa fie asa, dar nu cred.
Daca nu lupti cu tine si opresti palma la 1-2 ani, ce te face sa crezi ca te vei opri mai tarziu?

Gura Diham-Diham-Poiana Izvoarelor-Gura Diham

Vacanta la bunici se dovedeste pana la urma chiar frumoasa. Se pare ca cicaleala mea si rugamintile de a profita de vremea buna ca sa plimbe matza pe ici pe colo au dat roade:d.
Pana acum au fost in 2 excursii mari, una cu telescaunul din Predeal si apoi pe jos pana la cabana Garbova (cca 30 min) si alta cu telegondola din Azuga pana sus, pe Sorica. Andreea e super incantata si in weekend ne-a povestit ce a vazut. In rest au fost la un paraias din padure unde a facut plaja si ceva baie la picioare. 
Spre bucuria mea are si niste copii in vecini cu care se joaca in curte. Bunicul a pus cortul si casuta asa ca fetele si-au amenajat un fel de camera a lor inauntru, cu scaune, mese, paturi, borcane cu pensule, papusi si alte jucarele. Cica baietii nu au voie acolo, ci sunt lasati doar in casuta roz...
In weekend am zis sa lasam bunicii sa respire un pic si am preluat-o noi pe Andreea. 
Am mers cu masina pana in Gura Diham si de acolo pe picioarele proprii pana la cabana Diham. Pe indicatorul de la inceputul traseului scrie ca dureaza 1.30-2 ore, dar eu ma gandeam ca vom face un pic mai mult cu Andreea. N-a fost cazul. Am plecat la 10, am ajuns la 12, desi ne-am mai oprit de cateva ori, am cules conuri, am baut apa, am mai stat pe buturugi si chiar am facut un picnic rapid cu sandvisuri pentru ca batea cam tare vantul in zona. Traseul este accesibil, desi pornirea este destul de neplacuta, pe o panta abrupta care te poate demoraliza. Dupa cca 20 de minute insa se intra in padure si drumul continua cu pante usoare si zone drepte inca vreo ora. Ultima jumatate de ora este drum forestier, in coborare lenta. 
Dupa ce ne-am cazat (camera tripla e 90 de lei), am iesit la o bere pe iarba. Cald cald, senin, muntii se vad superb de acolo. Pentru ca exista drum forestier pana acolo era cam plin de masini si oameni, dar in niciun caz ca la Gura Diham unde este oribil de aglomerat...
 Din nou matza s-a lipit de 2 fetite si s-au jucat pe la leagane, s-au catarat pe busteni, au alergat incolo si-ncoace toata ziua. Seara am ramas afara pana spre ora 10.00 caci era cald si stele multe si frumos. Cu ocazia asta am vazut si doi ametiti care erau undeva sus pe munte, departe rau de cabana si faceau semne cu lanternele...Cineva a sunat la 112 si sper ca au ajuns cu bine la adapost...
A doua zi am plecat din Diham pe la 9 juma si am facut un ocol pana la Poiana Izvoarelor, o cabana aflata la o ora distanta. Pana acolo se urca usor cam juma de ora, pana ajungi pe un platou unde merita sa stai putin cu ochii in sus si sa admiri Bucegii. Par atat de aproape ca zici ca din doua picioare ajungi la baza lor:d:d.  Apoi poteca o ia linistita la vale si ajunge repede langa cabana. Am baut un ceai bunicel si am lasat matza sa dea iarba la gaini si sa isi odihneasca un pic picioarele, dupa care am pornit la vale spre Gura Diham, unde am ajuns dupa vreo ora juma cred, cu pauze de cules bete si flori, topait peste paraiase si studiat ciupercile....Drumul este insa usor, coboara in continuu prin padure, pe o poteca lata. 
Andreea s-a descurcat super bine in ambele zile, a alergat pe poteca in sus si-n jos si s-a distrat. O singura data a zis ca a obosit si vrea pauza, pe drumul spre Diham, cand tot urcam de vreo juma de ora si se simtea. 
Poze nu am inca din pacate pentru ca am lasat camera foto bunicilor:). O sa pun insa poze din vacanta la bunici cand se intoarce matza in Bucuresti. 

Vacanta la bunici

Maine incepe mica mare vacanta la bunici a matzei. 2 saptamani la Predeal. Cel putin asta e planul:)
Nu este primul an in care sta acolo singura, dar este prima data cand incercam o sedere asa lunga. Anul trecut a stat cam 10 zile, dar dupa vreo 7 era deja satula si ne vroia pe noi. 
Din pacate vacanta la bunici are si bune si rele. Bunele ar fi aerul de munte si curtea destul de mare de care dispune, zmeura, copacei cu mere si visine de udat, flori de cules, rasfatul bunicilor. 
Partea mai putin buna este rasfatul bunicilor (tricky nu? e si la bune si la rele...), cantitatea de dulciuri pe care i le va da bunicu, lipsa copiilor in zona si preferinta bunicilor pentru activitati cu potential mare de plictiseala, caci in loc sa o plimbe de colo colo si sa profite de zona, ei prefera sa stea in curte sau pe la magazinele din oras. Anul trecut cred ca au dus-o de vreo 2 ori pe un drum din padure unde e un parau de aruncat pietre. 
Anul asta i-am rugat sa nu repete experienta, sa o duca pe poteci, sa faca altceva decat mers la leaganele triste de langa gara si carat pe la piata....Nush daca se vor agita mai mult...Sper. 
Ca sa ii ajut le-am facut chiar si o lista cu idei:d. O s-o transform intr-o carticica cu poze unde pot bifa ce au facut si pot decide impreuna ce sa faca a doua zi. 
Propunerile mele, adaptate la varsta bunicilor:d, sunt: sa amenajeze o casuta de zane in curte, sa adune pietre de la rau si sa le picteze, sa mearga cu telescaunul, sa viziteze Azuga cu trenul, sa culeaga conuri de brad din padure, sa puna cortul in curte si sa organizeze un picnic, sa traga cu arcul (are niste arcuri mici facute de alt bunic...). Si sa repete literele:))...
Sunt curioasa cate vor bifa din astea.

La Comana

Azi am facut din nou un drum la Comana, hotarati ca de data asta sa profitam si de parcul de aventura si de padure:d. Asa ca am luat la noi bicicleta Andreei, urmand ca pentru noi sa inchiriem de acolo.
Am ajuns printre primii la parc, pe la 10 dimineata.
 Prima "aventura" a fost cataratul matzei prin copaci. Intai pe traseul de bebelusi:d, apoi pe cel de Prichindei si la final pe cel de Nazdravani, unde a fost insotita de tati, dansa fiind sub varsta recomandata si adeseori si sub inaltimea necesara ca sa se tina de sfori bine. Prin urmare vreo 2 portiuni le-a facut pe tiroliana, fiind prea dificile, dar pe celelalte s-a ambitionat sa le faca pe picioare. A fost un singur hop pe traseu, cand s-a speriat un pic pentru ca nu reusea sa inainteze si a zis ca vrea sa coboare. Dar pana la urma ne-a anuntat ca o sa incerce totusi sa mearga mai departe, continuand drumul in timp ce repeta "am curaj, am curaj":D..
Mie mi-a placut mult ca nu a renuntat si ca, desi vedeam ca ii e putin teama pe portiunea aia, a vrut sa termine circuitul.
 
 
 
 
  
Dupa Nazdravani, tati a facut de unu singur un circuit mai complicat,apoi am inchiriat si noi doua bicle,plus un scaun pentru Andreea, si am pornit prin padure. Drumul prin parcul Comana este foarte frumos, la racoare, si se termina la un izvor rece si mult asteptat.
Din pacate padurea e plina de tantari dupa ploile din ultima vreme,extrem de agresivi. Practic daca ne opream din pedalat eram imediat acoperiti de un roi:((.
Cred ca n-am stat nici macar o ora prin padure, dilema mea fiind cum reuseau unii sa faca picnic acolo...
La intoarcerea la Casa Comana, am zis sa testam si biata bicicleta a Andreei la putin off-road si am facut toti trei un ocol al baltii:D.
Una peste alta a fost tare frumos in plimbarea asta si cu siguranta vom reveni.
Ca idee, la Comana au mai nou si scaun de bicicleta pentru copii, de care nu aveau prin primavara. Merita o incercare:)

Vacanta la 4 ani

Ce inseamna de fapt vacanta la 4 ani? Cand restul anului mergi la gradi ca sa desenezi, colorezi, joci, explorezi. Cand nu esti trezit dimineata, ci oricum ajungi la gradi pe la 9? Presupun ca abia in scoala copiii incep sa inteleaga care e treaba cu vacanta si cat e ea de minunata:d.
Chiar si asa vacanta aduce schimbari. Pentru ca pleci de acasa si vezi locuri noi, pentru ca ziua trece facand baie si jucandu-te pe plaja, in locul jocurilor din gradi. Pentru ca vecinii tai vorbesc o limba ciudata, iar la restaurant trebuie sa spui thank you in loc de multumesc. Pentru ca sunt zile cand dormi la pranz in masina intre doua plaje. 
La 4 ani vacanta inseamna toata ziua cu mami si tati, pe coclauri. 
Desi nu mai e deloc bebe, Andreea e inca mica. Inca trebuie adaptat programul si asteptarile la nevoile si posibilitatile ei. Totusi, nu a fost deloc dificil cu ea. Am reusit sa termin o carte, sa beau multe Pina Colada pe sezlong, sa vizitam toata insula, desi drumurile sunt destul de dificile, sa facem baie in pesteri si golfuri spectaculoase, sa stam seara la bere pana se intuneca. O data in plus mi-am dat seama ca e un copil foarte adaptabil, caruia ii place noutatea si accepta schimbarile. 
E primul an in care nu am mai tinut strict la somnul de pranz, ci am facut excursii lungute, cu matza dormind un pic in masina. E primul an in care a mancat peste la restaurant. Si in care nu am avut parte de nicio suparare sau criza majora (care sa nu fie rezolvata din fasa). 
 Ce ne-a ajutat pe noi sa avem o vacanta minunata:
- pauze la 200 km, macar de 5 minute. 
- tableta cu desene (fara limite), cd cu muzica de copii
- mici abateri de la reguli: un plus cumparat dintr-o benzinarie, dulciuri, cereale cu miere la masa de pranz de pe drum
- lasat in apa cat a vrut, cu rugamintea sa stea la mal ca sa o vedem mereu
- lasat sa umble prin terasa/taverna, cu regula ca nu iasa din ea. 
- lasat sa ia un plush la ea in toate excursiile, chit ca il umplea de nisip si il punea pe jos peste tot...
- am avut mereu la noi un caiet si carioci pentru ca Andreea e foarte incantata sa deseneze asa ca accepta mai usor statul la masa in deplasare
- si ca idee, am avut o atitudine relaxata, nu ne-am stresat ca nu doarme, mananca la fel ca acasa si am acceptat ca limita de timp la taverna este de inca o bere dupa ce terminam masa :D 
Ce am remarcat, din nou, la straini este ca nu considera niciodata copilul prea mic pentru un concediu la mare departare de casa. In Grecia e plin de familii de englezi, rusi, nemti, etc. cu 2-3 copii dupa ei, inclusiv bebelusi de cateva luni. Sunt  foarte relaxati, copiii dorm pe plaja, in corturi amenajate special pentru ei, sau pe sezlong la umbra. Se joaca in nisip, la malul apei, cu scoici, pietre, nimeni nu sare la ei ca pun mana pe prostii. Merg cu ei la restaurant, fara exceptie, nimeni nu isi face probleme ca cei mici misuna peste tot sau fac galagie. 
Mananca cartofi prajiti la greu:d

Zakynthos

Ne-am intors in seara asta din Zakynthos asa ca o sa povestesc pe scurt cate ceva despre aceasta insula, cat imi sunt amintirile proaspete. Ca idee, vacanta a fost gandita pentru o familie plimbareata, dar cu un copil de 4 ani in dotare:d. Locurile si organizarea intamplarilor au fost astfel gandite pentru a fi frumos si interesant pentru toata lumea:)
Spre deosebire de alte destinatii din Grecia, Zakynthos e departe:)). Adica 1200 de km de mers cu masina plus o ora de feribot. Asa ca am impartit drumul si la dus si la intors in doua. Prima zi am tras mai mult, vreo 900 km, pana la Metsovo, un orasel de munte pitoresc si linistit, cu casute de piatra si alei inguste. Drumul pana acolo se face in mare parte pe autostrazi, inclusiv cca 35 de tunele, cu 1-3 km lungime. A doua zi ne-au ramas vreo 300 de km, inclusiv inca vreo 10-15 tunele, pana la Killini, de unde am luat feribotul. 
La intoarcere am mers pana la Bansko, adica vreo 650 de km, lasand restul de 550 pentru a doua zi.
Pentru ca Andreea a fost foarte linistita si rabdatoare la drum nu am facut prea multe opriri, cred ca vreo 3 in fiecare zi, de cca 10-15  minute fiecare. Mancarea am avut-o pregatita de acasa, adica sandvisuri, cranturi, banane, batoane cu cereale, asa ca nu am mai pierdut timpul cu o masa de pranz la restaurant.
Zakynthos nu e o insula prea mare asa ca din locul in care am fost cazati, aproape de capitala Zante, distanta pana in capatul celalalt al insulei e de cca 40 de km, iar inconjurul intregii insule totaliza cam 110 km. 
Complexul Levantino este la vreo 8-9 km de Zante si are o mica plaja proprie, cu sezlonguri si nisip. Apa este mica si copiii se balaceau linistiti toata ziua. 
Singura problema a fost ca am prins o perioada destul de vantoasa asa ca marea avea ceva valuri la mal, spre nemultumirea Andreei. Localnicii ne-au spus ca daca bate vantul pe o parte a insulei, cu siguranta pe partea cealalalta nu bate asa ca am tot balaurit pe alte plaje, cu mare calma, cum o vrea matza:d.
Asta nu a fost o problema pentru ca unele dintre cele mai laudate plaje de pe insula erau aproape de noi: Gerakas (plaja cu cuiburi de broaste testoase), Dafni si Banana. 
 
 
Toate au nisip si apa mica, linistita. Cu exceptia plajei Banana, foarte intinsa, cu sezlonguri muuulte, bar, restaurant si un usor aer de Mamaia, celelalte doua erau mult mai linistite, cu putina lume si peisaje spectaculoase. 
Din ce am inteles, pe Dafni poti vedea si testoase, daca ramai pe plaja pana pe la 10.30-11.00 noaptea, cand ies dansele din mare...
Din toate locurile pe care le-am vazut cel mai mult ne-a placut Porto Limnionas, unde ne-am si dus de doua ori, desi nu era chiar aproape de noi. Ambele dati am ajuns acolo ca parte din excursii mai lungi, de dimineata pana spre dupa-amiaza.
 
 
 
Spre deosebire de anii trecuti, cand tineam ca somnul de pranz al Andreei sa aiba loc acasa, de data asta nu ne-am mai facut asa mari probleme. In cele 4 excursii lungi pe care le-am facut matza a motait in masina, cca 40 de minute, asa ca la intoarcerea la apartament era gata de o seara de balaceala:d
Prima excursie a avut ca tinta plaja Navaggio, faimoasa imagine de pe toate cartile postale cu Zakynthos. Ca idee este indicat sa vezi intai plaja de sus, de pe stancile de deasupra ei si sa lasi vizita cu vaporasul sa vina ca o completare, cireasa de pe tort:D. 
Sau, poti avea norocul nostru,  si sa bata vantul prea tare asa ca vaporasele nu merg la Navaggio si atunci chiar de feliciti ca ai avut inspiratia de a o vedea macar de sus... 
Dupa ce am vazut epava de pe stanca, o imagine cu adevarat spectaculoasa va asigur, am pornit spre Porto Vromi, un golfulet pana la care cobori pe un drum ingust si serpuit, cu prapastii si cotituri bruste. Deloc usor daca ai un copil care nu suporta bine curbele:))...
Din Vromi se pot lua barci pentru excursii la Navaggio si Blue Caves, dar si hidrobiciclete pentru o mini plimbare la niste minipesteri locale:d. N-am facut nici una nici alta pentru ca tocmai se desertase autocarul de nemti pe acolo si n-am avut chef sa stam la coada...
De la Vromi am mers la Porto Limnionas. Well...o noua coborare in panta, serpuita, printre dealuri uscate si portiuni arse. Undeva jos de tot se intinde marea. Dar cand ajungi la destinatie uiti de toate. Caci te asteapta ape verzi, stanci, pesteri, plus un peste delicios si proaspat la terasa de pe stanca. Ca idee preturile sunt maricele, cam duble fata de Zante, dar dupa atata drum si o baie in golful verde, merita si burta ta un rasfat!
Din Porto Limnionas am facut o scurta oprire in Zante, capitala insulei, un orasel simpatic, cu o zona centrala mica,de vazut, dar nimic deosebit. In alta zi am descoperit aproape de port o taverna cu peste minunat si vietati marine ce inca dadeau din tentacule si unde am lasat cu drag 20 de euro pe o masa de pranz delicioasa.(se cheama Spartacus daca ajungeti in zona)
 
 
A doua excursie care a inclus Limnionas a fost spre Agios Nikolaos, portul din nordul insulei de unde pornesc excursii spre Navaggio si Blue Caves. Noi n-am ajuns chiar pana in A.Nikolaos, pentru ca in micul port Agios Gialos, la 5 km inainte, am gasit o fata ce organiza aceeasi excursie. Dupa cum am spus noi am prins vant si mare agitata asa ca vaporaselor le-a fost interzis accesul pe latura cu Navaggio a insulei. Am ramas doar cu imaginea de sus.  Dar vizita la Blue Caves (numite asa pentru ca in unele portiuni apa se vede de un bleu ciudat) merita o zi pe drum. 
 
 
 
 
Ultima excursie lunguta (adica mai lunga de cei 3-4 km cat faceam de obicei pana la vreo plaja de pe langa casa) a fost la Keri, un port cu plaja mica mica, cam pietroasa, de unde am inchiriat o barca cu motor (40 euro). Ne-am dus singuri pana la Keri Caves, niste pesteri mai mici decat Blue Caves, dar frumusele, si apoi pana la insula Marathonisi, cu plajele ei ascunse si fine. Pe Marathonisi exista o alta pestera in care poti intra inotand si unde e bine sa ai un snorkel, caci pe sub apa sunt stanci si pesti si arici simpatici:).
 
 
Exceptand vaporasele care varsa turisti pe banda rulanta e minunat.
In toate locurile unde am facut baie, Andreea a intrat in apa alaturi de noi, cu aripioare si ochelari. Chiar daca in pesteri si la Limnionas apa era rece bine de tot, s-a chitait si s-a balacit, macar un pic. Asa ca sa nu va fie teama sa mergeti in astfel de locuri spectaculoase, cu apa adanca, daca aveti un copil balacitor si niste aripioare pentru brate.
Pe langa destinatiile turistice de bifat, toate excursiile ne-au dus prin sate de munte ce pareau parasite (dar nu erau:d), cu biserici si case pline de flori. Cu taverne mici, umbrite, unde 2-3 batranei stateau la povesti. Cu batrane imbracate in negru mergand grabite undeva. Maslini, dealuri de maslini, si paduri de pin. Oriunde vrei sa mergi trebuie sa urci muntele si apoi sa-l cobori. Sa faci de mii de ori la dreapta si de mii de ori la stanga. Uneori marea se vede departe, in zare, si te bucuri ca parca nu mai e asa mult. Alteori dispare din vedere si o tot astepti.
Ne-a placut Zakynthos, sa-l descoperim incet, cu rabdare. E o insula care te pune la treaba, nu se ofera asa usor, ci te invita sa o colinzi, sa ai rabdare, sa obosesti un pic. Dar ce ofera la capatul drumului este un spectacol.
Tehnice(dus-intors)
Pret benzina: 1.68-1.72 euro/litru. Noi am platit cca 365 euro pentru 3100 km
Taxe autostrada: cca 60 euro. Suma cuprinde vigniete bulgaresti, taxe pod Ruse-Giurgiu, toll post in Grecia si podul Rio-Antirrio (care costa 13 euro )
Feribot: 104 euro
Pret masa 3 persoane: 25-40 euro (depinde daca masa contine peste sau nu :D)

Later edit: am uitat sa mentionez cele doua statiuni mari si foarte populare: Laganas si Kalamaki.Noi am trecut doar prin ele in drum spre altceva si nu mi-au placut. Sunt niste statiuni inghesuite, cu o strada principala plina de taverne,baruri si magazine. In rest vile si complexuri de apartamente. Plin de englezi veniti sa se distreze. Media de varsta in Laganas era de cca 17 ani:d. Plajele sunt mari, cu nisip, apa curata, linistita. Peisaj intins, plat, cam plictisitor. Dupa ce vezi micile plaje din golfuri, cu stanci ascutite ce le adapostesc si ape verzi, cu pesti pitici in ele parca nu mai apreciezi intinderile cuminti din Laganas si Kalamaki...

Ce cauta copii de 3 ani la ateliere pentru +6?

Am descoperit in weekend un loc foarte misto, de care stiam, dar nu prea multe, si unde am de gand sa revin. E vorba de Muzeul COlectiilor ...